© Vatican Media

Papa Leon al XVI-lea: Discurs adresat membrilor Fundaţiei Centesimus Annus Pro Pontifice (17 mai 2025)

Good morning everyone! Bună ziua!

Iubiţi fraţi şi surori, bine aţi venit!

Mulţumesc preşedintelui şi membrilor Fundaţiei Centesimus Annus Pro Pontifice şi vă salut pe voi toţi care participaţi la anuala Conferinţă Internaţională şi Adunare Generală.

Tema conferinţei voastre din acest an - "A depăşi polarizările şi a reconstrui governance globală: bazele etice" - merge la inima semnificaţiei şi rolului Doctrinei Sociale a Bisericii, instrument de pace şi de dialog pentru a construi punţi de fraternitate universală. În special în acest timp pascal, noi recunoaştem că Cel Înviat ne precedă şi acolo unde pare că nedreptatea şi moartea au învins. Să ne ajutăm unii pe alţii, aşa cum îndemnam în seara alegerii mele, "să construim punţi, cu dialogul, cu întâlnirea, unindu-ne toţi pentru a fi un singur popor mereu în pace". Asta nu se improvizează: este o împletire dinamică şi continuă de har şi libertate care şi acum, întâlnindu-ne, o întărim.

Deja Papa Leon al XIII-lea - care a trăit într-o perioadă istorică de transformări epocale şi disruptive - îşi propusese să contribuie la pace prin stimularea dialogului social, între capital şi muncă, între tehnologii şi inteligenţa umană, între diferite culturi politice, între naţiuni. Papa Francisc a folosit termenul "policriză" pentru a evoca dramatismul situaţiei istorice pe care o trăim, în care converg războaie, schimbări climatice, inegalităţi crescânde, migraţii forţate şi contracarate, sărăcie stigmatizată, inovaţii tehnologice disruptive, precaritatea muncii şi a drepturilor (Mesaj adresat participanţilor la Adunarea Generală a Academiei Pontificale pentru Viaţă, 3 martie 2025). În teme atât de importante, Doctrina Socială a Bisericii este chemată să ofere chei interpretative care să pună ştiinţa şi conştiinţa în dialog, aducând astfel o contribuţie fundamentală la cunoaştere, la speranţă şi la pace.

De fapt, Doctrina Socială ne educă să recunoaştem că mai important decât problemele, sau decât răspunsurile la ele, este modul în care le înfruntăm, cu criterii de evaluare şi principii etice şi cu deschiderea la harul lui Dumnezeu.

Voi aveţi ocazia să arătaţi că Doctrina Socială a Bisericii, cu propria sa privire antropologică, intenţionează să promoveze un adevărat acces la problemele sociale: nu vrea să ridice steagul deţinerii adevărului, nici în ceea ce priveşte analiza problemelor, nici în rezolvarea lor. În astfel de chestiuni este mai important a ştii cum să abordăm, decât să dăm un răspuns pripit cu privire la motivul pentru care s-a întâmplat ceva sau cum să depăşim situaţia. Obiectivul este să învăţăm să înfruntăm problemele, care sunt întotdeauna diferite, pentru că fiecare generaţie este nouă, cu noi provocări, noi vise, noi întrebări.

Avem aici un aspect fundamental pentru construirea "culturii întâlnirii" prin dialog şi prietenie socială. Pentru sensibilitatea multora dintre contemporanii noştri, cuvântul "dialog" şi cuvântul "doctrină" sună opuse, incompatibile. Poate că atunci când auzim cuvântul "doctrină" ne vine în minte definiţia clasică: un ansamblu de idei specifice unei religii. Şi cu această definiţie ne simţim mai puţin liberi să reflectăm, să punem în discuţie sau să căutăm noi alternative.

Prin urmare, este urgent să arătăm, prin Doctrina Socială a Bisericii, că există o altă semnificaţie, promiţătoare, a expresiei "doctrină", fără de care chiar şi dialogul se goleşte. Sinonimele sale pot fi "ştiinţă", "disciplină" sau "cunoaştere". Înţeleasă astfel, fiecare doctrină se recunoaşte ca rod al cercetării şi, prin urmare, al ipotezelor, al vocilor, al progreselor şi al insucceselor, prin care încearcă să transmită o cunoaştere credibilă, ordonată şi sistematică asupra unei probleme specifice. În acest fel, o doctrină nu este echivalentă cu o opinie, ci cu un drum comun, coral şi chiar multidisciplinar spre adevăr.

Îndoctrinarea este imorală, împiedică judecata critică, atacă libertatea sacră de a respecta propria conştiinţă - chiar dacă este eronată - şi se închide faţă de noi reflecţii, pentru că respinge mişcarea, schimbarea sau evoluţia ideilor în faţa unor noi probleme. Dimpotrivă, doctrina, ca reflecţie serioasă, senină şi riguroasă, îşi propune să ne înveţe, în primul rând, să ştim cum să abordăm situaţiile şi chiar înainte de asta, persoanele. În afară de asta, ne ajută să formulăm o judecată prudenţială. Seriozitatea, rigoarea, seninătatea sunt ceea ce trebuie să învăţăm de la fiecare doctrină, inclusiv de la Doctrina Socială.

În contextul revoluţiei digitale în desfăşurare, mandatul de a educa la simţul critic trebuie redescoperit, explicitat şi cultivat, contracarând tentaţiile opuse, care pot străbate şi organismul eclezial. Există puţin dialog în jurul nostru, iar cuvintele strigate predomină, adesea fake news şi tezele iraţionale ale câtorva prepotenţi. Aşadar, aprofundarea şi studiul sunt fundamentale, precum şi întâlnirea şi ascultarea săracilor, comoară a Bisericii şi a omenirii, purtători ai unor puncte de vedere rebutate, dar indispensabili pentru a vedea lumea cu ochii lui Dumnezeu. Cei care se nasc şi cresc departe de centrele de putere nu trebuie pur şi simplu să fie instruiţi în Doctrina Socială a Bisericii, ci recunoscuţi drept continuatori şi realizatori ai acesteia: martorii angajării sociale, mişcările populare şi diferitele organizaţii muncitoreşti catolice sunt expresie a periferiilor existenţiale în care speranţa rezistă şi încolţeşte mereu. Vă recomand să daţi cuvântul săracilor.

Preaiubiţilor, aşa cum afirmă Conciliul Vatican II, "Biserica are îndatorirea permanentă de a cerceta semnele timpurilor şi de a le interpreta în lumina evangheliei, astfel încât să poată răspunde, într-un mod adaptat fiecărei generaţii, la întrebările fără sfârşit ale oamenilor asupra sensului vieţii prezente şi viitoare şi asupra relaţiei reciproce dintre ele" (Constituţia pastorală Gaudium et spes, nr. 4).

Vă invit, aşadar, să participaţi activ şi creativ la acest exerciţiu de discernământ, contribuind la dezvoltarea Doctrinei Sociale a Bisericii împreună cu poporul lui Dumnezeu, în această perioadă istorică de mari frământări sociale, ascultând şi dialogând cu toţi. Astăzi există o nevoie răspândită de dreptate, o exigenţă de paternitate şi maternitate, o dorinţă profundă de spiritualitate, mai ales din partea tinerilor, a celor marginalizaţi, care nu găsesc întotdeauna canale eficace pentru a se exprima. Există o cerere tot mai mare de Doctrină Socială a Bisericii, la care trebuie să răspundem.

Vă mulţumesc pentru angajarea voastră şi pentru rugăciunile voastre pentru slujirea mea, şi vă binecuvântez din inimă pe voi toţi, familiile voastre şi munca voastră. Mulţumesc!

LEO PP. XIV

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu