17. INSTRUMENTE ÎN SLUJBA PASTORAŢIEI: BUNURILE ECONOMICE ŞI ADMINISTRAREA LOR

INDICAŢII METODOLOGICE

Creştinul crede şi mărturiseşte că Domnul Dumnezeul universului este creatorul cerului şi al pământului. Omul, creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, a primit misiunea ca, supunându-şi pământul cu tot ce se află pe el, să cârmuiască lumea în dreptate şi sfinţenie şi să îndrepte întreg universul spre Dumnezeu ca astfel el să fie preamărit pe tot pământul.

Biserica, societate externă şi vizibilă, alcătuită din fiinţe umane constituite din trup şi suflet, nu se poate lipsi de acele bunuri de care au nevoie toţi oamenii. Pe lângă aceasta, ea, prin însăşi instituirea sa divină, a fost dotată de către fondatorul ei cu personalitate juridică proprie care se extinde, fără îndoială, atât la drepturile şi datoriile spirituale, cât şi la drepturile umane, permise oricărei societăţi umane: dreptul de a dobândi, de a poseda şi de a administra bunuri temporale. Ca oricărei entităţi supreme şi independente, Bisericii îi revine dreptul incontestabil de a poseda şi administra bunuri astfel încât să-şi poată îndeplini lucrarea şi să-şi atingă scopurile sale. Acest drept Biserica şi l-a exercitat, de-a lungul istoriei, încă de la începuturile sale.

În Dieceza de Iaşi problematica bunurilor materiale s-a născut o dată cu Biserica locală de pe meleagurile noastre, ea însoţind mereu activitatea pastorală a preoţilor şi a credincioşilor catolici din Moldova, misionari sau autohtoni. De-a lungul istoriei, situaţia materială a Bisericii locale din Moldova a variat, dar, în timp, ea s-a cristalizat tot mai mult astfel încât la ora actuală am putea vorbi de un patrimoniu al diecezei. Este un patrimoniu care trebuie cunoscut, păstrat şi încredinţat viitorului. De aceea Sinodul diecezan îşi propune şi abordarea acestei teme. Credincioşii şi clerul trebuie să conştientizeze datoria morală care le revine în acest sens şi, interpretând semnele timpului, trebuie să vegheze pentru ca, sprijinită şi de acest patrimoniu, Biserica locală de Iaşi "să înainteze în larg".

Fără pretenţia de a fi abordat în mod exhaustiv această problematică propunem şi pentru această temă, care va fi tratată în două întâlniri, schema documentelor sinodale:

I. Cine suntem? - pentru a putea înţelege ce avem de făcut şi de păstrat vom încerca să găsim, în Sfânta Scriptură şi în tradiţie, fundamente şi motivaţii ale patrimoniului bisericesc. De asemenea, sprijiniţi de mărturia istorică, vom încerca să vedem cine suntem din punct de vedere al patrimoniului.

II. Ce trebuie să facem? - ghidul prezentului şi al viitorului patrimoniului bisericesc, cel care ne va ajuta să transformăm bunurile materiale în adevărate instrumente în slujba pastoraţiei va fi Codul de drept canonic.

III. Ce trebuie să facem? - aşteptând sugestii, propuneri concrete şi chiar soluţii din partea clerului şi a credincioşilor, va trebui să înfruntăm viitorul conştienţi că Biserica luptătoare îşi are locul său determinant în societatea umană din orice timp şi, drept urmare, ea nu poate fi lipsită de acele bunuri de care au nevoie toţi oamenii care o alcătuiesc.