Instruirea şi educaţia catolică în şcoală

II. CE TREBUIE SĂ FIM? O Biserică "mamă şi învăţătoare"

C. Mărturia vieţii creştinilor prezenţi în şcoală

"Voi sunteţi sarea pământului... Voi sunteţi lumina lumii... Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre bune şi să-l preamărească pe Tatăl vostru din ceruri" (Mt 5,13-16).

"Cine transmite o boală nu este doctorul care ştie multe despre ea, ci numai acela care are virusul. Credinţa nu se învaţă; se molipseşte".

Biserica, după cum am văzut, consideră prioritară stabilirea de şcoli catolice acolo unde acest lucru este posibil, aceste şcoli fiind cel mai bun mijloc pentru a asigura, pe lângă o formare de calitate la nivel cultural şi profesional, o educaţie bazată cu adevărat pe valorile evanghelice. Apoi, ca şi o a doua posibilitate a prezenţei Bisericii în domeniul şcolar, este predarea religiei ca disciplină care pune în dialog credinţa şi cultura.

Dar, pe lângă aceste două mari mijloace, mai este o realitate pe care Biserica nu o trece cu vederea: prezenţa catolicilor în şcoală, indiferent că aceasta este confesională sau nu.

Aşa cum toţi fiii Bisericii simt nevoia de a progresa şi de a se forma continuu pentru a înţelege mai bine şi a se conforma misterului creştin care dă sens vieţii lor, tot aşa sunt şi chemaţi să fie martori ai credinţei acolo unde se află, acolo unde trăiesc şi muncesc, indiferent de starea de viaţă pe care au ales-o.

Catolicii sunt prezenţi în domeniul şcolar, acest loc privilegiat pentru formarea persoanelor, în calitate de directori, profesori, învăţători, educatori, personal auxiliar, elevi, părinţi etc. şi acolo fiecare trebuie să-şi trăiască propria vocaţie creştină în slujba Bisericii; acolo fiecare trebuie să dea mărturie de coerenţă între ceea ce crede şi ceea ce trăieşte.

"Fiind educator, acela care contribuie la formarea integrală a omului merită în mod special această denumire... profesorii care au făcut din această muncă meseria lor... Cu ei trebuie asociaţi toţi aceia care participă în grade diferite la această formare, fie în posturi directive, în calitate de consilieri, diriginţi sau coordonatori... în posturi administrative sau în altele auxiliare" (Laicul catolic, martor al credinţei în şcoală, nr. 15).

Profesorii catolici (preoţi, persoane consacrate sau laici), precum şi toţi acei catolici care activează în cadrul şcolii, trebuie să facă paşi reali spre constituirea unei adevărate comunităţi educative creştine (care se fie rodul colaborării între diferitele instanţe prezente în şcoală) şi să se deosebească prin credinţa lor, prin atitudinea de disponibilitate, atenţie personală şi dialog, prin competenţa ca educatori care caută formarea şi dezvoltarea integrală a elevilor lor, indiferent de materia pe care o predau sau de funcţia pe care o deţin. Ei sunt primii chemaţi să trăiască valorile creştine, să realizeze acea sinteză necesară între credinţă, cultură şi viaţă. Trebuie să înţeleagă misiunea lor mai mult ca pe o vocaţie decât ca pe o simplă meserie.

Familiile, părinţii, au obligaţia de a se implica în educarea copiilor lor nu numai când sunt mici, ci şi mai târziu, prin alegerea unei şcoli care să asigure, împreună cu o pregătire culturală de calitate, o formare religioasă temeinică şi prin apropierea de şcoală pentru ca educarea copiilor să fie rodul colaborării. În acelaşi timp, trebuie să trăiască şi ei ceea ce au ales pentru copiii lor atunci când au cerut Botezul.

Elevii catolici, adevăraţi protagonişti ai procesului educaţional, trebuie să dobândească o mentalitate şi un stil creştin în relaţiile lor şcolare atât cu profesorii cât şi cu ceilalţi colegi de altă confesiune, pentru a deveni model şi referinţă pentru ei.

Întreaga comunitate catolică, adică Biserica locală, în calitate de "mamă şi învăţătoare", are misiunea de a supraveghea instruirea şi educaţia religioasă a membrilor ei, mai ales a celor mai tineri, implicându-se activ în bunul mers al şcolii şi dând exemplu de viaţa creştină pentru a deveni un model de referinţă practic şi un "şantier" în care elevii vor putea pune în practică ceea ce au învăţat, adică ce înseamnă a fi membru al acestei mari comunităţi care este Biserica.