|
Împăratul Austriei pe care papa Wojtyla îl admira așa de mult La 1 aprilie, în urmă cu 87 de ani, murea Carol de Habsburg-Lorraine, ultimul împărat al Austriei, proclamat fericit în octombrie 2004. Când a murit avea numai 34 de ani și era exilat la Madeira, alungat de la tron de noile forțe politice care se întăriseră în țară după primul război mondial și care se opuneau lui Carol pentru că era catolic practicant și reprezentant al acelui antic sacru imperiu roman care apăra Biserica. În schimb, la 2 aprilie se împlinesc patru ani de la moartea unui alt mare, deosebit de mare om: Carol Wojtyla, adică papa Ioan Paul al II-lea. În cele două zile sunt amintite aniversările unui împărat deja fericit și al unui papă, care ar trebui să fie proclamat fericit în scurt timp. Primul austriac, al doilea polonez. Doi protagoniști excepționali ai istoriei secolului XX. Două persoane care nu s-au cunoscut niciodată pe acest pământ, dar care erau legate de credința creștină, de practicarea eroică a virtuților evanghelice în viața zilnică și de un detaliu afectiv subtil și misterios: au avut la botez același nume, Carol. În general, în cărțile biografice ale papei Ioan Paul al II-lea nu se găsește nici o aluzie la acest detaliu. Din registrele parohiale se știe că a fost botezat cu două nume: Karol Josef (Carol Iosif). Toți biografii au scris mereu că primul nume îl amintea pe tatăl viitorului papă, care se numea Karol (Carol), în timp ce al doilea îi fusese dat ca omagiu adus generalului Plsudski, eroul întemeietor al Republicii Poloneze. Însă recent, cu privire la acest argument, am cules o mărturie nouă și inedită. Unul dintre cei trei fii ai împăratului Carol care mai sunt în viață, alteța sa imperială arhiducele Rudolf, mi-a povestit că însuși Ioan Paul al II-lea i-a revelat de ce a fost numit Carol la botez. "A fost în timpul unei audiențe private pe care papa Wojtyla a acordat-o familiei mele", mi-a povestit arhiducele Rudolf. "Erau de față copiii mei, cu familiile lor și era și mama mea, împărăteasa Zita. Papa ne-a primit cu mare cordialitate. A vorbit cu mare entuziasm despre tatăl meu, împăratul Carol. Și adresându-se mamei mele, o numea «împărăteasa mea» și de fiecare dată se înclina spre ea. La un moment dat a spus: «Știți de ce am primit la botez numele de Carol? Tocmai pentru că tatăl meu avea o mare admirație față de împăratul Carol I, al cărui soldat a fost»". Mărturie foarte semnificativă care explică admirația constantă manifestată mereu de Ioan Paul al II-lea față de împăratul austriac. Învățase să-l cunoască de la tatăl său, Karol Wojtyla senior, care fusese subofițer din regimentul 56 de infanterie al armatei austro-ungare, deci soldat al împăratului Carol I. Încă de atunci, Karol Wojtyla senior intuise măreția morală și spirituală a împăratului său și a fost entuziasmat de el până acolo încât i-a dat fiului său numele acela. Și, treptat, în timp ce fiul creștea, îi transmitea adevărata istorie a acelui împărat, respingând vorbele și calomniile răspândite de cei care-l alungaseră de la tron. Astfel, și viitorul papă a învățat să-l aprecieze pe tânărul și nefericitul împărat al Austriei, văzând în el o figură rară și strălucitoare de suveran drept și leal, generos și iubitor, gata pentru orice sacrificiu personal pentru binele poporului. Pentru aceasta, ca papă, a susținut în mod deschis și cu entuziasm procesul de beatificare și atunci când a putut să celebreze ceremonia solemnă a făcut-o cu bucurie, indicându-l pe suveranul austriac ca model pentru toți oamenii politici. Când, în anul 2004, a fost răspândită vestea că împăratul Carol I al Austriei va fi beatificat, mulți, chiar în lumea catolică, s-au mirat. Considerau straniu că un împărat, adică un om care aparține de lumea nobililor, a bogaților, a puternicilor de pe pământ, poate să devină sfânt. Ziarele au amintit de figuri din trecut: regele Ștefan al Ungariei, sfânta Agneza de Praga, sfânta Elisabeta a Ungariei, sfântul Henric al II-lea împărat, sfânta Brigitta a Suediei, sfântul Ludovic al IX-lea, rege al Franței, sfântul Ferdinand, rege al Portugaliei etc., subliniind însă că era vorba de "domnitori" care au trăit în timpuri foarte îndepărtate, atunci când procesele de beatificare nu erau riguroase așa cum sunt acum, în timp ce Carol I al Austriei a murit în anul 1922, la începutul secolului trecut, cu mai puțin de o sută de ani în urmă. Era un om tânăr, inteligent, cult, frumos, soț al unei principese foarte frumoase, Zita a Burbonilor Parma, de la care a avut opt copii. Pentru mentalitatea modernă, părea imposibil ca o persoană de acest gen să fi exercitat virtuțile evanghelice în manieră eroică până acolo încât să merite gloria altarelor. În afară de asta, despre el circulau multe prejudecăți. Istoricii laici l-au definit mereu "un slab și un incapabil". A urcat la tron în anul 1916, când era în plină desfășurare primul război mondial, îl învinuiau că nu a fost capabil să câștige războiul. Pentru aceasta, după conflict, a fost exilat din țara sa. Însă după aceea, în lumina unei mari cantități de documente care au apărut la procesul de beatificare și a altor studii publicate după acel proces, s-a descoperit în schimb că împăratul Carol I a fost un politician clarvăzător, care voia "adevăratul bine" al supușilor săi, care avea mari idei de avangardă pentru Europa. "Da, procesul de beatificare a contribuit mult la schimbarea părerii pe care istoricii au dat-o mereu despre bunicul meu", spune arhiducesa Catharina a Austriei, fiica arhiducelui Rudolf. "În sfârșit, mulți cercetători au început să pună deoparte prejudecățile care derivau din faptul că tatăl meu era un catolic practicant, și au început să evalueze în mod obiectiv ideile lui politice, constatând că erau geniale". În vârstă de treizeci și șase de ani, laureată în jurisprudență și specializată în științe politice, Catharina a Austriei este autoare a mai multor lucrări istorice despre personaje din familia sa și, desigur, și ea este o mare pasionată de istoria ilustrului său bunic. "Astăzi din fericire, mulți recunosc că bunicul meu a fost un pacifist iluminat, unul dintre primii susținători convinși ai unei mari Europe unite, bazată nu pe conflictele armate ci pe cooperare, pe respectarea minorităților, a autonomiilor, a culturilor și a fiecărei persoane. Dacă ar fi fost ascultat, Europa unită s-ar fi născut cu mult înainte, și cu siguranță nu ar fi existat ororile celui de-al doilea teribil război mondial". Arhiducesa Catharina a Austriei, care s-a căsătorit cu un italian, contele Massimiliano Secco d'Aragona, cetățean brescian, este promotoare a mai multor inițiative în favoarea cunoașterii adevărate a împăratului Carol I al Austriei. La Brescia, unde trăiește adesea cu soțul și cei doi fii, Costantino, 8 ani, și Nicolò, 6 ani, a patronat un centru cultural și religios care are scopul de a face cunoscută și apreciată viața, opera și sfințenia fericitului împărat Carol al Austriei. Acest centru are sediu în Parohia "Sfântul Gottard", unde se păstrează câteva relicve ale împăratului. La mișcare au aderat personalități importante din lumea catolică, oameni politici, profesori universitari, episcopi și prelați iluștri. În acel centru, gestionat de parohul Mons. Arnaldo Morandi, se țin întâlniri, conferințe, dezbateri pentru a aprofunda cunoașterea politicii creștine a împăratului Carol I. "Eu sunt cea mai mică dintre nepoții împăratului Carol I", spune arhiducesa Catharina. "Am învățat să-l cunosc mai ales prin povestirile bunicii mele, împărăteasa Zita a Burbonilor Parma. Petrecea mult timp în casa noastră la Bruxelles și eu, fiind cea mai mică, eram un pic privilegiata ei. Era foarte religioasă. Ea m-a învățat catehismul și m-a pregătit pentru prima Împărtășanie. Vorbea mereu despre bunicul. Vorbea despre el cu atâta ardoare încât era imposibil să nu rămânem fascinați. Și, din povestirile sale, mi-am făcut ideea că bunicul nu a fost un sfânt numai ca adult, ca împărat, ci dintotdeauna, ca și copil, ca tânăr, ca logodnic. Un mare sfânt". Între timp, la Roma, avocatul Andrea Ambrosi, postulator al cauzei de beatificare a împăratului Carol I al Austriei, lucrează pentru ultima etapă a procesului: "canonizarea", adică proclamarea sfințeniei. Pentru a ajunge la acest rezultat, Biserica cere aprobarea unei noi minuni, care a avut loc după ce subiectul a fost proclamat fericit. Și această minune pentru împăratul Austriei, Carol I, există deja. Se referă la o doamnă americană, Tamara Staggs, din Orlando, în Florida. În anul 2002 a fost lovită de un cancer malign la sân. A fost operată și supusă la chimioterapie, însă în anul 2004 boala a revenit mai grav, cu metastază și la ficat. Medicamentele și terapiile au fost zadarnice. Situația se precipita. Medicii au spus că bolnavei îi mai rămâneau puține luni de viață. Soții Melancon, prieteni ai doamnei Tamara, dar și prieteni ai familiei fericitului Carol, de la care primiseră în dar o relicvă, au început să se roage împăratului pentru vindecarea doamnei Tamara. Acest lucru părea un pic "dificil" pentru că doamna Tamara nu era de religie catolică, dar au reușit totuși să o implice în rugăciuni și, dintr-o dată, a venit vindecarea. La 19 ianuarie 2005, o analiză evidenția, în mod cu totul neașteptat, dispariția totală a metastazelor hepatice. Următoarele controale, repetate periodic - ultimul în octombrie 2008 - au demonstrat că nu mai era nici o urmă a bolii. La Orlando deja a fost făcut procesul diecezan pentru această vindecare cu depozițiile sub jurământ ale tuturor martorilor și medicilor. Dosarul este deja la Roma. "Au trecut trei ani de la vindecare, deci trebuie considerată incontestabilă", spune postulatorul avocat Ambrosi. "Deja am dat la examinat cazul și unui vestit oncolog de la Universitatea «La Sapienza» din Roma, care l-a considerat foarte valabil. Însă, pentru a avea certitudinea absolută, am hotărât să aștept până în anul 2010, adică cinci ani după vindecare. Și sunt sigur că această minune va face ca împăratul Austriei să devină repede sfânt". (Renzo Allegri, în Zenit, 1 aprilie 2009) Traducere de pr. Mihai Pătrașcu lecturi: 26.
|
|
Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS) tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro design și conținut copyright 2001-2024 * * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat |