Roman: "Tora şi Cristos în Psalmul 119. Pelerini ai speranţei în timp de aflicţiune" - conferinţă în ajunul Duminicii Bibliei

Sâmbătă, 25 ianuarie 2025, Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman, prin activitatea Centrului de Studii Biblice "Sfântul Anton de Padova", ne-a invitat să participăm la conferinţa "Tora şi Cristos în Psalmul 119. Pelerini ai speranţei în timp de aflicţiune", susţinută de pr. Mihai Afrenţoae. Evenimentul s-a desfăşurat în Sala "Petru Albert" şi Capela ITRCF Roman, fiind o chemare de a ne alătura iniţiativei Sfântului Părinte Papa Francisc pentru a deveni pelerini ai speranţei, conectaţi la dialogul dintre Vechiul şi Noul Testament descoperit în Sfânta Scriptură. La conferinţă au participat persoane consacrate, elevi, studenţi şi credincioşi laici interesaţi de aprofundarea tematicii propuse, Cuvântul revelat ca fundament al speranţei creştine.

Aflat în descendenţa scrisorii apostolice Aperuit illis (2019), după modelul întâlnirilor formative ce permit înţelegerea Bibliei în complexitatea teologică şi ştiinţifică, pr. Mihai Afrenţoae pătrunde în spaţiul sacru al Psalmilor atât cu instrumentele cercetătorului, prin traducerea parţială din limbile ebraică şi greacă, cât şi prin apel la istoria mântuirii reflectată încă de la începutul Torei, pe baza relaţiei dintre lege, precepte, prescrieri, porunci şi învăţături menite să descopere voinţa divină. Intitulată De la metoda centripetă, la metoda centrifugă, introducerea conferinţei descrie metaforic efortul credinţei prin asemănarea cu sportiva Bianca Ghelber, campioană europeană în 2022 la proba de aruncare a ciocanului. Aderarea concentrică la textele biblice revelate de Creator, ca izvor de har şi adevăr, este simultan o mişcare orientată spre scopul de a mărturisi credinţa în Cristos, Cuvânt prezent înainte de facerea lumii, apoi întrupat sub chip omenesc spre a fi Model şi jertfă de ispăşire totodată, realitate ultimă, Alfa şi Omega: "Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece" (Mt 24,35).

Următoarea secţiune a vizat necesitatea înţelegerii planului lui Dumnezeu cu fiinţa umană, prilej cu care sunt amintite intervenţiile papei Pius al X-lea, precum şi eforturile sfinţilor Francisc din Assisi şi Anton de Padova. În contextul oprimării din partea duşmanilor exprimat în Psalmul 119, se coagulează prin antiteză termenii reverenţă, rugăciune / denigrare, calomniere, astfel apare inserată sintagma "fericire în suferinţă", concepte în aparenţă aflate în contradicţie, dar care explică prin virtutea speranţei, misterul credinţei. Pr. Mihai Afrenţoae sintetizează mesajul biblic prin focalizarea pe strofa y?d, a zecea dintre cele 22 de strofe ale Psalmului 119, în ordine alfabetică, propuse spre meditare, oferindu-ne posibilitatea de a înţelege structural care sunt resorturile omului ce şi-a pus încrederea în Domnul, când este aflat în faţa asupritorilor. Permanenta analogie cu Cristos, modelul de la care se revendică oricare creştin autentic, se contextualizează prin învăţătura despre suferinţă din Scrisoarea către Evrei: "Şi, deşi era Fiu, a învăţat ascultarea din cele ce a pătimit" (Evr 5,8), dar şi din mărturia despre suferinţa proprie a Sfântului Paul, descrisă ca un ghimpe în trup, slăbiciune pe care harul o transfigurează: "Dar el mi-a zis: «Îţi este suficient harul meu, căci puterea mea se împlineşte în slăbiciune». Aşadar, mă voi lăuda cu mai multă bucurie în slăbiciunile mele ca să locuiască în mine puterea lui Cristos" (2Cor 12,9).

De la urmarea lui Cristos în calitate de discipol, se face trecerea către lauda adusă Creatorului, cu distincţia între Cuvântul de la început care "[...] era Dumnezeu [...]" (In 1,1) şi cuvintele ca realitate faptică explicate cu ajutorul revelaţiei: "[...] Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi viaţă" (In 6,63), prin descinderea în aceeaşi realitate a Cuvântului creator. În virtutea speranţei se conectează mentalitatea ebraică cu cea neotestamentară: "Cei ce se tem de tine mă vor vedea şi se vor bucura, căci mi-am pus speranţa în cuvântul tău" (Ps 119,74), un concept ce nu este verificabil ştiinţific, indisolubil legat de răbdarea şi încrederea în Dumnezeu. Prin concluzia conferinţei, pr. Mihai Afrenţoae, urmând învăţătura Papei Francisc, ne-a îndemnat să mergem la "periferiile existenţiale" cu creativitate şi curaj, expresie a fidelităţii faţă de obiectivul credinţei: mântuirea.

Au urmat lectura orantă a Psalmului 119 şi o sesiune de împărtăşiri la care pr. Virgil Blaj, rector formativ al institutului, în calitate de moderator al conferinţei biblice, a adresat cuvântul final, evidenţiind importanţa ascultării Cuvântului şi practicării învăţăturii creştine, expresie esenţială a dorinţei de colaborare la planul divin.

În finalul conferinţei, participanţii au adus mulţumire Domnului prin rugăciunea Vesperelor în capela Institutului şi s-au bucurat de o agapă frăţească.

Eugenia Tatiana Bulancea

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 25 ianuarie: Roman: Roman: "Tora şi Cristos în Psalmul 119. Pelerini ai speranţei în timp de aflicţiune" - conferinţă în ajunul Duminicii Bibliei