|
© Vatican Media |
Papa Leon al XIV-lea: Discurs adresat participanților la Adunarea Generală a Operelor Misionare Pontificale (22 mai 2025)
Eminență, Excelențe,
Secretari generali, directori naționali
și personal ai Operelor Misionare Pontificale,
Iubiți frați și surori,
Vă urez bun-venit tuturor celor care v-ați adunat din peste o sută douăzeci de țări pentru a participa la Adunarea Generală anuală a Operelor Misionare Pontificale. Doresc să încep prin a-mi exprima recunoștința mea față de voi și asociații voștri pentru slujirea voastră dedicată, care este indispensabilă misiunii de evanghelizare a Bisericii, așa cum pot atesta personal din propria mea experiență pastorală în anii de slujire a mea în Peru.
Operele Misionare Pontificale sunt, în mod efectiv, "principalul mijloc" de a trezi responsabilitatea misionară în rândul tuturor celor botezați și de a sprijini comunitățile ecleziale din zonele în care Biserica este tânără (cf. Decretul Ad gentes, 38). Vedem acest lucru în Opera pentru Răspândirea Credinței, care oferă ajutor pentru programe pastorale și catehetice, construirea de noi biserici, asistență medicală și nevoi educaționale în teritoriile de misiune. Și Opera Copilăria Misionară oferă sprijin pentru programele de formare creștină pentru copii, pe lângă îngrijirea nevoilor lor fundamentale și protejarea lor. De asemenea, Opera Sfântul Petru Apostolul ajută la cultivarea vocațiilor misionare, sacerdotale și călugărești, în timp ce Uniunea Misionară se angajează să formeze preoți, călugări și călugărițe și întregul popor al lui Dumnezeu pentru activitatea misionară a Bisericii.
Promovarea zelului apostolic în rândul poporului lui Dumnezeu rămâne un aspect esențial al reînnoirii Bisericii, așa cum a fost prevăzută de Conciliul Vatican II, și este cu atât mai urgentă în zilele noastre. Lumea noastră, rănită de război, violență și nedreptate, are nevoie să audă mesajul evanghelic al iubirii lui Dumnezeu și să experimenteze puterea reconciliatoare a harului lui Cristos. În acest sens, Biserica însăși, în toți membrii săi, este din ce în ce mai mult chemată să fie "o Biserică misionară care își deschide brațele către lume, proclamă cuvântul... și devine un ferment de armonie pentru omenire" (Omilia, Liturghia de la începutul pontificatului, 18 mai 2025). Trebuie să ducem tuturor popoarelor, ba chiar tuturor creaturilor, promisiunea evanghelică a unei păci adevărate și durabile, care este posibilă deoarece, după cum spune Papa Francisc, "Domnul a biruit lumea și conflictul ei constant «făcând pace prin sângele crucii sale»" (Evangelii gaudium, 229).
Prin urmare, vedem importanța cultivării unui spirit de ucenicie misionară în toți cei botezați și a simțului urgenței de a-l duce pe Cristos tuturor oamenilor. În acest sens, aș dori să vă mulțumesc vouă și asociațiilor voastre pentru eforturile depuse în fiecare an în promovarea Zilei Mondiale a Misiunilor, în penultima duminică din octombrie, care îmi este de un imens ajutor în grija mea față de Bisericile din zonele aflate sub grija Dicasterului pentru Evanghelizare.
Astăzi, ca și în zilele de după Rusalii, Biserica, condusă de Duhul Sfânt, își continuă călătoria prin istorie cu încredere, bucurie și curaj, proclamând numele lui Isus și mântuirea născută din credința în adevărul mântuitor al evangheliei. Operele Misionare Pontificale sunt o parte importantă a acestui mare efort. În munca lor de coordonare a formării misionare și de animare a spiritului misionar la nivel local, aș dori să le cer directorilor naționali să acorde prioritate vizitelor în dieceze, parohii și comunități și, în acest fel, să-i ajute pe credincioși să recunoască importanța fundamentală a misiunilor și a sprijinirii fraților noștri și a surorilor noastre din acele zone ale lumii noastre unde Biserica este tânără și în creștere.
Înainte de a încheia aceste cuvinte cu voi în această dimineață, aș dori să reflectez împreună cu voi asupra a două elemente distinctive ale identității voastre ca Opere Misionare Pontificale. Acestea pot fi descrise ca fiind comuniune și universalitate. Ca societăți angajate să împărtășească mandatul misionar al papei și al Colegiului Episcopilor, sunteți chemați să cultivați și să promovați în continuare în membrii voștri viziunea Bisericii drept comuniune a credincioșilor, însuflețită de Duhul Sfânt, care ne permite să intrăm în comuniunea și armonia perfectă a Sfintei Treimi. Într-adevăr, în Treime toate lucrurile își găsesc unitatea. Această dimensiune a vieții și a misiunii noastre creștine îmi este dragă și se reflectă în cuvintele Sfântului Augustin pe care le-am ales pentru slujirea mea episcopală și acum pentru ministerul meu papal: In Illo uno unum. Cristos este Mântuitorul nostru și în el suntem una, o familie a lui Dumnezeu, dincolo de bogata varietate a limbilor, a culturilor și a experiențelor noastre.
Aprecierea comuniunii noastre ca membre ale Trupului lui Cristos ne deschide în mod natural către dimensiunea universală a misiunii de evanghelizare a Bisericii și ne inspiră să depășim limitele parohiilor, diecezelor și națiunilor noastre individuale, pentru a împărtăși cu fiecare națiune și popor bogăția inegalabilă a cunoașterii lui Isus Cristos (cf. Fil 3,8).
O concentrare reînnoită asupra unității și universalității Bisericii corespunde tocmai carismei autentice a Operelor Misionare Pontificale. Ca atare, ea ar trebui să inspire procesul de reînnoire a statutelor pe care l-ați inițiat. În acest sens, îmi exprim încrederea că acest proces va confirma membrii Operelor din întreaga lume în vocația lor de a fi un ferment de zel misionar în poporul lui Dumnezeu.
Dragi prieteni, celebrarea acestui An Sfânt ne provoacă pe toți să fim "pelerini ai speranței". Preluând cuvintele pe care Papa Francisc le-a ales ca temă pentru Ziua Mondială a Misiunilor din acest an, aș dori să închei încurajându-vă să continuați să fiți "misionari ai speranței printre toate popoarele". Încredințându-vă pe voi, pe binefăcătorii voștri și pe toți cei asociați cu munca voastră importantă mijlocirii iubitoare a Mariei, Maica Bisericii, vă împart din inimă binecuvântarea mea apostolică ca o promisiune de bucurie și pace durabilă în Domnul.
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătrașcu