Biserica lui Cristos care este în Moldova

I. CINE SUNTEM?
Noul popor al lui Dumnezeu

Biserica lui Cristos care este în Moldova

Înfiinţarea Diecezei de Iaşi

Cât priveşte tratativele proxime fondării episcopiei, la 10 august 1883 episcopul Camilli prezentase deja într-o scrisoare adresată Congregaţiei "De Propaganda Fide" proiectul de reformă privind o mai bună pastoraţie în Missio Moldavica. Principalele linii pe care le-a trasat episcopul au fost: trimiterea de noi tineri misionari în Moldova, deschiderea unui seminar mic în Misiunea din Moldova, trimiterea unui fond pentru misionarii bătrâni şi bolnavi etc. La 13 decembrie acelaşi an se trimite din partea congregaţiei răspunsul la scrisoarea menţionată mai sus, în care se subliniază necesitatea formării în Moldova a unui cler indigen secular, pentru care sugerează deschiderea unui seminar sau colegiu. În afară de acesta era menţionat şi deschiderea unui probandat şi a unui noviciat pentru tinerii ce voiau să opteze pentru Ordinul Franciscan. Prefectul congregaţiei, cardinalul Giovanni Simeoni, a insistat şi asupra deschiderii unei case pentru călugări şi asupra coabitării acestora. Toate acestea erau orientate spre o mai bună organizare a catolicilor din Moldova, preconizându-se înfiinţarea unei episcopii autonome.

Însă, la sfârşitul acestui secol, în Principatele Unite se făcea simţită necesitatea creări a două episcopii romano-catolice, în Bucureşti şi în Iaşi, care să poată subordona toate comunităţile catolice de rit latin din această zonă. Soluţia aceasta nu era pe placul Austriei, nici pe placul vizitatorilor apostolici de la Bucureşti şi Iaşi (Mons. Paoli din Bucureşti şi ep. Camilli din Iaşi), deoarece bugetul episcopiilor trebuia să fie reglementat de statul român.

Tratativele dintre Guvernul Român şi Sfântul Scaun nu se cunosc, probabil au fost de scurtă durată, păstrându-se totodată discreţia pentru a nu da prilej Sinodului Ortodox să provoace agitaţie. Ceea ce se cunoaşte în mod cert este faptul că în 1883 Sfântul Scaun, în înţelegere cu Guvernul Român, a desfiinţat Episcopia titulară de Nicopole şi a înfiinţat la 27 aprilie, Arhiepiscopia Catolică de Bucureşti, ce era supusă direct Sfântului Scaun prin intermediul Congregaţiei "De Propaganda Fide". După acest eveniment, mulţi misionari credeau că papa Leon al XIII-lea (1878-1903) intenţiona să înglobeze canonic Moldova la arhidieceza recent înfiinţată, asemenea unirii Principatelor, care avusese loc cu 24 de ani mai înainte. Nu s-a întâmplat însă aşa, deoarece la 27 iunie 1884, prin bula papală "Quae in christiani nominis incrementum", acelaşi papă hotăra încetarea Vicariatului Apostolic al Moldovei, care fiinţa din 1818, şi decreta înfiinţarea Episcopiei Catolice de Iaşi. Episcop a fost numit Nicolae Iosif Camilli, fost vizitator apostolic între 1881-1884, numit episcop de Mosynopolis la 16 septembrie 1881, iar la 27 iunie 1884 episcop titular de Iaşi.

Urgenţa înfiinţării Episcopiei Catolice de Iaşi s-a observat din faptul că în tot timpul Vicariatului Apostolic al Moldovei s-a văzut lipsa acută de preoţi şi din cauza ritmului rapid de creştere a populaţiei catolice. Dieceza avea 244 de localităţi, cu aproximativ 65.000 de catolici, care erau deserviţi de 37 de preoţi misionari. De aceea s-a insistat foarte mult şi asupra deschiderii unui seminar pentru clericii indigeni. Condiţiile grele în care se găseau misionarii şi cheltuielile mari pentru întreţinerea lor au generat această idee fundamentală din decretul de înfiinţare a Episcopiei Catolice de Iaşi.