Călătoria apostolică a Sanctităţii Sale Leon al XIV-lea
în Spania
(6 - 12 iunie 20265)

© Vatican Media

Sfânta Liturghie

"Plaza de Cibeles" (Madrid), duminică, 7 iunie 2026

Eminenţe şi Excelenţe,
Dragi preoţi, călugări şi călugăriţe,
Majestăţile Voastre,
Fraţilor şi surorilor,

Cu inima plină de bucurie, la începutul acestei călătorii în Spania, prezidez această celebrare în ziua solemnităţii Corpus Christi.

Suntem adunaţi în jurul Euharistiei, darul prezenţei vii a lui Cristos în mijlocul nostru. El, care a ales să ne ofere viaţa sa pentru a ne aduce în comuniune cu Tatăl şi a ne face fii ai săi, este aici, ca Pâinea vie coborâtă din cer, hrănindu-ne cu însăşi viaţa lui Dumnezeu, cu o iubire mai puternică decât moartea.

Această amintire a Domnului prezent în Pâinea Euharistică se află în inima credinţei voastre şi a istoriei poporului vostru. Aici, la Madrid, dar şi în atâtea alte locuri din Spania, Corpus Christi nu este numai o altă sărbătoare din calendarul liturgic, ci o întoarcere la rădăcinile credinţei pentru a reînnoi iubirea şi fidelitatea faţă de Dumnezeu. Procesiunile solemne ale acestei zile au modelat, timp de secole, evlavia, arta, muzica, arhitectura şi viaţa poporului spaniol şi chiar şi astăzi exprimă şi manifestă sentimentul spiritual al acestei ţări prin frumuseţea şi eleganţa covoarelor florale, a altarelor de pe străzi, a grijii acordate monstranţelor şi relicvariilor, a imnurilor şi a veşmintelor. Aceasta nu este o manifestare exterioară, o supravieţuire folclorică sau o simplă decoraţiune estetică: este vorba despre credinţa în prezenţa Domnului Înviat, care este viu şi continuă să umble printre noi, care devine pâine pentru foamea noastră de viaţă şi vizitează colţurile inimilor noastre şi istoria noastră, chiar şi pe cele mai întunecate.

Astfel, dacă în celebrarea euharistică Cristos se dăruieşte pe Sine ca hrană, procesiunea semnifică faptul că el nu rămâne închis în biserică, ci ne iese în întâmpinare. Isus umblă pe străzi, traversează pieţele, vizitează cartierele noastre şi locuieşte în locurile vieţii noastre de zi cu zi. El este Dumnezeul care este aproape de noi, care merge cu poporul său, Domnul istoriei, mângâierea celor slabi, lumina familiilor, speranţa bolnavilor şi pacea celor care suferă. Cristos care trece pe străzi în monstranţă este acelaşi Cristos care se identifică cu săracii, cei asupriţi, cei singuri şi abandonaţi. Nu este o coincidenţă faptul că aici, în Spania, Biserica a legat timp de mulţi ani Solemnitatea Corpus Christi de Ziua Carităţii.

Nu este vorba numai de a scoate monstranţa, ci de a ne lăsa scoşi din egoism, indiferenţă şi o credinţă confortabilă şi privată, pentru a răspunde invitaţiei sale la convertire, pentru a ne schimba perspectiva, pentru a primi prezenţa sa care ne transformă şi ne face constructori ai unei lumi noi.

Aşadar, memoria istorică a procesiunilor de Corpus Christi nu se limitează la o rememorare nostalgică; dimpotrivă, devine o invitaţie pentru astăzi, pentru viaţa noastră personală, pentru relaţiile noastre, pentru societate, pentru construirea viitorului. Din această perspectivă trebuie să înţelegem invitaţia de a "ne aminti" pe care am auzit-o în prima lectură: "Adu-ţi aminte de tot drumul pe care te-a călăuzit Domnul Dumnezeul tău în aceşti patruzeci de ani prin pustiu"; aminteşte-ţi cum, când ţi-a fost foame, te-a hrănit cu mană. Este vorba despre a "ne aminti" tocmai pentru a nu uita cine este Domnul, pentru a nu cădea în ispita de a ne încrede în alţi idoli şi de a ne hrăni cu pâine care nu satură.

Aşadar, iată o misiune pentru Spania de astăzi şi de mâine: ca religiozitatea care a animat această ţară timp de secole să nu fie un muzeu al trecutului de vizitat, ci o şcoală de credinţă din care să ne putem inspira şi astăzi. O şcoală care ne învaţă să îngenunchem înaintea lui Dumnezeu şi înaintea aproapelui nostru, pentru că nimeni nu poate îngenunchea înaintea Domnului şi să-şi dispreţuiască fratele sau sora; o şcoală care ne învaţă recunoştinţa iubirii care devine dar, pentru ca ea să circule printre noi şi să rupă lanţurile oricărui egoism; o şcoală de la care să învăţăm că Dumnezeu este o prezenţă reală şi că şi noi suntem chemaţi să fim prezenţi în situaţiile şi provocările societăţii, nu pentru a fugi, ci pentru a ne angaja personal în construirea binelui comun.

Fraţilor şi surorilor, doresc să-l amintesc aici pe Sfântul Manuel González, episcopul tabernacolelor abandonate. Viaţa sa ne aminteşte că Euharistia nu poate fi onorată numai în marile sărbători sau ocazional, ci şi în fidelitatea tăcută a celor care îl însoţesc pe Domnul cu o prietenie umilă şi discretă, hrănită zilnic. Aş dori, de asemenea, să amintesc versetele poetice ale Sfântului Ioan al Crucii: "Cât de bine cunosc fântâna care ţâşneşte şi curge, chiar dacă este noapte" (Cântecul sufletului care se bucură să-l cunoască pe Dumnezeu prin credinţă). În închisoarea mănăstirii din Toledo, unde a fost încarcerat în condiţii extrem de dure, tocmai în jurul zilei Corpus Christi din 1578, el a recunoscut, din noaptea acelei închisori, prezenţa ascunsă a Domnului, din care izvorăşte o lumină care nu cunoaşte apus şi curge o viaţă care nu seacă niciodată. Isus în Euharistie este "acea fântână veşnică ce este ascunsă", o fântână care ţâşneşte şi potoleşte setea, dar fără a orbi, fără a se impune cu putere exterioară, fără a se prezenta într-un mod spectaculos (cf. ibid.).

Să ne întoarcem la el cu iubire sinceră. Să ne deschidem pentru a-l întâlni, să-i permitem să ne potolească setea inimilor, pentru ca apoi să putem merge pe cărările vieţii şi ale istoriei şi să ducem acest izvor de apă proaspătă - un izvor de iubire, pace, dreptate şi bucurie - printre oameni. Să bem din nou din această fântână euharistică, care nu ne închide în devoţiune privată, ci ne trimite să-i adăpăm pe fraţii şi surorile noastre, pe familiile noastre, pe săraci, pe cei care suferă şi pe cei care şi-au pierdut speranţa. Harul euharistic ne transformă, dar ne face şi agenţi ai schimbării în istorie şi semn de speranţă pentru cei pe care îi întâlnim.

Domnul Isus, prezent în Euharistie, să vă facă pâine frântă, dăruită şi oferită, pentru ca o viaţă deplină să poată izvorî pentru voi, pentru familiile voastre şi pentru ţara voastră.

LEO PP. XIV

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

* * *

Din arhiva ercis.ro:

1. Papa în Spania: Sfânta Liturghie ("Plaza de Cibeles", Madrid, duminică, 7 iunie 2026)

2. Papa în Spania: Veghe de rugăciune cu tinerii ("Plaza de Lima", Madrid, sâmbătă, 6 iunie 2026)

3. Papa în Spania: Vizită la lucrătorii şi asistaţii de Proiectul Social "Cedia 24 horas" (Madrid, sâmbătă, 6 iunie 2026)

4. Cardinalul Parolin: Papa în Spania pentru a relansa comuniunea şi întâlnirea

5. Papa în Spania: Întâlnire cu autorităţile, cu societatea civilă şi cu corpul diplomatic (Palatul Regal, Madrid, sâmbătă, 6 iunie)

6. Cuvintele Sfântului Părinte adresate jurnaliştilor în zborul Roma-Madrid (6 iunie 2026)

7. Evanghelizare şi apropiere de migranţi: o călătorie în inima provocărilor Europei

8. Călătoria apostolică a Sanctităţii Sale Leon al XIV-lea în Spania (6-12 iunie 2026) - Statistici

9. "¡Te esperamos!". Madrid, oraşul sărbătorii veşnice îl aşteaptă pe Papa Leon

10. Au fost publicate logoul şi motoul călătoriei papei în Spania

11. Africa, Spania şi Principatul Monaco: după Jubileu, papa reia călătoriile