Marți, 12 ianuarie 2010
Dacă într-un oraș s-ar aprinde focul
Dacă într-un oraș s-ar aprinde focul în diferite puncte, chiar și un focșor modest, dar care ar rezista la toate zdruncinăturile, în puțin timp orașul ar fi incendiat. Dacă într-un oraș, în punctele cele mai răspândite, s-ar aprinde focul pe care Isus l-a adus pe pământ și acest foc ar rezista prin bunăvoința locuitorilor în fața gerului lumii, am avea în scurt timp orașul aprins de iubirea lui Dumnezeu.
Focul pe care Isus l-a adus pe pământ este el însuși, este caritate: acea iubire care nu numai că leagă sufletul de Dumnezeu, ci sufletele între ele. De fapt, un foc supranatural aprins înseamnă triumful continuu al lui Dumnezeu în sufletele dăruite lui, și pentru că sunt unite cu el, sunt unite între ele.
Două sau mai multe suflete unite în numele lui Cristos, care nu numai că nu le este teamă sau rușine să declare reciproc și explicit dorința lor de iubire a lui Dumnezeu, dar care fac din unitatea dintre ele în Cristos Idealul lor, sunt o putere divină în lume. Și în fiecare oraș aceste suflete pot să apară în familii: tatăl și mama, fiul și tatăl, nora și soacra; pot să se găsească în parohii, în asociații, în societățile umane, în școli, în birouri, peste tot.
Chiara Lubich, Scritti Spirituali/1,
Citta Nuova, Roma 19913, p. 70
Hubertus Blaumeiser și Tonino Gandolfo, Așa cum Tatăl m-a iubit pe mine..., 365 gânduri pentru Anul Sfintei Preoții, Ed. Città Nuova, Roma, 2009, traducere de pr. Mihai Pătrașcu.
Textele pregătite în această carte, pentru fiecare zi a Anului Sfintei Preoții, vor fi disponibile pe www.ercis.ro, atât pe prima pagină (click pe link-ul "Anul Preoției" de pe rândul cu "Lecturile zilei" și "Gândul zilei", precum și din secțiunea "Anul Sfintei Preoții".