PASTORAŢIA COPIILOR ŞI A TINERILOR
Responsabilitate şi angajare

II. CE TREBUIE SĂ FIM?

B. Cine trebuie să fie Biserica pentru copii şi pentru tineri

Biserica şi tinerii

5. Asistenţa spirituală şi umană continuă

În ambientul parohial, trebuie luate în consideraţie şi dezvoltate toate acele iniţiative şi structuri parohiale care sunt potrivite pentru a pune în mişcare toate activităţile vieţii tinerilor, cum ar fi oratoriile, echipamentele culturale, sportive, recreative etc.

Toate acestea pot contribui foarte mult la formarea tinerilor, mai ales la dezvoltarea simţului comunitar. În acest sens, Consiliul Pontifical pentru Cultură afirmă că "dacă familia rămâne esenţială în transmiterea credinţei, parohiile şi diecezele, colegiile şi universităţile catolice, ca şi diferitele mişcări ecleziale prezente în toate domeniile vieţii şi învăţământului, vor lua iniţiative concrete pentru a promova: locuri în care tinerilor le place să se întâlnească, să încheie raporturi de prietenie şi care constituie un ambient de sprijin pentru credinţă; cicluri de conferinţe şi reflecţii, adaptate cu diferitele niveluri de cultură, fondate pe argumente de interes comun şi de actualitate pentru viaţa creştină; asociaţii culturale sau socio-culturale, cu programe deschise activităţilor recreative şi instructive, care să includă cântări, teatru, cineclub etc; activităţi culturale - cărţi sau videocasete - care să garanteze o informare şi o formare culturală creştină ca şi un schimb cu alţi tineri şi mai puţin tineri; o propunere de modele de imitat...". Toate aceste iniţiative se inserează într-o pastoraţie globală, în care Biserica actualizează "un nou tip de dialog care permite să se aducă originalitatea mesajului evanghelic în inima mentalităţii de astăzi".

6. Prezenţa şi imaginea preotului sau a animatorului

Preoţii responsabili de pastoraţia tinerilor, sau persoane competente împuternicite să se ocupe de acest sector, liberi de prejudecăţi, de atitudini autoritare sau timide, conştienţi de misiunea încredinţată de a fi educator în credinţă, vor trebui să aibă şi să pună în aplicare un proiect clar de cateheză, având încredere şi în puterea Duhului Sfânt care lucrează cu siguranţă şi în inima tinerilor.

Acolo unde un preot este plin de zel şi repetă în el însuşi sentimentele inimii lui Isus Cristos, el va reuşi să-i atragă pe tineri, să-i facă să fie interesaţi de adevărurile credinţei şi de viaţa creştină, să-i adune în diferite asociaţii, să-i facă să fie pasionaţi de idealurile sublime. Marea majoritate a tinerilor este formată, în general, din suflete bune şi generoase, care vor binele, lumina, harul, suflete care sunt capabile de opere mari de dăruire, dar care au nevoie doar de înţelegere şi de prietenie. Însă câştigarea inimilor nu trebuie făcută numai în sens uman, numai cu mijloace materiale, ci în numele şi prin puterea lui Cristos. Preotul nu trebuie să-i ataşeze pe tineri numai lui însuşi, ci, în mod special, lui Cristos. În acest sens, trebuie să-şi folosească talentele ca ministru slujitor şi nu ca dominator al sufletelor (cf. 1Pt 5,3). El va trebui să se facă "totul pentru toţi" (1Cor 9,22).

Pentru aceasta, este nevoie ca preotul să-i cunoască bine pe tineri, să pună în valoare binele care este în ei, să-i încurajeze în lupta cu răul şi să-i conducă pe calea binelui, a maturităţii şi a perfecţiunii creştine. Într-un cuvânt, în pastoraţia tinerilor, preotul va trebui să fie slujitorul tinerilor, după exemplul lui Cristos (cf. In 13,14).

Fără a ceda la principiile fundamentale ale credinţei, preoţii şi educatorii trebuie să înveţe să dialogheze cu tinerii, să-i asculte în toate argumentele şi problemele pe care le pun, fără a fi mereu pe poziţii contradictorii, dar de a sublinia ceea ce este adevărat şi bun în actualitatea vieţii moderne. Nu se va renunţa însă la trezirea în tineri a entuziasmului pentru marile idealuri umane şi creştine.

7. Câteva probleme particulare

Aceste orientări principiale în raport cu generaţia tânără trebuie corelate cu diferitele situaţii şi categorii de tineri. Vârsta, pregătirea personală şi mai ales situaţia economică şi socială instabilă creează o serie de probleme care nu pot fi ignorate pentru o abordare eficientă a pastoraţiei.

Preadolescenţi, adolescenţi şi tineri; tinerii de la ţară şi cei de la oraş; tinerii care provin din familii sănătoase sau care poartă trauma unor familii distruse; muncitori, şomeri sau studenţi; tinerii care migrează în străinătate pentru căutarea unui loc de muncă sau cei descurajaţi, care cad pradă alcoolismului sau drogurilor; reprezintă momente speciale şi specifice ale pastoraţiei generaţiei tinere din dieceza noastră.

Preocuparea Bisericii pentru tineri trebuie să se manifeste şi prin grija de a supraveghea toate acele medii, familiale sau sociale (şcoala, mass-media, societatea), în care ei trăiesc, de a păstra dialogul cu ele şi de a lua atitudine ori de câte ori dăunează formării armonioase a tineretului. Sunt atâtea curse care se întind astăzi generaţiei tinere şi glasul Bisericii locale din Moldova trebuie să se facă auzit cu aceeaşi promptitudine şi cu acelaşi curaj pe care îl are Sfântul Părinte atunci când denunţă problemele care afectează întreaga Biserică.

8. Concluzii

Încheiem această prezentare cu apelul către tinerii români făcut de către papa Ioan Paul al II-lea în timpul vizitei sale în România: "În aceste zile Spiritul vă încredinţează vouă, tinerilor, visul lui Dumnezeu: ca toţi oamenii să facă parte din familia sa, ca toţi creştinii să fie una. Intraţi cu acest vis în noul mileniu! Voi care v-aţi eliberat de coşmarul dictaturii totalitare, nu vă lăsaţi amăgiţi de visurile înşelătoare şi periculoase ale consumismului. Şi acestea ucid viitorul. Isus vă face să visaţi o Românie nouă, un pământ pe care Orientul şi Occidentul să se poată întâlni în fraternitate. Această Românie este încredinţată mâinilor voastre. Construiţi-o împreună, cu îndrăzneală. Domnul v-o încredinţează. Voi încredinţaţi-vă lui, ştiind că De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc (Ps 126/127,1)".