© Vatican Media

Papa Leon al XIV-lea: Discurs adresat pelerinilor din Republica Democratică Congo, veniţi pentru beatificarea lui Floribert Bwana Chui (16 iunie 2025)

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Pacea să fie cu voi!

Eminenţă, fraţi în episcopat,

Iubiţi fraţi şi surori,

Vă primesc cu bucurie, după beatificarea lui Floribert Bwana Chui. Îi salut pe episcopii prezenţi, îndeosebi pe cei din Republica Democratică Congo, între care episcopul de Goma, dieceza în care a trăit noul fericit. Salut mama şi pe cei din familia fericitului Floribert, precum şi Comunitatea "Sfântul Egidiu", din care acesta făcea parte. Acest tânăr a cunoscut martiriul la Goma, pe 8 iulie 2007. Îl amintesc cu cuvintele iubitului Papă Francisc, adresate tinerilor din Kinshasa, în timpul călătoriei sale apostolice în Congo: "Un tânăr ca voi, Floribert Bwana Chui: […] la numai douăzeci şi şase de ani, a fost ucis la Goma pentru că a blocat trecerea produselor alimentare alterate, care ar fi dăunat sănătăţii oamenilor. […] Fiind creştin, s-a rugat, s-a gândit la ceilalţi şi a ales să fie onest, spunând nu murdăriei corupţiei. Aceasta înseamnă a păstra mâinile curate, în timp ce mâinile care fac trafic cu bani se murdăresc de sânge. […] A fi oneşti înseamnă a străluci ziua, înseamnă a răspândi lumina lui Dumnezeu, înseamnă a trăi fericirea dreptăţii: învinge răul cu binele!" (2 februarie 2023).

De unde lua un tânăr forţa de a rezista corupţiei, înrădăcinată în mentalitatea curentă şi capabilă de orice violenţă? Alegerea de a menţine mâinile curate – era funcţionar la vamă – s-a maturizat într-o conştiinţă formată de rugăciune, de ascultarea cuvântului lui Dumnezeu, de comuniunea cu fraţii.

A trăit spiritualitatea Comunităţii "Sfântul Egidiu", pe care Papa Francisc a rezumat-o cu trei "P": preghiera, poveri, pace [rugăciunea, săracii, pacea]. Săracii erau decisivi în viaţa sa. Fericitul Floribert trăia o familiaritate angajată cu copiii străzii, împinşi la Goma de război, dispreţuiţi şi orfani. I-a iubit cu caritatea lui Cristos: se interesa de ei şi se preocupa de formarea lor umană şi creştină. Forţa lui Floribert a crescut în fidelitatea faţă de rugăciune şi faţă de săraci. Un prieten aminteşte: "Era convins că ne-am născut pentru a face lucruri mari, pentru a influenţa istoria, pentru a transforma realitatea"[1].

A fost un om al păcii. Într-o regiune atât de suferindă precum Kivu, sfâşiată de violenţă, ducea înainte lupta sa pentru pace cu blândeţe, slujind săracii, practicând prietenia şi întâlnirea într-o societate sfâşiată. O călugăriţă a amintit că el spunea: "Comunitatea pune toate popoarele la aceeaşi masă".

Acest tânăr, deloc resemnat cu răul, avea un vis, care era hrănit de cuvintele evangheliei şi de apropierea de Domnul. Mulţi tineri se simţeau abandonaţi şi fără speranţă, dar Floribert asculta cuvântul lui Isus: "Nu vă voi lăsa orfani; voi veni la voi" (In 14,19). Niciun pământ nu este abandonat de Dumnezeu! El îi invita pe prietenii săi să nu se resemneze şi să nu trăiască pentru ei înşişi. În pofida a toate, exprima încredere cu privire la viitor. Spunea: "Domnul pregăteşte o lume nouă, unde războiul nu va mai exista, urile vor fi şterse, violenţa nu va mai apărea ca un hoţ noaptea… copiii vor creşte în pace. Da, este un vis mare. Să nu trăim, aşadar, pentru ceea ce nu are valoare. Să trăim mai degrabă pentru acest vis mare!".

Acest martir african, într-un continent bogat în tineri, arată cum aceştia pot fi un ferment de pace "dezarmată şi dezarmantă". Acest laic congolez scoate în evidenţă valoarea preţioasă a mărturiei laicilor şi a tinerilor. Aşadar, fie ca, prin mijlocirea Fecioarei Maria şi a Fericitului Floribert, pacea mult dorită în Kivu, în Congo şi în întreaga Africă să devină curând realitate! Mulţumesc.

LEO PP. XIV

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Notă:

[1] Mărturiile şi cuvintele fericitului Floribert Bwana Chui sunt luate din Positio super Martyrio.