Instruirea şi educaţia catolică în şcoală

II. CE TREBUIE SĂ FIM? O Biserică "mamă şi învăţătoare"

A. Instruirea şi educaţia în şcoala catolică

2. O educaţie integrală

Formarea omului şi, mai ales, formarea tinerilor în şcoala catolică este o artă întrucât persoana este ajutată să crească din interior spre idealul pe care şi-l propune. Este vorba nu atât de o teorie sau o ştiinţă exactă, ci de o muncă de însoţire a tânărului zi de zi pe drumul descoperirii menirii sale.

Formarea înseamnă transformare, adică ajutorul dat unei persoane, în cazul nostru tânărului, ca acesta să capete o formă. Pentru a ajunge la o formare integrală este bine să se ţină cont de procesul dinamic al transformării personale. Pentru a-şi însuşi conţinutul formării, tânărul va trebui mai întâi să fie ajutat să-l preţuiască astfel încât să devină motivul acţiunilor sale. Fiinţa umană este o fiinţă unitară. De aceea, când Dumnezeu cheamă un om pentru îndeplinirea unei misiuni îl cheamă în integralitatea sa. Formarea integrală însemnă, aşadar, mai ales dezvoltarea armonioasă a tuturor facultăţilor şi aptitudinilor tânărului.

"Pentru a-şi îndeplini misiunea, Biserica creează propriile sale şcoli pentru că recunoaşte în şcoală un mijloc privilegiat pentru formarea integrală a omului având în vedere că este un centru unde se elaborează şi se transmite o concepţie specifică a lumii, a omului şi a istoriei".

Fiecare om are calităţi şi defecte. Nu se pretinde ca toţi să fie perfecţi în toate, ci să ajungă la o maturizare suficientă a fiecăruia din elementele care compun personalitatea umană. Pentru a deveni un om integru, tânărul trebuie să-şi formeze propriul spirit, propriul intelect, propria voinţă, sensibilitate, afectivitate, propriul trup; trebuie, de asemenea, să obţină armonia ordonată a tuturor acestor elemente. Formarea integrală se va obţine atunci când programele generale, activităţile comunitare şi orientările personale vor lua în considerare formarea spirituală, umană, intelectuală a tinerilor şi, în interiorul acestor arii, diferitele elemente care le compun.

Formarea umană. Obiectivul central al formării umane a tânărului este atingerea maturităţii umane, concept foarte bogat şi complex, dificil de definit şi de conturat. Formarea umană cere mai întâi de toate o dezvoltare integrală, armonioasă şi ordonată a tuturor elementelor personalităţii, în sintonie cu ceea ce persoana trebuie şi vrea să devină. În al doilea rând, ni se pare esenţială educaţia dimensiunii morale a individului, ceea ce defineşte fiinţa umană ca bună sau rea. Acest lucru cuprinde, mai cu seamă, formarea conştiinţei după principiile eticii şi ale raţiunii corecte, pe baza principiilor creştine ale evangheliei şi în concordanţă cu exigenţele propriei stări de viaţă. Sunt incluse aici şi virtuţile morale. În sfârşit, este necesară şi însuşirea tuturor acelor virtuţi umane şi sociale care să favorizeze întâlnirea cu alţii şi care să întărească eficienţa activităţii în ambientul social în care se desfăşoară.

Formarea intelectuală. Este o altă dimensiune destul de importantă la care sunt implicaţi tinerii pentru a fi mereu gata să răspundă oricui îi întreabă despre motivul speranţei lor. Aceasta nu poate fi posibilă decât însuşindu-şi cunoştinţe temeinice şi multiple. Într-o civilizaţie ca a noastră, atât de dezvoltată în ştiinţă şi în tehnică, într-o lume pluralistă pe plan ideologic, în care creştinismul este expus multor interpretări şi este suspectat din partea unei culturi tot mai străină de credinţă, o lume dominată de numeroase probleme de ordin moral, pătrunsă de diferite secte ce oferă soluţii facile şi imediate exigenţelor religioase ale persoanei, este mai mult ca necesară o pregătire vastă. În afară de dobândirea unor noţiuni, tânărul trebuie să-şi întărească şi să-şi perfecţioneze propriile capacităţi intelectuale şi să dobândească acele dispoziţii şi acele virtuţi care să facă din el o persoană matură din punct de vedere intelectual. Se va insista nu numai pe aspectul informativ al pregătirii ci, mai cu seamă, pe dezvoltarea propriilor capacităţi de a obţine şi gestiona informaţia.

Formarea spirituală. Cea mai importantă şi decisivă arie a formării tânărului este cea spirituală. Este vorba despre o experienţă de iubire: începe cu iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni şi se termină prin a iubi şi mai mult. Centrul vital al acestei experienţe este Cristos, iar izvorul său principal, evanghelia. Omul lui Dumnezeu este cel care se lasă "posedat" de Dumnezeu: "M-ai sedus, Doamne, şi m-am lăsat sedus; ai fost mai tare decât mine şi m-ai biruit" (Ier 20,7). Transformarea la nivel spiritual se realizează în primul rând în rugăciune. Rugăciunea este aceea care provoacă şi, în acelaşi timp, alimentează corespunderea generoasă prin exerciţiul virtuţilor teologale (credinţa, speranţa şi iubirea), asceza pozitivă şi iubitoare, necesară pentru a putea purifica propria persoană de păcat şi de efectele sale şi, în sfârşit, ascultarea faţă de inspiraţiile Duhului Sfânt.