5. PREOŢII ŞI VOCAŢIA LA PREOŢIE ÎN SLUJIREA DIECEZEI

INDICAŢII METODOLOGICE

Tema de faţă pune în discuţie preotul cu rolul său deosebit de important în mijlocul oamenilor, precum şi problema vocaţiilor la sfânta preoţie, în general, şi în Biserica noastră locală, în special.

Ţinând cont de faptul că preotul nu mai este văzut astăzi aşa cum era văzut odată, iar problema vocaţiilor la sfânta preoţie trece printr-o mare criză pe plan mondial - chiar dacă la noi lucrurile par să fie încă îmbucurătoare - este necesar să adâncim în noi cunoştinţele despre preot în lumina revelaţiei şi să-i facem pe credincioşi să păstreze cu grijă simţul de preţuire şi respect faţă de această taină aşa de sublimă şi importantă pentru binele spiritual al omenirii.

În ciuda tuturor obiecţiilor şi criticilor îndreptate împotriva stării preoţeşti şi chiar a scandalurilor provocate de către cei care nu-şi trăiesc cu demnitate vocaţia lor, Dumnezeu va continua să se folosească de preoţi pentru a împărţi lumii darurile sale. Datoria noastră este să ne rugăm pentru preoţi şi pentru vocaţiile la preoţie, să contribuim fiecare în mod concret pentru a-i susţine pe preoţi în munca lor grea şi plină de răspundere, iar pe copiii şi tinerii care îşi exprimă dorinţa lor de a deveni preoţi să-i ajutăm cu toată dragostea, ştiind bine că în felul acesta colaborăm cu Dumnezeu la opera de mântuire a lumii.

Pentru aprofundarea acestei teme sugerăm comisiilor sinodale locale să acorde trei întâlniri: două despre preoţie şi una despre vocaţii la preoţie. Structurarea temei este deja cunoscută:

I. Cine suntem?

II. Ce trebuie să fim?

III. Ce trebuie să facem?

Sugerăm de asemenea, atât preoţilor cât şi credincioşilor ca, dezbătând tema de faţă, să însoţească fiecare din cele trei întâlniri cu o rugăciune specială pentru preoţi şi vocaţii la preoţie. Reînnoirea vieţii creştine urmărită de actualul Sinod diecezan nu se va putea realiza fără un cler bun, el însuşi reînvigorat.