© Vatican Media

Papa Francisc: Omilia din Duminica Cuvântului lui Dumnezeu (duminica a 3-a de peste an, 26 ianuarie 2025)

Evanghelia pe care am ascultat-o ne anunţă împlinirea unei profeţii care prisoseşte de Duh Sfânt. Şi cel care o împlineşte este Acela care vine "cu puterea Duhului" (Lc 4,14): este Isus, Mântuitorul.

Cuvântul lui Dumnezeu este viu: prin secole merge cu noi şi prin puterea Duhului Sfânt lucrează în istorie. De fapt, Domnul este mereu fidel faţă de promisiunea sa, pe care o menţine din iubire faţă de oameni. Chiar aşa spune Isus în sinagoga din Nazaret: "Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care aţi ascultat-o" (Lc 4,21).

Surorilor şi fraţilor, ce coincidenţă fericită! În duminica Cuvântului lui Dumnezeu, încă la începuturile Jubileului, este proclamată această pagină din Evanghelia după Sfântul Luca, în care Isus se revelează ca Mesia "uns" (v. 18) şi trimis "să vestească un an de bunăvoinţă al Domnului" (v. 19)! Isus este Cuvântul Viu, în care toate Scripturile au împlinire deplină. Şi noi, în acea astăzi a sfintei liturgii, suntem contemporanii săi: şi noi, plini de uimire, deschidem inima şi mintea ca să-l ascultăm, pentru că "el este cel care vorbeşte când în Biserică se citesc Sfintele Scripturi" (Conciliul Vatican II, Constituţia Sacrosanctum concilium, 7). Am spus un cuvânt: uimire. Când noi auzim evanghelia, cuvintele lui Dumnezeu, nu este vorba numai de a le asculta, de a le înţelege, nu. Trebuie să ajungă la inimă şi să producă ceea ce am spus: "uimire". Cuvântul lui Dumnezeu ne uimeşte mereu, ne reînnoieşte mereu, intră în inimă şi ne reînnoieşte mereu.

Şi în această atitudine de credinţă bucuroasă suntem invitaţi să primim profeţia veche aşa cum a ieşit din Inima lui Cristos, oprindu-ne asupra celor cinci acţiuni care caracterizează misiunea lui Mesia: o misiune unică şi universală; unică, pentru că el, numai el, o poate împlini; universală, pentru că vrea să-i implice pe toţi.

Înainte de toate, el este "trimis să ducă săracilor vestea cea bună" (v. 18). Iată "evanghelia", vestea cea bună pe care Isus o proclamă: împărăţia lui Dumnezeu este aproape! Şi când Dumnezeu domneşte, omul este mântuit. Domnul vine să viziteze poporul său, îngrijindu-se de cel umil şi de cel sărac. Această evanghelie este cuvânt de compasiune, care ne cheamă la caritate, să iertăm greşelile aproapelui şi la o angajare socială generoasă. Să nu uităm că Domnul este aproape, milostiv şi compătimitor. Apropiere, milostivire şi compătimire sunt stilul lui Dumnezeu. El este aşa: milostiv, aproape, compătimitor.

A doua acţiune a lui Cristos este "să proclame celor captivi eliberarea" (v. 18). Fraţilor, surorilor, răul are zilele numărate, pentru că viitorul este al lui Dumnezeu. Cu forţa Duhului, Isus ne iartă de orice păcat şi eliberează inima noastră, o eliberează de orice lanţ interior, aducând în lume iertarea Tatălui. Această evanghelie este cuvânt de milostivire, care ne cheamă să devenim martori pasionaţi de pace, de solidaritate, de reconciliere.

A treia acţiune, cu care Isus împlineşte profeţia, este să dea "celor orbi recăpătarea vederii" (v. 18). Mesia ne deschide ochii inimii, adesea orbiţi de fascinaţia puterii şi de vanitate: boli ale sufletului, care împiedică să recunoaştem prezenţa lui Dumnezeu, care îi fac invizibili pe cei slabi şi pe cei suferinzi. Această evanghelie este cuvânt de lumină, care ne cheamă la adevăr, la mărturia credinţei şi la coerenţa vieţii.

A patra acţiune este "să redea libertatea celor asupriţi" (v. 18). Nicio sclavie nu rezistă în faţa lucrării lui Mesia, care ne face fraţi în numele său. Închisorile persecuţiei şi ale morţii sunt larg deschise de puterea iubitoare a lui Dumnezeu; pentru că această evanghelie este cuvânt de libertate, care ne cheamă la convertirea inimii, la onestitatea gândirii şi la perseverenţă în încercare.

În sfârşit, a cincea acţiune: Isus este trimis "să vestească un an de bunăvoinţă al Domnului" (v. 19). Este vorba de un timp nou, care nu consumă viaţa, ci o regenerează. Este un Jubileu, ca acela pe care l-am început, pregătindu-ne cu speranţă pentru întâlnirea definitivă cu Răscumpărătorul. Evanghelia este cuvânt de bucurie, care ne cheamă la primire, la comuniune şi la drum, ca pelerini, spre împărăţia lui Dumnezeu.

Prin aceste cinci acţiuni, Isus a împlinit deja profeţia lui Isaia. Realizând eliberarea noastră, ne vesteşte că Dumnezeu se apropie de sărăcia noastră, ne răscumpără de rău, luminează ochii noştri, frânge jugul asupririlor şi ne face să intrăm în jubilarea unui timp şi al unei istorii în care el se face prezent, pentru a merge cu noi şi a ne conduce la viaţa veşnică. Mântuirea pe care el ne-o dăruieşte încă nu este realizată pe deplin, ştim asta; şi totuşi, războaiele, nedreptăţile, moartea nu vor avea ultimul cuvânt. De fapt, evanghelia este cuvânt viu şi sigur, care nu înşală niciodată. Evanghelia nu înşală niciodată.

Fraţilor şi surorilor, în duminica dedicată în mod special Cuvântului lui Dumnezeu, îi mulţumim Tatălui pentru că ne-a adresat nouă Cuvântul său, făcut om pentru mântuirea lumii. Acesta este evenimentul despre care vorbesc toate Scripturile, care au ca adevăraţi autori pe oameni şi pe Duhul Sfânt (cf. Conciliul Vatican II, Constituţia dogmatică Dei Verbum, 11). Toată Biblia îl comemorează pe Cristos şi lucrarea sa şi Duhul o actualizează în viaţa noastră şi în istorie. Când noi citim Scripturile, când ne rugăm cu ele şi le studiem, nu primim numai informaţii despre Dumnezeu, ci îl primim pe Duhul care ne aminteşte tot ceea ce Isus a spus şi a făcut (cf. In 14,26). Astfel, inima noastră, înflăcărată de credinţă, aşteaptă în speranţă venirea lui Dumnezeu. Fraţilor, surorilor, trebuie să fim mai obişnuiţi cu citirea Scripturilor. Mie îmi place să sfătuiesc ca toţi să aibă o mică Evanghelie, un mic Nou Testament de buzunar, şi să-l poarte în geantă, să-l poarte mereu cu ei, pentru a-l lua în timpul zilei şi a-l citi. Un text, două texte... Şi astfel, în timpul zilei, există acest contact cu Domnul. O Evanghelie micuţă este suficientă.

Să răspundem cu ardoare la vestea cea bună a lui Cristos! De fapt, Domnul nu ne-a vorbit ca unor ascultători muţi, ci ca unor martori, chemându-ne să evanghelizăm în orice timp, în orice loc. Din atâtea părţi ale lumii au venit aici astăzi patruzeci de fraţi şi surori pentru a primi slujirea lectoratului. Mulţumim! Să le fim recunoscători şi să ne rugăm pentru ei. Ne rugăm toţi pentru voi. Să ne angajăm toţi să ducem săracilor vestea cea bună, să proclamăm celor captivi eliberarea şi celor orbi recăpătarea vederii, să redăm libertatea celor asupriţi şi să proclamăm anul de bunăvoinţă al Domnului. Atunci da, surorilor şi fraţilor, vom transforma lumea după voinţa lui Dumnezeu, care a creat-o şi a răscumpărat-o din iubire. Mulţumesc!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu