Chipuri de muncitori într-o fotografie din 1900 şi, în prezent, oameni care aşteaptă un tren. © Vatican Media

"Rerum digitalium", o relectură a enciclicei lui Leon al XIII-lea cu papii

Au trecut 134 de ani de la publicarea lui "Rerum novarum", document promulgat la 15 mai 1891. Cu ocazia aniversarelor specifice ale acestui text au fost publicat şi enciclice de alţi pontifi. Puţin după alegere, Papa Prevost a subliniat că Biserica, inspirându-se din patrimoniul doctrinei sociale, este chemată să răspundă la "o altă revoluţie industrială şi la dezvoltările inteligenţei artificiale".

Papa Leon al XIII-lea, cu enciclica Rerum novarum a tratat "problema socială în contextul primei mari revoluţii industriale; şi astăzi Biserica le oferă tuturor patrimoniul său de doctrină socială pentru a răspunde la o altă revoluţie industrială şi la dezvoltările inteligenţei artificiale, care comportă noi provocări pentru apărarea demnităţii umane, a dreptăţii şi a muncii". Întâlnindu-i pe cardinali la 10 mai, Papa Prevost a explicat cu aceste cuvinte alegerea "de a lua numele de Leon al XIV-lea". Aşadar, drumul indicat este cel al doctrinei sociale, de parcurs şi în această epocă dominată de dezechilibre economice şi de provocări noi.

Actualitatea lui Rerum novarum

În timpul nostru, ca în cel de la sfârşitul secolului al XIX-lea, lumea muncii este unul dintre pilaştri care susţine ţesutul social. Recitind enciclica Papei Pecci, centrată pe condiţiile maselor muncitoreşti şi coborând acele reflecţii în cadrul actual se poate proiecta un soi de "Rerum digitalium", o relectură despre "lucrurile digitale": de fapt, pe calea trasată de Leon al XIII-lea, se pot lua în considerare problema muncii şi drepturile muncitorilor în lumina schimbărilor profunde determinate de noile tehnologii. Enciclica Papei Pecci, în care mesajul creştin se întâlneşte cu modernitatea, este un text care vorbeşte şi bărbaţilor şi femeilor de astăzi.

Viaţa adevărată este aceea a lumii din viitor

Enciclica Rerum novarum a fost promulgată exact cu 134 de ani în urmă, dar mesajul său trece peste decenii şi peste pragul celui de-al treilea mileniu. "Lucrurile din acest timp nu este posibil să le înţelegem şi să le evaluăm aşa cum trebuie, dacă sufletul nu se înalţă la o altă viaţă, adică la cea veşnică, fără de care adevărata noţiune a binelui moral în mod necesar se diluează, ba chiar întreaga creaţie devine un mister inexplicabil. Prin urmare, ceea ce însăşi natura ne dictează, în creştinism este o dogmă pe care, ca fundament principal, se sprijină tot edificiul religiei: şi anume, că adevărata viaţă a omului este aceea a lumii din viitor." Aceste cuvinte adresate de Papa Leon al XIII-lea oamenilor de la sfârşitul secolului al XIX-lea răsună şi în această eră digitală: "Faptul că tu ai din belşug bogăţii şi alte bunuri pământeşti sau că eşti lipsit de ele - scrie Papa Pecci - asta nu contează nimic pentru fericirea veşnică; ci folosirea bună sau rea a acelor bunuri, asta este ceea ce contează în mod suprem."

Doctrina socială a Bisericii şi timpurile moderne

Tradiţia enciclicelor sociale, în faza modernă, începe, aşadar, cu Rerum novarum a lui Leon al XIII-lea, atestând atenţia papilor, în diferitele contexte istorice, faţă de probleme sociale şi economice. Enciclica promulgată în 1891 deschide perioada modernităţii doctrinei sociale a Bisericii. Documentul Papei Leon al XIII-lea se inserează într-un context în care munca era concepută ca o marfă. Lumea muncii s-a schimbat mult, dar drepturile muncitorilor încă au nevoie să fie salvgardate. Printre riscurile legate de noile tehnologii, şi îndeosebi de inteligenţa artificială, există acelea ale noilor forme de sclavie şi de exploatare. Alături de umbre există după aceea şi multe lumini legate de oportunităţile pe care această eră digitală le poate oferi întregii familii umane şi, îndeosebi, noilor generaţii.

Căutători de adevăr şi fraternitate

În enciclica Rerum novarum se subliniază că factorul discriminant este folosirea bună sau rea a bunurilor. Acest criteriu este la fel de valabil şi pentru abordarea de urmat astăzi în folosirea tehnologiilor digitale. Papa Leon al XIII-lea scrie şi că toţi oamenii "sunt uniţi cu legătura unei sfinte fraternităţi". A trăi fraternitatea înseamnă a înţelege că "bunurile naturii şi ale harului sunt patrimoniu comun al neamului omenesc". Dacă toţi sunt fii, adaugă Papa Pecci, sunt şi moştenitori: "Moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori ai lui Isus Cristos (Rom 8,17). Iată idealul drepturilor şi obligaţiilor conţinut în evanghelie." Este acelaşi ideal indicat de Papa Francisc în enciclica Fratelli tutti: cel al unei fraternităţi umane. Aşa cum a afirmat Leon al XIV-lea întâlnindu-i la 10 mai pe cardinali, evanghelia trebuie să determine să căutăm "cu suflet sincer adevărul, dreptatea, pacea şi fraternitatea".

Papa Leon al XIII-lea © Musei Vaticani - Vatican Media

Munca să nu-l vlăguiască pe om

În enciclica Rerum novarum, Papa Leon al XIII-lea se opreşte asupra condiţiilor grele de muncă ale muncitorilor din industrii: "Nu este drept, nici uman - se citeşte în document - a cere de la om atâta muncă încât să-i tâmpească mintea din cauza prea multei oboseli şi să-i istovească trupul. Ca şi natura sa, tot aşa şi activitatea omului este limitată şi circumscrisă în limite bine stabilite, dincolo de care nu poate trece. Exerciţiul şi utilizarea îl rafinează, cu condiţia, însă, să fie suspendat din când în când pentru a face loc odihnei. Prin urmare, munca nu ar trebui prelungită mai mult decât permit forţele." O altă problemă prezentă în enciclica din 1891 este cea a educării la economisire. "Când muncitorul primeşte un salariu suficient pentru a se întreţine pe sine şi familia sa într-un anumit confort, dacă el este înţelept, se va gândi în mod natural la economisire." Acestea sunt reflecţii actuale care ar trebui recitite chiar şi în timpul nostru, adesea marcat de graniţe nu întotdeauna bine definite între activitatea profesională şi spaţiul de viaţă personală. Chiar şi tema economisirii, văzută ca un instrument capabil să susţină familia, este foarte actuală şi nu marginală, deoarece este vorba despre a da valoarea justă salariului, astăzi din ce în ce mai mult atacat de un consumism nestăvilit.

Calea carităţii

Tema centrală a enciclicei Rerum novarum este cea a instaurării unei ordini sociale juste. În partea finală se arată calea de urmat: cea a carităţii. "Fiecare să-şi facă partea care-i revine şi să nu întârzie, pentru că întârzierea ar putea face mai dificilă vindecarea unui rău deja atât de grav. Guvernele să acţioneze cu legi bune şi măsuri înţelepte; capitaliştii şi patronii să ţină mereu cont de îndatoririle lor; proletarii, care sunt direct interesaţi, să facă ce pot, în limitele justiţiei." "Cât despre Biserică, ea nu va lăsa niciodată şi în niciun fel să-i lipsească lucrarea sa." "Mântuirea dorită - mai scrie Papa Leon al XIII-lea - trebuie să fie în principal rodul unei revărsări de caritate; ne referim la acea caritate creştină care cuprinde întreaga evanghelie." Calea carităţii este calea maestră şi în al treilea mileniu. În era digitală, alături de logica algoritmilor, factorul uman rămâne esenţial pentru a permite familiei umane să nu neglijeze respiraţia solidarităţii.

Papii şi Rerum novarum

Biserica nu încetează să-şi facă vocea auzită în res novae, tipice epocii moderne, şi îndeamnă pe toţi să facă tot posibilul ca să se poată afirma o civilizaţie autentică, orientată spre căutarea unei dezvoltări umane integrale şi solidare. Un pilon al doctrinei sociale a Bisericii, strâns legat de Rerum novarum a Papei Leon al XIII-lea, este enciclica Quadragesimo Anno a Papei Pius al XI-lea. Promulgată la 15 mai 1931, cu ocazia celei de-a 40-a aniversări a lui Rerum novarum, aceasta se inserează într-un context istoric profund marcat de marea criză de pe Wall Street din 1929, care a zguduit lumea industrială şi nu doar pe cea americană. În acest document, textul lui Leon al XIII-lea este definit ca o "magna charta" a ordinii sociale. Pius al XI-lea încadrează, înainte de toate, perioada lui Rerum novarum: "spre sfârşitul secolului al XIX-lea, noul sistem economic recent introdus şi noile creşteri ale industriei - scrie pontiful reflectând asupra fenomenelor care caracterizează parţial şi timpul nostru - ajunseseră la punctul în care societatea din aproape toate naţiunile apărea din ce în ce mai puternic divizată în două clase": una, mică la număr, "care se bucura de aproape toate comodităţile" şi cealaltă, compusă dintr-o imensă mulţime de muncitori "oprimaţi de lipsă dărâmătoare". Textul Papei Ratti avertizează împotriva a ceea ce este definit drept un "imperialism internaţional al banilor" şi descrie daunele unui sistem în care finanţele domină economia şi economia reală. O situaţie foarte asemănătoare cu aceea în care trăim astăzi.

Un izvor în timpuri de război

La a 50-a aniversare a enciclicei Rerum novarum, Pius al XII-lea, în mesajul său radiofonic de Rusalii din 1941, într-un moment marcat ca şi astăzi de drama războiului, a subliniat, printre altele, că din enciclica lui Leon al XIII-lea a izvorât "o sursă de spirit social puternic, sincer şi dezinteresat". "Un izvor care, dacă astăzi poate fi parţial acoperit de o avalanşă de evenimente diferite şi mai puternice, mâine, odată ce ruinele acestui uragan mondial vor fi înlăturate, când va începe opera de reconstruire a unei noi ordini sociale, implorată ca fiind demnă de Dumnezeu şi de oameni, va insufla un nou impuls viguros şi un nou val de înflorire şi creştere în întreaga înflorire a culturii umane." "Enciclica Rerum novarum, apropiindu-se de popor, pe care l-a îmbrăţişat cu stimă şi iubire - adaugă Pius al XII-lea - a pătruns în inimile şi în minţile clasei muncitoare şi le-a insuflat sentiment creştin şi demnitate civilă." În mesajul său radiofonic din 1942, în ajunul Crăciunului, Pius al XII-lea subliniază, de asemenea, că Biserica nu ezită să deducă consecinţele practice care decurg din nobleţea morală a muncii.

Aceste exigenţe includ, pe lângă un salariu just, suficient pentru necesităţile muncitorului şi ale familiei, păstrarea şi îmbunătăţirea unei ordini sociale, care să facă posibilă o proprietate privată sigură, chiar dacă modestă, pentru toate clasele poporului, să favorizeze o formare superioară pentru copiii claselor muncitoare înzestraţi în mod deosebit cu inteligenţă şi bunăvoinţă, să promoveze grija şi activitatea practică a spiritului social în cartier, la ţară, în provincie, în popor şi în naţiune, care, atenuând conflictele de interese şi de clasă, să îndepărteze de la muncitori sentimentul de segregare cu experienţa reconfortantă a unei solidarităţi autentic umane şi creştin fraterne.

A recompune motivaţiile dreptăţii

Enciclica Papei Leon al XIII-lea este călăuzită mai presus de toate de o singură direcţie, de o exigenţă încă actuală: aceea care ne îndeamnă să recompunem motivaţiile dreptăţii. La 14 mai 1961, Ioan al XXIII-lea a adresat un discurs oamenilor din întreaga lume în care a anunţat o nouă enciclică şi a reamintit contribuţia adusă de Rerum novarum.

Umilul papă, succesorul său, care vă vorbeşte, era un băiat de zece ani în acel an 1891: dar îşi aminteşte foarte bine cum în parohia sa şi în jurul său, cuvintele de început ale acelui document "Rerum Novarum" (eram cu latina atunci) erau repetate în biserici şi la întâlniri ca titlu al unei învăţături, nu improvizate într-adevăr, ci la fel de veche ca evanghelia lui Isus Mântuitorul, şi puse în acea lună mai a anului 1891 într-o lumină nouă şi mai potrivită circumstanţelor moderne ale lumii. Era vorba de situaţii şi probleme recente, asupra cărora tuturor le plăcea să-şi spună părerea, iar mulţi îşi spuneau părerea în mod nepotrivit, dând naştere pericolului de confuzie şi tentaţiei dezordinii sociale. Papa Leon, admirabilul pontif, a voit să scoată din comorile învăţăturii seculare a Bisericii doctrina dreaptă şi sfântă, adevărul iluminator pentru direcţia ordinii sociale conform nevoilor timpului său. Acea scrisoare enciclică "Rerum Novarum", plasându-se cu mare curaj şi în acelaşi timp cu claritate şi hotărâre, mai ales între diferitele raporturi ale agricultorilor şi muncitorilor, numiţi proletari, pe de o parte, şi ale proprietarilor şi antreprenorilor, pe de altă parte, a indicat cât de indispensabil era să se recompună motivaţiile dreptăţii şi echităţii în beneficiul şi avantajul şi al unora şi al altora, invocând ca necesare atât intervenţia statului, cât şi acţiunea onestă şi loială a celor interesaţi, muncitori şi patroni.

Mater et magistra

La cea de-a 70-a aniversare a lui Rerum novarum, un alt document, promulgat la 15 mai 1961, reia temele şi problemele abordate de Leon al XIII-lea. Este vorba de enciclica Mater et Magistra a Papei Ioan al XXIII-lea. Papa Roncalli, amintind acel text, indică două cuvinte-cheie: comunitate şi socializare. "Unul dintre aspectele tipice care caracterizează epoca noastră - scrie pontiful - este socializarea, înţeleasă ca multiplicare progresivă a raporturilor în convieţuirea cu diferite forme de viaţă şi de activitate asociată, şi instituţionalizare juridică." Aşadar, Biserica este chemată să colaboreze pentru a construi o comuniune autentică. În acest fel, creşterea economică nu trebuie să se limiteze la satisfacerea nevoilor oamenilor, ci trebuie să promoveze şi demnitatea lor. Această temă este crucială şi astăzi: urmărirea progresului, care poate fi promovată şi de inteligenţa artificială, nu poate ignora demnitatea muncitorilor.

Octogesima adveniens

La a 80-a aniversare a lui Rerum novarum este promulgată scrisoarea apostolică a lui Paul al VI-lea Octogesima adveniens. Lumea s-a schimbat profund. "Creşterea excesivă a oraşelor - scria Paul al VI-lea, care în 1967 promulgase enciclica Populorum progressio despre dezvoltarea popoarelor - însoţeşte expansiunea industrială, fără să se identifice cu aceasta." "Bazată pe cercetarea tehnologică şi pe transformarea naturii - scrie Papa Montini -, industrializarea îşi continuă drumul fără oprire, demonstrând o creativitate inepuizabilă. În timp ce unele companii se dezvoltă şi se concentrează, altele dispar sau se mută, creând noi probleme sociale: şomajul profesional sau regional, recalificarea şi mobilitatea oamenilor, adaptarea permanentă a muncitorilor, inegalitatea condiţiilor în diferitele sectoare ale industriei." Toate acestea sunt fenomene care se repetă, deşi cu diferenţe, şi în timpul nostru.

O voce profetică

Dar de ce a vorbit Papa Leon al XIII-lea despre probleme sociale? A avut el dreptul? Duminică, 16 mai 1971 - la două zile după publicarea scrisorii apostolice Octogesima adveniens -, Paul al VI-lea a răspuns şi la aceste întrebări în omilia rostită în timpul Liturghiei prezidate în Piaţa "Sfântul Petru". "Biserica şi papa însuşi - a subliniat Papa Montini cu acea ocazie - denunţaseră deja cu alte ocazii erorile sociale, în special de idei, care generau grave inconveniente în vremurile noi, tocmai cele ale muncii industriale; dar pe atunci cuvântul a fost mai puternic, mai clar, mai direct; astăzi putem spune că a fost eliberator şi profetic."

De ce a vorbit papa? A avut el dreptul? Avea el expertiza necesară? Da, răspundem, pentru că avea datoria să facă asta. Aici ar fi vorba de justificarea acestei intervenţii a Bisericii şi a papei în probleme sociale, care sunt prin natura lor probleme temporale, probleme ale acestui pământ, din care pare a fi exclusă competenţa celor care îşi scot raţiunea de a fi din Cristos, care a declarat că împărăţia sa nu este din lumea aceasta. Dar, dacă privim cu atenţie, pentru papă nu era vorba de împărăţia din această lume, să zicem pur şi simplu de politică; era vorba despre oamenii care alcătuiesc această împărăţie, era vorba despre criteriile de înţelepciune şi de dreptate care trebuie să o inspire; şi în acest aspect, vocea papei, care s-a făcut avocatul săracilor, constrânşi să rămână săraci în procesul care genera noi bogăţii, al celor umili şi exploataţi, nu a fost altceva decât ecoul vocii lui Cristos, care s-a făcut centrul tuturor celor care sunt tulburaţi şi asupriţi pentru a-i mângâia şi a-i răscumpăra.

Laborem exercens şi Centesimus annus

La a 90-a aniversare a lui Rerum novarum, a fost promulgată enciclica Laborem exercens a lui Ioan Paul al II-lea. "Celebrăm această aniversare - scrie pontiful - în ajunul noilor evoluţii în condiţiile tehnologice, economice şi politice care, potrivit multor experţi, vor influenţa lumea muncii şi a producţiei nu mai puţin decât revoluţia industrială din secolul trecut." Apoi la centenarul lui Rerum novarum, enciclica lui Ioan Paul al II-lea, Centesimus annus, a fost promulgată la 1 mai 1991. Cea a Papei Wojtyła este o "relectură" a enciclicei leonine. Pontiful polonez ne îndeamnă să "privim înapoi", pentru a redescoperi bogăţia principiilor fundamentale formulate în Rerum novarum. "Dar invit şi - scrie Ioan Paul al II-lea - să «privim în jur», la «lucrurile noi», care ne înconjoară şi în care ne aflăm, ca să spunem aşa, cufundaţi, foarte diferite de «lucrurile noi» care au caracterizat ultimul deceniu din secolul trecut." "În final, vă invit să «privim spre viitor», când putem deja întrezări al treilea mileniu al erei creştine, plin de necunoscute, dar şi de promisiuni. Necunoscute şi promisiuni care apelează la imaginaţia şi creativitatea noastră." Pe 15 mai 1991, la sfârşitul celebrării primului centenar al Rerum novarum, Ioan Paul al II-lea a rostit aceste cuvinte:

Încă de la începutul enciclicei sale, Papa Leon al XIII-lea a subliniat faptul că, drept consecinţă a noilor tehnici, producţia de bunuri a crescut rapid, iar omenirea se afla în faţa unei bogăţii nemaiîntâlnite până atunci. El nu a respins această "res nova" ca atare; dimpotrivă, el a văzut în ea o nouă realizare a voinţei lui Dumnezeu de a desăvârşi opera creaţiei sale prin lucrarea omului şi spre binele omului. Însă preocuparea papei era să vadă că această nouă bogăţie, în loc să fie accesibilă întregii omeniri, rămânea în realitate concentrată în mâinile unui mic grup de persoane, în timp ce masa proletarilor era exclusă de la bucuria ei şi devenea din ce în ce mai săracă.

Caritas in veritate

În enciclica Caritas in veritate din 2009, Benedict al XVI-lea fotografiază diverse schimbări care au impact asupra structurii sociale şi a ocupării forţei de muncă. "Combinaţia dintre schimbările sociale şi economice înseamnă că - scrie printre alţii Benedict al XVI-lea - sindicatele întâmpină dificultăţi mai mari în îndeplinirea sarcinii lor de reprezentare a intereselor muncitorilor, inclusiv pentru că guvernele, din motive de utilitate economică, limitează adesea libertăţile sindicale sau capacitatea de negociere a sindicatelor însele. Reţelele tradiţionale de solidaritate se confruntă astfel cu obstacole tot mai mari de depăşit." "Invitaţia doctrinei sociale a Bisericii, pornind de la Rerum novarum, de a crea asociaţii de muncitori pentru apărarea drepturilor lor trebuie, aşadar, onorată astăzi chiar mai mult decât ieri, în primul rând dând un răspuns prompt şi perspicace la urgenţa stabilirii de noi sinergii la nivel internaţional, precum şi local." "Mobilitatea forţei de muncă, asociată cu dereglementarea generalizată, a fost un fenomen important, nu lipsit de aspecte pozitive, deoarece este capabilă să stimuleze producţia de noi bogăţii şi schimbul între diferite culturi." "Totuşi, atunci când incertitudinea cu privire la condiţiile de muncă, ca o consecinţă a proceselor de mobilitate şi dereglementare, devine endemică - citim din nou în enciclica Caritas in veritate care pare să se refere şi la perioada recentă zdruncinată de pandemie - se creează forme de instabilitate psihologică, de dificultate în construirea propriilor parcursuri coerente în existenţă."

De la Rerum novarum la Laudato si'

La 24 mai 2015 a fost semnată scrisoarea enciclică a Papei Francisc, Laudato si', despre grija pentru casa noastră comună. În acel an, cardinalul Gualtiero Bassetti a scris într-un articol pentru L'Osservatore Romano că "importanţa acestei enciclice este comparabilă cu relevanţa publicării enciclicei Rerum novarum în 1891 de către Papa Leon al XIII-lea". "Acea enciclică a Papei Pecci a deschis privirea maternă a Bisericii asupra unei lumi care pe atunci era încă neexplorată de magisteriul papal: cea a problemei muncitorilor." "Cu Rerum novarum - explică apoi cardinalul - s-a pus în lumină o fază de tranziţie foarte importantă: trecerea de la o societate agricolă la una industrială, de la sat la fabrică şi, în cele din urmă, de la nobilime la societatea de masă. Astăzi există o altă trecere." "Societatea de masă a devenit o societate globală din ce în ce mai pulverizată şi lichidă. În enciclica lui Leon al XIII-lea - subliniază cardinalul Bassetti - referinţele de mediu erau «clădirea» în care lucrau muncitorii şi «solul» ocupat de acea fabrică, în timp ce subiecţii care acţionau acolo erau muncitorii şi patronii. Astăzi, aceste realităţi s-au schimbat profund. Sistemul de producţie este peste tot. Şi fiecare aspect al creaţiei poate fi potenţial folosit şi manipulat de tehno-ştiinţe, cu repercusiuni foarte profunde asupra vieţii fiecărei fiinţe umane."

Papa lucrurilor noi

De-a lungul istoriei bimilenare a Bisericii, noile tehnologii au însoţit adesea drumul slujirii petrine. Restrângând privirea asupra pontificatului lui Leon al XIII-lea, se găsesc documente preţioase. Papa lui Rerum novarum este, în special, primul pontif din istorie imortalizat de o cameră foto. Suntem în zorii cinematografiei. În film, cel mai vechi existent în Italia, se vede papa care binecuvântează.

Vocea lui Leon al XIII-lea este, de asemenea, prima voce a unui papă înregistrată şi este păstrată în arhivele de la Radio Vatican. Se poate asculta Papa Pecci citind câteva pasaje din scrisoarea enciclică Humanum Genus, despre "Condamnarea relativismului filozofic şi moral al masoneriei". Înregistrarea poartă data publicării enciclicei, care a avut loc la 20 aprilie 1884. A fost realizată cu fonograful cu rolă de ceară Edison (brevetat în 1877) şi trimisă ulterior la Radio Vatican.

Calea Rerum novarum

Direcţia enciclicei promulgate în 1891 indică şi astăzi drumul şi este o punte între trecut şi viitor. Dacă se caută Via Rerum Novarum pe hărţi pe hârtie şi digitale, indicatoarele rutiere coincid în a duce la Carpineto Romano. În această localitate, locul de naştere al Papei Leon al XIII-lea, există de fapt o stradă care îşi ia numele de la enciclică. Acest document rămâne o cale spre care privesc pontifii, Biserica şi lumea. Aşa cum a spus Leon al XIV-lea la întâlnirea cu Colegiul Cardinalilor, familia umană este chemată, parcurgând această cale, să înfrunte "noi provocări pentru apărarea demnităţii umane, a dreptăţii şi a muncii".

Amedeo Lomonaco

(După Vatican News, 15 mai 2025)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu