Biserica lui Cristos care este în Moldova

I. CINE SUNTEM?
Noul popor al lui Dumnezeu

Biserica este formată din cei care cred în Cristos

Biserica nu este o realitate invizibilă, ci una vizibilă: ea este formată din cei care-l urmează pe Isus şi acceptă învăţătura sa, riturile sale, structurile sale, legile sale, valorile sale. În grupul celor care cred în Cristos nu se intră cu forţa, ci în mod liber şi din iubire. Biserica este constituită din "cei care privesc cu credinţă la Isus, autorul mântuirii şi principiul unităţii şi al păcii" (LG 9).

Cristos nu vrea un popor de sclavi, ci un popor de persoane libere, cărora le cere o adeziune liberă la învăţătura, riturile, legile, slujirile, carismele şi valorile sale. Iar acelora care îşi încredinţează în mod liber propria libertate în mâinile sale, el le-o restituie ulterior întărită: o libertate eliberată de lanţurile legii vechii alianţe, de lanţurile păcatului şi ale diavolului, şi orientată spre iubirea necondiţionată faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele.

Isus nu vrea doar discipoli care să-l urmeze cu libertate, ci şi colaboratori generoşi: toţi cei care-l urmează trebuie să devină membri activi ai noului popor al lui Dumnezeu, cooperatorii săi în realizarea împărăţiei lui Dumnezeu în această lume. Isus Cristos, realizatorul principal al mântuirii noastre, nu doreşte să gestioneze economia mântuirii în mod direct şi exclusiv, în prima persoană, lăsând-o să cadă de sus în jos asupra aleşilor lui, ci cere participarea tuturor acelora care au primit-o deja în dar.

De aici decurge îndatorirea Bisericii de a răspândi credinţa şi mântuirea lui Cristos, atât în virtutea poruncii explicite pe care au moştenit-o de la apostoli episcopii ajutaţi de preoţi şi avându-l în frunte pe urmaşul lui Petru, păstorul suprem al Bisericii, cât şi prin puterea vieţii pe care Cristos o revarsă asupra mădularelor sale: din el, "trupul întreg, bine alcătuit şi bine închegat prin toate încheieturile care-l pun în mişcare, îşi săvârşeşte creşterea - după lucrarea împlinită pe măsura fiecărui mădular în parte - şi se zideşte întru iubire" (Ef 4,16) (AG 5).

De aceea, creştinii, având daruri diferite, trebuie să colaboreze la evanghelizare, fiecare după posibilităţile, mijloacele, carisma şi slujirea pe care le are; prin urmare, toţi, cei care seamănă şi cei care seceră, cei care sădesc şi cei care udă, trebuie să fie una pentru ca aspirând împreună în mod liber şi organizat spre acelaşi scop, să-şi folosească unitar puterile spre zidirea Bisericii (...) Ca mădulare ale lui Cristos cel viu, încorporaţi în el şi făcuţi asemenea lui prin Botez, Mir şi Euharistie, toţi credincioşii sunt datori să colaboreze la creşterea şi dezvoltarea trupului său pentru a-l duce cât mai curând la plinătate. De aceea, toţi fiii Bisericii trebuie să aibă conştiinţa vie a responsabilităţii lor faţă de lume, să cultive în ei înşişi un spirit cu adevărat catolic şi să-şi angajeze puterile în opera evanghelizării (AG 28; 36).

Aşadar, Biserica este în mod esenţial socială în structura sa intimă. Ea nu este un amalgam de atomi în stare de dezagregare, ci un trup viu, în care fiecare parte este strâns legată de celelalte. Ea este socială în ceea ce priveşte originea şi creşterea, pentru că acestea sunt datorate colaborării tuturor membrilor săi; este socială şi în finalitatea sa, care este recapitularea întregii omeniri în Cristos prin primirea învăţăturii, simbolurilor, riturilor, structurilor, legilor, carismelor şi valorilor sale, precum şi prin intrarea triumfală în Ierusalimul ceresc împreună cu gloriosul său cap atunci când va sosi ziua celei de-a doua venirii.