© Vatican Media

Papa Leon al XIV-lea: Discurs adresat participanţilor la Adunarea Generală a Operelor Misionare Pontificale (22 mai 2025)

Eminenţă, Excelenţe,
Secretari generali, directori naţionali
şi personal ai Operelor Misionare Pontificale,
Iubiţi fraţi şi surori,

Vă urez bun-venit tuturor celor care v-aţi adunat din peste o sută douăzeci de ţări pentru a participa la Adunarea Generală anuală a Operelor Misionare Pontificale. Doresc să încep prin a-mi exprima recunoştinţa mea faţă de voi şi asociaţii voştri pentru slujirea voastră dedicată, care este indispensabilă misiunii de evanghelizare a Bisericii, aşa cum pot atesta personal din propria mea experienţă pastorală în anii de slujire a mea în Peru.

Operele Misionare Pontificale sunt, în mod efectiv, "principalul mijloc" de a trezi responsabilitatea misionară în rândul tuturor celor botezaţi şi de a sprijini comunităţile ecleziale din zonele în care Biserica este tânără (cf. Decretul Ad gentes, 38). Vedem acest lucru în Opera pentru Răspândirea Credinţei, care oferă ajutor pentru programe pastorale şi catehetice, construirea de noi biserici, asistenţă medicală şi nevoi educaţionale în teritoriile de misiune. Şi Opera Copilăria Misionară oferă sprijin pentru programele de formare creştină pentru copii, pe lângă îngrijirea nevoilor lor fundamentale şi protejarea lor. De asemenea, Opera Sfântul Petru Apostolul ajută la cultivarea vocaţiilor misionare, sacerdotale şi călugăreşti, în timp ce Uniunea Misionară se angajează să formeze preoţi, călugări şi călugăriţe şi întregul popor al lui Dumnezeu pentru activitatea misionară a Bisericii.

Promovarea zelului apostolic în rândul poporului lui Dumnezeu rămâne un aspect esenţial al reînnoirii Bisericii, aşa cum a fost prevăzută de Conciliul Vatican II, şi este cu atât mai urgentă în zilele noastre. Lumea noastră, rănită de război, violenţă şi nedreptate, are nevoie să audă mesajul evanghelic al iubirii lui Dumnezeu şi să experimenteze puterea reconciliatoare a harului lui Cristos. În acest sens, Biserica însăşi, în toţi membrii săi, este din ce în ce mai mult chemată să fie "o Biserică misionară care îşi deschide braţele către lume, proclamă cuvântul... şi devine un ferment de armonie pentru omenire" (Omilia, Liturghia de la începutul pontificatului, 18 mai 2025). Trebuie să ducem tuturor popoarelor, ba chiar tuturor creaturilor, promisiunea evanghelică a unei păci adevărate şi durabile, care este posibilă deoarece, după cum spune Papa Francisc, "Domnul a biruit lumea şi conflictul ei constant «făcând pace prin sângele crucii sale»" (Evangelii gaudium, 229).

Prin urmare, vedem importanţa cultivării unui spirit de ucenicie misionară în toţi cei botezaţi şi a simţului urgenţei de a-l duce pe Cristos tuturor oamenilor. În acest sens, aş dori să vă mulţumesc vouă şi asociaţiilor voastre pentru eforturile depuse în fiecare an în promovarea Zilei Mondiale a Misiunilor, în penultima duminică din octombrie, care îmi este de un imens ajutor în grija mea faţă de Bisericile din zonele aflate sub grija Dicasterului pentru Evanghelizare.

Astăzi, ca şi în zilele de după Rusalii, Biserica, condusă de Duhul Sfânt, îşi continuă călătoria prin istorie cu încredere, bucurie şi curaj, proclamând numele lui Isus şi mântuirea născută din credinţa în adevărul mântuitor al evangheliei. Operele Misionare Pontificale sunt o parte importantă a acestui mare efort. În munca lor de coordonare a formării misionare şi de animare a spiritului misionar la nivel local, aş dori să le cer directorilor naţionali să acorde prioritate vizitelor în dieceze, parohii şi comunităţi şi, în acest fel, să-i ajute pe credincioşi să recunoască importanţa fundamentală a misiunilor şi a sprijinirii fraţilor noştri şi a surorilor noastre din acele zone ale lumii noastre unde Biserica este tânără şi în creştere.

Înainte de a încheia aceste cuvinte cu voi în această dimineaţă, aş dori să reflectez împreună cu voi asupra a două elemente distinctive ale identităţii voastre ca Opere Misionare Pontificale. Acestea pot fi descrise ca fiind comuniune şi universalitate. Ca societăţi angajate să împărtăşească mandatul misionar al papei şi al Colegiului Episcopilor, sunteţi chemaţi să cultivaţi şi să promovaţi în continuare în membrii voştri viziunea Bisericii drept comuniune a credincioşilor, însufleţită de Duhul Sfânt, care ne permite să intrăm în comuniunea şi armonia perfectă a Sfintei Treimi. Într-adevăr, în Treime toate lucrurile îşi găsesc unitatea. Această dimensiune a vieţii şi a misiunii noastre creştine îmi este dragă şi se reflectă în cuvintele Sfântului Augustin pe care le-am ales pentru slujirea mea episcopală şi acum pentru ministerul meu papal: In Illo uno unum. Cristos este Mântuitorul nostru şi în el suntem una, o familie a lui Dumnezeu, dincolo de bogata varietate a limbilor, a culturilor şi a experienţelor noastre.

Aprecierea comuniunii noastre ca membre ale Trupului lui Cristos ne deschide în mod natural către dimensiunea universală a misiunii de evanghelizare a Bisericii şi ne inspiră să depăşim limitele parohiilor, diecezelor şi naţiunilor noastre individuale, pentru a împărtăşi cu fiecare naţiune şi popor bogăţia inegalabilă a cunoaşterii lui Isus Cristos (cf. Fil 3,8).

O concentrare reînnoită asupra unităţii şi universalităţii Bisericii corespunde tocmai carismei autentice a Operelor Misionare Pontificale. Ca atare, ea ar trebui să inspire procesul de reînnoire a statutelor pe care l-aţi iniţiat. În acest sens, îmi exprim încrederea că acest proces va confirma membrii Operelor din întreaga lume în vocaţia lor de a fi un ferment de zel misionar în poporul lui Dumnezeu.

Dragi prieteni, celebrarea acestui An Sfânt ne provoacă pe toţi să fim "pelerini ai speranţei". Preluând cuvintele pe care Papa Francisc le-a ales ca temă pentru Ziua Mondială a Misiunilor din acest an, aş dori să închei încurajându-vă să continuaţi să fiţi "misionari ai speranţei printre toate popoarele". Încredinţându-vă pe voi, pe binefăcătorii voştri şi pe toţi cei asociaţi cu munca voastră importantă mijlocirii iubitoare a Mariei, Maica Bisericii, vă împart din inimă binecuvântarea mea apostolică ca o promisiune de bucurie şi pace durabilă în Domnul.

LEO PP. XIV

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu