Instruirea şi educaţia catolică în şcoală

B. Coordonate istorice la nivelul Bisericii noastre locale

2. Situaţia în dieceză de la 1948 până în decembrie 1989

Contextul politic a devenit, începând cu anul 1948, extrem de ostil catolicilor: Biserica Greco-Catolică a fost desfiinţată, învăţământul confesional interzis, şcolile, seminariile şi academiile au fost închise, proprietăţile naţionalizate şi confiscate abuziv. În acelaşi timp, s-au declanşat primele arestări de preoţi şi credincioşi.

Reforma generală a învăţământului din august 1948 a determinat Seminarul să-şi restrângă activitatea, clădirea de pe Copou fiind naţionalizată şi dată în folosinţa Şcolii Profesionale Metalurgice din Iaşi şi apoi Facultăţii de Medicină. După o perioadă de "exil" la Alba-Iulia (între anii 1948-1956), când s-a deschis secţia română a Institutului Teologic Romano-Catolic de Grad Universitar din aceeaşi localitate, Seminarul din Iaşi a funcţionat fără nici o întrerupere până în ziua de astăzi.

Situaţia nou creată după reforma din 1948 a persistat până în anul 1989 marcând, cu mici excepţii, perioada comunistă pe care ţara noastră a traversat-o. Aceste mici excepţii au fost Şcoala de Cantori care pregătea propriu-zis pe viitorii candidaţi ai institutului şi seminarul, a căror activitate totuşi era vigilent controlată de Departamentul Cultelor.

În toată această perioadă comunistă, învăţătura catehetică pe care preoţii o susţineau în parohiile lor în vederea pregătirii imediate pentru sacramente a fost singura activitate pe care am putea-o numi didactică, desfăşurată de Biserica locală în câmpul său pastoral. De remarcat în tot acest timp curajul şi tenacitatea de care au dat dovadă păstorii comunităţilor catolice care, în ciuda ameninţărilor repetate şi a controlului riguros pe care autorităţile îl aveau asupra activităţii lor, au ştiut să menţină treaz sentimentul religios şi să poarte mai departe tezaurul credinţei tuturor generaţiilor de creştini care au trăit sub teroarea apăsătoare a iernii comuniste.

3. Situaţia de după decembrie 1989 până astăzi

Căderea mult aşteptată a comunismului, cădere înregistrată în ţările din fostul bloc comunist la finele anilor '89 a deschis noi orizonturi şi perspective şi în dieceza noastră. Prima urgenţă care se prezenta la momentul respectiv era construirea de noi lăcaşuri de cult pentru a face faţă necesităţilor cultuale. Pe lângă aceasta, pământul vast al pastoraţiei care se deschidea în faţa ochilor a permis revenirea unor congregaţii care au fost interzise în perioada comunistă (Iezuiţii, Franciscanii, "Notre Dame" de Sion, Fraţii Şcolilor Creştine etc.) şi apariţia mai multor congregaţii care, cu specificul carismei lor, să iasă în întâmpinarea cerinţelor spirituale şi materiale ale credincioşilor.

Reintroducerea obligativităţii studiului religiei în şcoala primară şi gimnazială a ridicat problema pregătirii de personal calificat din punct de vedere profesional şi corespunzător din punct de vedere spiritual. Această cerinţă a fost luată imediat în considerare prin deschiderea încă din 1991 a cursurilor Facultăţii de Teologie Didactică pentru Laici cu filiale la Suceava, Iaşi, Roman, Bacău şi Oneşti. Ulterior, această facultate avea să funcţioneze în paralel cu Şcoala Postliceală "Fericitul Ieremia Valahul" pentru ca în cele din urmă să-i cedeze locul. La rândul său aceasta a predat ştafeta Colegiului Universitar de Institutori "Sfântul Toma de Aquino" aflat acum în lichidare întrucât s-a înfiinţat în cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi Facultatea de Teologie Romano-Catolică. În acelaşi timp, s-a înfiinţat şi-şi continuă activităţile de instruire şi educaţie Colegiul Sanitar "Sfânta Lucia" destinat celor care doresc să abordeze într-un spirit creştin problema asistenţei sociale a persoanelor cu nevoi deosebite.

Seminarul care din 1956 supravieţuia în condiţiile sus-amintite şi-a putut redimensiona activitatea de instruire şi educare a viitorilor slujitori ai altarului, debutând cu separarea şi mutarea seminarului liceal la Bacău în anul 1994 şi culminând cu afilierea în 1995 la Facultatea de Teologie din Lateran.

În acelaşi timp, s-a putut continua în condiţii noi, bineînţeles, activitatea de instruire şi pregătire a dascălilor în aşa-numita Şcoală de Dascăli care funcţiona pe lângă institut, devenită actualmente Şcoala de Cântăreţi Bisericeşti "Sfânta Cecilia".

Revenirea după o lungă absenţă determinată de interzicerea lor de către regimul comunist, a permis părinţilor franciscani deschiderea la Roman a Seminarului Liceal şi a Institutului Teologic Franciscan de Grad Universitar care au în vedere pregătirea, specifică ordinului franciscan, a viitorilor candidaţi la sacramentul Preoţiei.

În şcoală, Biserica locală şi-a făcut prezenţa prin înfiinţarea Liceului Catolic "Sfântul Anton" din Bacău şi a Liceului Catolic "Sfânta Tereza a Pruncului Isus" din Iaşi. De asemenea, fraţii capucini au avut iniţiativa de a înfiinţa la Oneşti un liceu catolic atât pentru tinerii catolici din împrejurimi cât şi pentru aspiranţii la ordinul şi carisma lor.

În ceea ce priveşte activitatea didactică pe care o desfăşoară diferitele congregaţii feminine şi masculine în dieceză, exemplele sunt numeroase. Dintre acestea amintim: Şcoala Profesională "La Salle" a Fraţilor Şcolilor Creştine din Pildeşti; Grădiniţa de Copii "Sfântul Iosif" - Adjudeni; Grădiniţa de Copii cu Program Prelungit "Casa Copiilor" - Iaşi; Grădiniţa de Copii "Sfântul Carol Borromeu" - Gioseni; Grădiniţa de Copii "Sfânta Maria" - Rădăuţi; Grădiniţa de Copii "Sfânta Ana" - Săbăoani; "Grădiniţa de Copii" - Buruieneşti; "Grădiniţa "Sfânta Teodora" - Tămăşeni; Grădiniţa "Sfântul Paul" - Oneşti; Grădiniţa-Centru Educativ "Fericita Roza Venerini" - Pildeşti; Grădiniţa "Sfânta Bartolomea" - Faraoani etc. (datele sunt preluate din Almanahul Presa Bună - 2002).

Toate aceste exemple nu vor decât să exprime diversitatea implicării Bisericii locale, în special după decembrie 1989, în instruirea şi educarea noilor generaţii. Aceasta, bineînţeles, în colaborare cu toţi factorii educaţionali din instituţiile de învăţământ de stat şi vizând atingerea idealului educaţional din care elementul religios este o componentă esenţială.

Cu siguranţă că nu acestea reprezintă tot ceea ce Biserica noastră locală trebuie şi poate să facă. Tocmai de aceea perspectivele şi exigenţele care se impun de către noua viziune pe care Biserica şi-a format-o în acest domeniu o dată cu lucrările celui de-al II-lea Conciliu din Vatican, vor constitui subiectul celei de-a doua părţi a temei noastre: Ce trebuie să fim?