La Radio Romania Cultural, teatru radiofonic cu piesa "Anton Durcovici - chemarea şi calea"

Sâmbătă, 28 decembrie 2024, de la ora 22:00, în premieră absolută, la Radio Romania Cultural va fi teatru radiofonic cu piesa "Anton Durcovici - chemarea şi calea", scenariu de Raisa Radu, adaptare radiofonică de Magda Duţu, în regia artistică semnată de Maria Agnesa Puşcaşu.

Radio Romania Cultural poate fi ascultat pe frecvenţe FM, dar şi online, pe site-ul www.radioromaniacultural.ro.

La 17 mai 2014, episcopul romano-catolic Anton Durcovici a fost beatificat, devenind fericit. Ca mulţi alţi preoţi, aparţinând diferitelor confesiuni creştine din ţara noastră, Anton Durcovici a îndurat, în timpul regimului socialist, chinurile din închisori, fiind un veritabil martir. S-a născut în 1888, în localitatea Bad-Deutsch Altenburg, Austria, şi a trecut la cele veşnice, la 10 decembrie 1951, în Penitenciarul din Sighetul Marmaţiei. A fost aruncat într-o groapă din cimitirul de la Sighet.

Primul spectacol, "Anton Durcovici - chemarea şi calea", se referă la studiile şi realizările sale în activitatea pastorală şi teologică. După moartea tatălui său, în anul 1895, Anton Durcovici a venit în România, împreună cu mama sa şi cu fratele său. A urmat cursurile şcolilor catolice din Iaşi, Ploieşti şi Bucureşti. A învăţat foarte bine limba română. După absolvirea seminarului, a fost trimis să studieze la Roma, de către Raymund Netzhammer, arhiepiscopul Arhidiecezei de Bucureşti. După doi ani de frecventare a Academiei "Sfântul Toma d?Aquino", finalizaţi cu susţinerea examenului, a primit diploma de absolvire, devenind laureat în filosofie. A urmat, apoi, doi ani de teologie la Colegiul Pontifical Urbanian al Congregaţiei "De Propaganda Fide", unde şi-a susţinut şi doctoratul în teologie, în anul 1910. În anul universitar 1910-1911, Anton Durcovici şi-a terminat studiile la Facultatea Seminarului Roman, obţinând licenţa în dreptul canonic. Cu toate că nu avea vârsta de 24 de ani, Papa Pius al X-lea i-a acordat o dispensă canonică şi, pe 24 septembrie 1910, Anton Durcovici a fost sfinţit preot în Bazilica "Sfântul Ioan din Lateran".

La întoarcerea în Bucureşti, în august 1911, preotul Anton Durcovici a fost numit prefect (director) şi profesor la Seminarul Arhidiecezan "Sfântul Duh", predând, la început, limba română şi religia, apoi istoria şi limba italiană. A fost desemnat de către Arhiepiscopul Netzhammer să oficieze, prin rotaţie, liturghiile în bisericile din localităţile Târgovişte, Buzău şi Giurgiu. În august 1916, a fost arestat şi apoi internat la Institutul Surorilor Notre Dame de Sion. Întors la Bucureşti, Anton Durcovici şi-a reluat activitatea de profesor. La 22 iulie 1922, a depus la Ministerul Justiţiei, o cerere de naturalizare. Din cauza birocraţiei, abia la 6 mai 1930, i s-a acordat naturalizarea, fiind considerat util naţiunii române. De la acea dată, a semnat Anton Durcovici. Până atunci, semnase Durkowitsch.

*

În distribuţie: Tache Florescu, Damian Victor Oancea, Orodel Olaru, Mircea Constantinescu, Marcelo Cobzariu, Alexandru Nedelcu, Daniel Tudorică, Pătru Gavril, Teofil Memelis, Remus Stănescu, Annemary Ziegler, Cristina Constantinescu, Mirela Georgescu, Milica Creiniceanu, Daniel Puşcaşu

Regia de montaj: Florin Bădic

Regia de studio: Milica Creiniceanu

Regia muzicală: Patricia Prundea

Regia tehnică: ing. Mirela Georgescu

Redactor: Ion-Costin Manoliu

Coordonator de proiect: Magda Duţu

Spectacolele, realizate în cadrul proiectului "Biografii, memorii", au fost sponsorizate de: Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România, S.C. Marshal Turism SRL, Ion Nicolae Chrissoveloni, Asociaţia "Agricola - Neam de Gospodari".

Magda Duţu

(Preluare de pe pagina de Facebook a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti)