© Vatican Media

Începutul pontificatului lui Leon al XIV-lea, liturgie solemnă între rituri şi simboluri

Cu celebrarea euharistică ce se desfăşoară la 18 mai, la ora 10.00, în bazilica "Sfântul Petru" şi în piaţa din faţă, Leon al XIV-lea, episcop de Roma, începe oficial slujirea sa petrină, ca succesor al apostolului Petru şi prin urmare ca păstor al Bisericii Catolice. Ritul, aşa cum explică Oficiul Celebrărilor Liturgice ale Suveranului Pontif, prevede diferite momente din marea valoare simbolică în care se evidenţiază vechile însemne episcopale "petrine": Paliumul şi Inelul Pescarului.

Paliumul

Paliumul este un veşmânt liturgic făcut din lână de miel. Îl aminteşte pe Bunul Păstor, care pune oaia pierdută pe umerii săi, şi triplul răspuns al lui Petru la cererea lui Isus cel înviat de a paşte mieii săi şi oile sale. După cum scrie Simeon din Tesalonic în De sacris ordinationibus, "îl indică pe Mântuitorul care, întâlnindu-ne ca pe oaia pierdută, o poartă pe umerii săi şi, asumând natura noastră umană în Întrupare, a divinizat-o, cu moartea sa pe cruce ne-a oferit Tatălui şi cu învierea ne-a înălţat". Este vorba de o fâşie îngustă care se sprijină pe umeri, peste ornat, veşmântul liturgic. Are două clapete negre atârnate în faţă şi în spate, este decorată cu şase cruci negre din mătase - câte una la fiecare capăt care coboară pe piept şi spate şi patru pe inelul care se sprijină pe umeri - şi este decorată, în faţă şi în spate, cu trei ace (acicula) care reprezintă cele trei cuie ale crucii lui Cristos.

Inelul Pescarului

Inelul Pescarului are valoarea specifică a inelului-sigiliu care autentifică radical credinţa, misiune încredinţată lui Petru pentru a-i întări pe fraţii săi. Este numit inelul "Pescarului" deoarece Petru este apostolul care, având credinţă în cuvântul lui Isus, a tras la mal năvoadele pescuirii minunate.

La mormântul Sfântului Petru

Liturgia începe în bazilica vaticană. Noul pontif roman coboară, împreună cu patriarhii Bisericilor Răsăritene, la mormântul Sfântului Petru, se opreşte acolo în rugăciune şi apoi îl tămâiază. Acest moment subliniază legătura strânsă a episcopului Romei cu apostolul Petru şi cu martiriul său, chiar în locul în care primul vicar al lui Cristos şi-a mărturisit credinţa cu sângele său, împreună cu mulţi alţi creştini care au dat aceeaşi mărturie cu el. Apoi doi diaconi iau Paliumul, Inelul Pescarului şi Cartea Evangheliilor şi pornesc în procesiune spre Altarul celebrării, pe esplanadă, în Piaţa "Sfântul Petru".

Pe esplanada Bazilicii Vaticane

Leon al XIV-lea urcă şi se alătură procesiunii, în timp ce se intonează Laudes Regi? - o litanie - cu invocarea mijlocirii sfinţilor pontifi, a martirilor şi a sfinţilor Bisericii Romane. De poarta centrală a bazilicii vaticane atârnă tapiseria pescuirii miraculoase, în care este reprezentat dialogul dintre Isus şi Petru, la care se face referinţă explicită în liturgia Cuvântului şi în textele celebrării. Este o reproducere a celei de fabricaţie flamandă, realizată pentru Capela Sixtină pe baza unui carton de Raffaello Sanzio şi păstrat în Muzeele Vaticane. Lângă altar, în schimb, este plasată efigia Sfintei Fecioare Maria a Bunului Sfat din sanctuarul marian din Genazzano. Urmează ritul pentru binecuvântarea şi stropirea cu apă sfinţită, fiind o duminică a Paştelui. După aceea se cântă Gloria, urmată de rugăciunea zilei, cu referire la planul Tatălui de a zidi Biserica sa pe Petru.

Liturgia Cuvântului

Aşadar, începe liturgia Cuvântului. Prima lectură, rostită în spaniolă, este un text din Faptele Apostolilor (Fap 4,8-12) în care Petru anunţă că Cristos este "piatra aruncată de zidari". Rostit în italiană, Psalmul responsorial (Ps 117 [118]) preia tema "pietrei" - "Piatra aruncată de zidari a ajuns în capul unghiului" -, în timp ce a doua lectură, citită în engleză, luată din Prima Scrisoare a lui Petru (1Pt 5,1-5.10-11), evidenţiază legătura dintre Petru, Biserica Romei şi slujirea succesorului său. Evanghelia, o pagină din Ioan proclamată în latină şi greacă (In 21,15-19), este aceea a triplei întrebări a lui Isus către Petru de a paşte "mieii săi" şi "oile sale", şi este unul dintre textele care stabilesc în mod tradiţional misiunea specială şi personală conferită lui Petru în grupul celor doisprezece apostoli.

Impunerea însemnelor episcopale petrine

După proclamarea evangheliei, trei cardinali din cele trei ordine (diaconi, prezbiteri şi episcopi) şi din diferite continente se apropie de Leon al XIV-lea: primul îi impune Paliul, al doilea cere, cu o rugăciune specială, prezenţa şi asistenţa Domnului asupra papei, al treilea rosteşte şi el o rugăciune, invocându-l pe Cristos, "păstor şi episcop al sufletelor noastre", care a zidit Biserica pe stânca lui Petru şi care a fost recunoscut de Petru însuşi ca "Fiul Dumnezeului celui viu", pentru ca el să fie cel care îi dăruieşte noului pontif Inelul-sigiliul Pescarului, apoi îi dăruieşte Inelul Pescarului. Acest moment se încheie cu o rugăciune adresată Duhului Sfânt pentru a-l îmbogăţi pe noul pontif cu putere şi blândeţe în păstrarea discipolilor lui Cristos în unitatea comuniunii, apoi papa binecuvântează adunarea cu Cartea Evangheliilor, în timp ce se aclamă în greacă: "Ad multos annos!".

Ritul ascultării

După ritul simbolic al "ascultării" făcut faţă de papa de către doisprezece reprezentanţi ai tuturor categoriilor poporului lui Dumnezeu, care provin din diferite părţi ale lumii, celebrarea continuă cu omilia pontifului. Apoi se cântă "Credo", urmat de rugăciunea credincioşilor cu cinci invocaţii, în portugheză, franceză, arabă, poloneză şi chineză. Ne rugăm Domnului pentru Biserica răspândită pe tot pământul, pentru pontiful roman, care îşi începe slujirea, pentru cei care deţin responsabilităţile de guvernare, pentru cei care se află în suferinţă şi greutăţi, pentru adunarea însăşi.

Liturgia euharistică

După aceea, în timp ce se intonează cântarea de ofertoriu "Tu es pastor ovium", rugăciunea asupra darurilor de pâine şi de vin imploră ca, prin slujirea misionară a Bisericii, roadele răscumpărării să se extindă la întreaga lume. Leon al XIV-lea rosteşte apoi "Rugăciunea euharistică I" sau "Canonul roman" şi ulterior se desfăşoară ritul împărtăşaniei, la sfârşitul căruia pontiful îi cere lui Dumnezeu să întărească Biserica în unitate şi în caritate şi pentru sine să fie mântuit şi ocrotit împreună cu turma care i-a fost încredinţată.

Riturile de încheiere

Înainte de a încheia celebrarea, papa rosteşte un scurt discurs şi, după ce se cântă Regina Caeli, împarte binecuvântarea solemnă care revine la imaginea biblică a viţei de vie şi a viei, aplicată Bisericii, invocând ca Domnul "să păzească" şi "să ocrotească" viţa şi via pe care a plantat-o şi cere ca faţa sa mântuitoare "să strălucească" asupra tuturor.

Tiziana Campisi

(După Vatican News, 16 mai 2025)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu