Anul pastoral
2024‑2025

Jubileul Speranței
2024-2026

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 VIAȚA DIECEZEI 

Papa în Noaptea de Crăciun 2024
© Vatican Media
Audiența generală de miercuri, 26 februarie 2025 (Cateheză pregătită de Sfântul Părinte Francisc)

Ciclu de cateheze. Jubileul 2025. Isus Cristos, speranța noastră. I. Copilăria lui Isus. 7. "Au văzut ochii mei mântuirea ta" (Lc 2,30). Prezentarea lui Isus la templu

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Contemplăm astăzi frumusețea lui "Isus Cristos, speranța noastră" (1Tim 1,1) în misterul prezentării sale la templu.

În relatările copilăriei lui Isus, evanghelistul Luca ne arată ascultarea lui Maria și Iosif față de Legea Domnului și față de toate prescrierile sale. În realitate, în Israel nu exista obligația de a-l prezenta pe prunc la templu, dar cel care trăia în ascultarea Cuvântului Domnului și dorea să se conformeze lui îl considera o practică prețioasă. Așa a făcut Ana, mama profetului Samuel, care era sterilă; Dumnezeu a ascultat rugăciunea sa și ea, după ce a avut copilul, l-a dus la templu și l-a oferit pentru totdeauna Domnului (cf. 1Sam 1,24-28).

Așadar, Luca relatează primul act de cult al lui Isus, celebrat în cetatea sfântă, Ierusalim, care va fi destinația întregii sale activități itinerante pornind de la momentul în care va lua hotărârea fermă de a urca acolo (cf. Lc 9,51), mergând în întâmpinarea împlinirii misiunii sale.

Maria și Iosif nu se limitează să-l insereze pe Isus într-o istorie de familie, de popor, de alianță cu Domnul Dumnezeu. Ei se ocupă de ocrotirea sa și de creșterea sa și îl introduc în atmosfera credinței și a cultului. Și ei înșiși cresc treptat în înțelegerea unei vocații care îi depășește foarte mult.

În templu, care este "casă de rugăciune" (Lc 19,46), Duhul Sfânt vorbește inimii unui om bătrân: Simeon, un membru al poporului sfânt al lui Dumnezeu pregătit la așteptare și la speranță, care nutrește dorința împlinirii promisiunilor făcute de Dumnezeu lui Israel prin intermediul profeților. Simeon simte în templu prezența Unsului Domnului, vede lumina care strălucește în mijlocul popoarelor cufundate "în întuneric" (cf. Is 9,1) și merge în întâmpinarea acelui prunc care, așa cum profețește Isaia, "s-a născut pentru noi", este fiul care "ne-a fost dat", "Principele păcii" (Is 9,5). Simeon îl îmbrățișează pe acel prunc care, mic și lipsit de apărare, se odihnește în brațele sale, dar, în realitate, el este cel care găsește mângâierea și plinătatea existenței sale strângându-l în brațe. Exprimă acest lucru într-o cântare plină de recunoștință emoționată, care în Biserică a devenit rugăciunea de la sfârșitul zilei:

"Acum eliberează-l, pe slujitorul tău, Stăpâne, după cuvântul tău, în pace,
căci au văzut ochii mei mântuirea ta
pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor,
lumină spre luminarea neamurilor și gloria poporului tău, Israel!" (Lc 2,29-32).

Simeon cântă bucuria celui care a văzut, a celui care a recunoscut și poate să transmită altora întâlnirea cu Mântuitorul lui Israel și al neamurilor. Este martor al credinței, care primește în dar și comunică altora; este martor al speranței care nu înșeală; este martor al iubirii lui Dumnezeu, care umple de bucurie și de pace inima omului. Plin de această mângâiere spirituală, bătrânul Simeon vede moartea nu ca sfârșitul, ci ca împlinire, ca plinătate, o așteaptă ca "soră" care nu elimină, ci introduce în viața adevărată pe care el deja a pregustat-o și în care crede.

În acea zi, Simeon nu este unicul care vede mântuirea făcută trup în pruncul Isus. Același lucru i se întâmplă și Anei, femeie în vârstă de peste optzeci de ani, văduvă, dedicată în întregime slujirii templului și consacrată rugăciunii. De fapt, la vederea pruncului, Ana îl celebrează pe Dumnezeul lui Israel, care chiar în acel prunc a răscumpărat poporul său, și îl relatează celorlalți, răspândind cu generozitate cuvântul profetic. Cântarea răscumpărării a celor doi bătrâni eliberează astfel vestirea Jubileului pentru tot poporul și pentru lume. În templul din Ierusalim se reaprinde speranța în inimi pentru că în ea și-a făcut intrarea sa Cristos, speranța noastră.

Iubiți frați și surori, să-i imităm și noi pe Simeon și Ana, acești "pelerini ai speranței" care au ochi limpezi capabili să vadă dincolo de aparențe, care știu "să adulmece" prezența lui Dumnezeu în micime, care știu să primească vizita lui Dumnezeu cu bucurie și să reaprindă speranța în inima fraților și a surorilor.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătrașcu




Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul Misionar Diecezan

Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2025 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat