10. GRIJA BISERICII FAŢĂ DE CATEGORIILE SPECIALE DE CREDINCIOŞI

INDICAŢII METODOLOGICE

Intenţia cu care au fost scrise aceste rânduri este modestă: credem că urmările suferinţei, ca şi suferinţa însăşi, le resimte trupul, fiinţa, mai mult decât degetul rănit. Eforturile de însănătoşire a părţii bolnave le depune întregul trup; se înţelege că fiinţa, ca unitate, este însăşi Biserica, iar degetul rănit, bolnav, este creştinul aflat într-o situaţie care nu-i permite să-şi manifeste comuniunea cu ceilalţi.

Creştinul este creştin adevărat în măsura în care se întâlneşte în mod personal cu Cristos, prezent în fraţii săi ("Adevăr vă spun: tot ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi-aţi făcut" - Mt 25,40). Bolnavii, cei aflaţi în închisoare sau în serviciul militar constituie o categorie aparte, defavorizată. Lipsa libertăţii, a posibilităţii de mişcare şi comunicare, fac din aceste persoane un domeniu sensibil al noilor perspective pastorale.

Deşi suntem conştienţi că nu putem da un răspuns clar la problema suferinţei, sperăm ca prin intermediul celor trei întâlniri propuse, comisiile sinodale, sensibilizate de datele prezentate, să ajungă la descoperirea unor soluţii viabile. Pentru prima întrunire propunem să fie tratată categoria bolnavilor şi a persoanelor în vârstă; în a doua întrunire categoria dependenţilor, iar în a treia întrunire, deţinuţii şi militarii. Ca şi celelalte teme oferite spre dezbatere, şi cea de faţă este structurată după schema:

I. Cine suntem?

II. Ce trebuie să fim?

III. Ce trebuie să facem?

Întâlnirea cu aceste persoane, dialogurile şi schimburile reciproce ne vor ajuta să ne apropiem mai mult de Dumnezeu. Niciodată nu se va putea spune totul despre el, dar, apropiindu-ne pe căi diferite, propuse de aceste teme sinodale, sperăm să clarificăm mai mult anumite aspecte teologico-pastorale.