Anul pastoral
2024‑2025

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 VIAȚA DIECEZEI 

Iași: După experiența beatificării papei Ioan Paul al II-lea

Inițial nu am vrut să scriem nimic despre experiența noastră de la Roma, despre ceea ce am văzut și auzit în zilele beatificării papei Ioan Paul al II-lea. Dar cum o bucurie cere de la sine să fie împărțită, ne-am decis s-o împărțim. Nu avem cuvinte înalte și nici meșteșugite. Cuvintele noastre sunt cuvintele omului simplu, care a văzut și a auzit și care spune cu inima ceea ce poate alții reușesc să transmită mult mai bine decât noi prin concepte.

Așadar, am avut bucuria de a fi printre cei mai bine de un milion de pelerini prezenți la beatificarea marelui papă Ioan Paul al II-lea.

Mai întâi ne-a uimit numărul mare de pelerini. Peste un milion! Și dacă i-ați fi văzut cât de fericiți erau, cât de senini! Nu se plângea nimeni de aglomerație, de condiții, oricum foarte bune asigurate de organizatori. Nu-și revendica nimeni "bucățica". Eram o "mare" de frați adunați la sărbătoarea "tatălui".

Apoi, dacă în luna mai a anului 1999 ne-am dus într-un număr destul de mare la București să-l "vedem" pe papa, la Roma marea mulțime a venit să-l "simtă" pe papa.

În ziua de 1 mai, la Liturghia beatificării, l-am simțit pe papa, pe Ioan Paul al II-lea. Era acolo! Ne privea de sus, era printre noi, era în zâmbetul oamenilor prezenți, era pe fața fiecărui polonez prezent, era în glasul papei Benedict al XVI-lea, era în difuzoare, pe marele ecrane pregătite special pentru acest eveniment, era în aerul pe care îl respiram. El împărțea fiecăruia câte o sticlă cu apă, împărțea sandviciuri, asigura ordinea și mai ales... era imaginea care, la un moment dat, a fost dezvelită în aplauzele și în uralele prelungi ale Pieței "Sfântul Petru".

Spontan ne-am amintit de cuvintele spuse de Ioan Paul al II-lea cu ocazia marelui jubileu al tinerilor din anul 2000: "Acest zgomot (provocat de prezența celor două milioane de tineri) l-a simțit Roma și nu-l va uita niciodată".

Când s-a descoperit imaginea lui de pe balconul principal al bazilicii "Sfântul Petru", am simțit cum, nu numai piața s-a pus în mișcare, ci lumea întreagă. Aveam să auzim după aceia cum în mai toate bisericile din lume s-au făcut celebrări deosebite cu această ocazie și cum simțământul nostru a fost îndreptățit.

La predică papa Benedict a vorbit despre figura marelui său antecesor, despre cât de profund era în rugăciune, cum celebra sfânta Liturghie și mai ales cum l-a văzut pe om, în general.

"Omul" propus de fericitul Ioan Paul al II-lea este omul creat de Dumnezeu cu demnitate și responsabilitate, chemat să iubească și să fie iubit, este omul care nu poate fi instrumentalizat, pe care nu se pot face experimente, este omul liber, care trăiește din adevăr, căruia îi pasă de semenii săi, alături de care este chemat la mântuire.

"Omul" propus de fericitul Ioan Paul al II-lea, după experiența din zilele beatificării lui, după părerea noastră, este tocmai el; omul care s-a născut, a copilărit, s-a format ca tânăr, ca preot, ca episcop și cardinal într-o Polonie încercată de absurditatea războiului. Orfan de părinți și singur pe lume, seminarist în clandestinitate, muncitor la cariera de piatră și la fabrica de solvenți, a învățat "cine" este omul. Preot la studii la Roma, vicar într-o parohie de țară, capelan al studenților și apoi episcop auxiliar, arhiepiscop și cardinal, a învățat că omul este chemat dincolo de ceea ce "se vede". Iar ca papă, deschizându-și larg porțile lui Cristos, prin învățătura și mai ales prin suferința sa, a "sublimat" în continuare omul. Iar oamenii l-au căutat mereu... L-au căutat în egală măsură tinerii, copiii, adulții, bolnavii, muncitorii, familiile, seminariștii și preoții. L-a căutat "omul în general" pentru că el a fost "omul special". Acolo, la Roma, l-am căutat și noi...

Ajunși din nou acasă, reîntorși la obligațiile noastre de fiecare zi, nu putem spune că fizic s-a schimbat ceva. Suntem aceeași care am fost și la Roma. Dar... în sufletul nostru, ceva s-a mișcat. Este greu de explicat în cuvinte. Poate că lacrimile spun mult mai mult decât cuvintele, lacrimile de bucurie, acea bucurie că am fost acolo, că Dumnezeu ne-a dat acest mare har, că am fost, fără vrednicia noastră, printre cei peste un milion de pelerini prezenți la Roma. Sunt lacrimile care ne inundă ochii chiar și în aceste momente. Dar știm că fericitul Ioan Paul al II-lea ar fi făcut la fel. Și el ar fi plâns și apoi ne-ar fi spus: "Acum deschideți larg porțile lui Cristos...".

(Iosif și Eugenia)


 

lecturi: 19.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul Misionar Diecezan

Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat