14. EMIGRANŢII. PROBLEME PASTORALE

REZUMAT

I. CINE SUNTEM

Introducere

Problema emigranţilor nu este nicidecum una minoră şi de aceea se cuvine ca Sinodul diecezan să urmărească şi să caute îndeaproape toate posibilităţile pentru a veni în ajutorul acestui grup de creştini catolici. Chiar dacă fenomenul este oarecum nou, în istoria Bisericii Catolice mai pot fi întâlnite plecări ale unor grupuri, dar nu aşa de mari ca astăzi.

1. Plecarea catolicilor din Bucovina

Dacă până în preajma Celui de-al Doilea Război Mondial în Bucovina aveam de-a face cu importante comunităţi catolice, constatăm că, din diferite motive, mulţi au părăsit aceste comunităţi, stabilindu-se în Transilvania sau în Germania. Problematica lor nu e similară cu cea de azi, pentru că ei au plecat cu familia întreagă, în ţări unde limba şi cultura nu le erau străine şi, de multe ori, au rămas în grup compact în aceeaşi localitate.

2. Emigraţia de după 1989

a. Motivele emigrării

Motivele pentru care mulţi au plecat peste hotare pot fi clasificate, în mare, în trei categorii:

- motive economice;
- pentru studii;
- pentru realizarea unei cariere.

Majoritatea celor plecaţi au luat calea străinătăţii din cauza sărăciei din ţară. E adevărat că multe familii au reuşit să-şi ridice standardul de viaţă datorită fondurilor câştigate în străinătate. Apoi mulţi tineri, pe diferite căi, au ajuns să studieze la mari universităţi din Occident. Se pare că mulţi, cunoscând situaţia de acolo, vor prefera să rămână şi să trăiască în acele ţări.

De multe ori au plecat şi familii tinere, mai ales intelectuali, care au considerat că vor realiza o carieră mai uşor decât dacă ar rămâne în ţară.

b. Avantajele emigrării

Această plecare masivă a tinerilor şi a familiilor tinere în străinătate are şi avantaje. Acestea sunt, mai întâi de toate, materiale. E vorba de un câştig net superior în comparaţie cu cel de acasă şi, implicit, de o viaţă mai demnă pentru familia rămasă acasă. În cele mai multe cazuri s-au creat copiilor posibilităţi de a urma cursuri universitare. Mai amintim şi de avantajele culturale: mulţi români au reuşit să ia contact cu cultura şi istoria Europei sau a altor ţări în care au ajuns. Chiar şi la nivel naţional a fost un avantaj: mulţi români au creat o imagine foarte frumoasă ţării noastre prin seriozitatea şi priceperea de care au dat dovadă în munca prestată.

c. Dezavantajele emigrării

Ca şi avantajele, şi dezavantajele pot fi clasificate:

- cu caracter familial;
- cu caracter social;
- cu caracter spiritual;
- cu caracter cultural.

Pierderile cauzate de emigrare la nivel familial sunt cele mai mari şi mai cunoscute. Suferă ambii soţi din cauza separării, fiind necesar ca unul dintre ei (cel rămas acasă) să împlinească şi misiunea celuilalt. Apoi suferă copiii, crescând într-un mediu incorect, doar cu unul dintre părinţi, fiind lipsiţi de afecţiunea celui de-al doilea. Dezvoltarea lor nu va fi numaidecât una normală din punct de vedere educativ şi afectiv.

Pierderile cu caracter social se referă la infracţionalitatea pe care o întâlnim la unii dintre cei plecaţi. Mulţi, ajungând în străinătate total nepregătiţi, au ajuns victime ale unor organizaţii periculoase.

Nici pierderile sociale nu sunt neglijabile. Plecările masive au diminuat foarte mult populaţia României şi, implicit, a Bisericii Catolice de aici.

Nu pe ultimul loc se situează şi pierderile spirituale, care sunt mai greu de sesizat. Părăsind familia şi comunitatea locală, foarte mulţi nu au mai ţinut legătura cu Biserica şi s-a constatat o diminuare a activităţii religioase. Dacă mai ţinem cont şi de indiferentismul religios pe care l-au găsit acolo, ne putem imagina şi mai uşor pierderile suferite de românii emigranţi.

Pierderile culturale se referă la ruptura faţă de tot ce se cheamă ambient familial şi comunitar pe care o resimte un emigrant.

d. Problematica celor plecaţi

Multe sunt greutăţile pe care le întâlneşte un emigrant. Enumerăm câteva: lipsa familiei şi singurătatea, necunoaşterea limbii ţării în care ajunge, tentaţiile la care este supus într-o lume străină, tentaţia de a face compromisuri pentru un câştiga mai rapid şi mai bine, dificultatea de a găsi un loc de muncă, stresul şi tensiunea de a trăi fără acte legale şi multe altele.

e. Problematica celor rămaşi acasă

Familiile rămase acasă, chiar dacă se vor bucura de un standard mai ridicat de viaţă, nu sunt lipsite de probleme şi nelinişti. Cele mai grele probleme vor fi la nivel afectiv şi educaţional. Totdeauna se va resimţi că educaţia nu a fost făcută de ambii părinţi.

Mai subliniem problema socială care apare: o prea mare diferenţă, mai ales în comunităţile rurale, între copiii care au părinţii în străinătate şi cei care au părinţii în ţară.

3. Pastoraţia celor plecaţi în străinătate

a. Asistenţa din partea Episcopiei de Iaşi (prezenţa preoţilor români printre emigranţi)

Episcopia de Iaşi, în colaborare cu diferite alte episcopii catolice care au sesizat prezenţa mare a românilor catolici, a analizat mijloacele prin care ar putea veni în ajutorul emigranţilor. O primă măsură a fost trimiterea unor preoţi din Moldova printre emigranţi pentru a le oferi, în limita posibilităţilor, asistenţă spirituală. Cazurile cele mai cunoscute au fost şi sunt: Italia, Israel, Irlanda, Austria, Spania şi Turcia. O altă formă concretă de ajutorare a emigranţilor au fost numeroasele vizite ale episcopilor de la Iaşi în comunităţile de români din străinătate. Mereu se urmăreşte crearea de legături cu episcopi catolici din ţările unde există emigranţi pentru a găsi formele cele mai adecvate de pastoraţie a catolicilor plecaţi din Moldova.

b. Alte iniţiative

Mass-media, mai ales revistele diecezane şi internetul (www. ercis. ro), sunt alte forme prin care emigranţii pot fi permanent în legătură cu Biserica locală din Moldova.

4. Necesitatea pastoraţiei emigranţilor

O asemenea pastoraţie, nouă pentru Dieceza de Iaşi, este cerută de faptul că emigranţii se confruntă cu probleme mult mai grele decât credincioşii rămaşi acasă. Problemele lor sunt fie lingvistice, fie spirituale, fie culturale.

a. Motive lingvistice

Dacă vorbim despre emigranţii din ţările unde se vorbesc limbi de origine latină, situaţia e mai puţin grea, dar în ţările cu limbi anglo-saxone sau arabe, menţinerea unei vieţi spirituale va fi mult mai anevoioasă.

b. Motive spirituale

Viaţa Bisericii din Occident prezintă, din păcate, şi unele aspecte care nu se potrivesc mentalităţii noastre. De aceea mulţi, o dată ajunşi în Occident, au fost frapaţi de frecvenţa mică la sacramente, de lipsa de interes faţă de sacramentul Spovezii şi multe altele. Se simte nevoia preoţilor care să menţină încă spiritul religios puţin mai conservator din Moldova.

c. Motive culturale

Prezenţa preoţilor români, ca şi prezenţa episcopilor cu anumite ocazii printre aceşti emigranţi, va atenua şocul creat de separarea de comunitate şi de familie a celor care sunt departe. Întâlnirile românilor, în comunităţile create ad-hoc într-o localitate sau alta, în jurul preotului sau al episcopului, vor atenua foarte mult durerea şi necazul emigranţilor.

5. Pastoraţia celor rămaşi acasă

Biserica trebuie să aibă în vedere şi problemele celor rămaşi acasă, mai ales ale copiilor. Mai întâi se cere o cateheză de pregătire pentru cei care au intenţia de a pleca în străinătate, pentru a nu fi luaţi prin surprindere când vor lua contact cu lumea occidentală. Apoi, copiii vor fi sensibilizaţi să ştie a fi recunoscători părinţilor care se străduiesc din greu pentru ei.

Şi, nu în ultimul rând, este important ca în comunitate să se organizeze rugăciuni speciale pentru cei plecaţi.

II. CE TREBUIE SĂ FIM?

Dorinţa şi propunerea Bisericii

În documentele oficiale ale Bisericii, ca şi în discursurile oficiale ale Sfântului Părinte, se subliniază aspectul că omenirea formează o unitate, iar creştinul, oriunde ar fi, trebuie să se simtă acasă. Apoi se face apel insistent către toate guvernele lumii pentru a apăra drepturile emigranţilor şi pentru a nu folosi terorismul internaţional ca pretext pentru îngrădirea libertăţilor emigranţilor.

Apel se face şi către Bisericile locale din ţările care primesc emigranţi, pentru a fi deschise dialogului cu persoane de altă cultură sau de altă religie. Se mai insistă şi asupra datoriilor imigranţilor: să respecte legile, cultura şi tradiţiile ţării care îi acceptă.

Fenomenul migraţiei, cu toate dificultăţile sale, poate fi şi un factor de progres în dialogul cu Bisericile necatolice sau cu religiile necreştine.

III. CE TREBUIE SĂ FACEM?

În urma analizei celor spuse mai sus, cu siguranţă că au rămas foarte multe aspecte insuficient scoase în evidenţă. De la o comunitate la alta problemele pot fi variate sau percepute diferit. Pentru a crea o imagine mai completă asupra acestui fenomen, aşa cum îşi doreşte Sinodul diecezan, fiecare comisie sinodală va putea să răspundă la următoarele întrebări pentru a veni în ajutorul celor responsabili cu pastoraţia emigranţilor.

1. În ce măsură este afectată comunitatea dumneavoastră de fenomenul emigrării?

2. Credeţi că fenomenul emigrării are şi efecte pozitive pentru comunitatea dumneavoastră? Care ar fi acestea?

3. Ce lucruri negative aţi auzit despre cei plecaţi în străinătate?

4. Care credeţi că sunt pericolele sufleteşti pentru un tânăr care pleacă la lucru în străinătate?

5. Cunoaşteţi familii destrămate din cauza plecării unuia dintre soţi? Câte cazuri ştiţi în comunitatea dumneavoastră?

6. Cum ar putea Biserica să ajute şi mai mult pe emigranţi să rămână buni creştini?

7. Cunoaşteţi cazuri de tineri care, ajungând în străinătate, nu au mai fost creştini buni?

8. Cam câte persoane, din cele plecate în străinătate, credeţi că vor reveni să trăiască în România? (în procente)

9. Ce consideraţi mai important: copii bine educaţi, de ambii părinţi, într-o familie unită sau copii care au de toate, dar fără a avea o educaţie normală, cu părinţii în străinătate?

10. Cunoaşteţi iniţiative de ajutorare din partea asociaţiilor caritabile din Occident?