PS Iosif Păuleț:
"Episcopul martir Anton Durcovici - model de credință în timpul Adventului"
Anul acesta am marcat un deceniu de la beatificarea episcopului martir Anton Durcovici, o figură exemplară de credință, curaj și jertfă pentru Biserica Catolică. Beatificat pe 17 mai 2014 la Iași, episcopul Anton Durcovici rămâne o lumină călăuzitoare pentru credincioși, mai ales în timpul Adventului, o perioadă de pregătire spirituală profundă pentru sărbătoarea Nașterii Domnului (Crăciunul). Viața sa este un exemplu despre cum credința poate triumfa chiar și în cele mai întunecate momente ale istoriei.
O viață de dăruire - de la rădăcini austriece la slujirea în România
Anton Durcovici s-a născut la 17 mai 1888, în Bad Deutsch-Altenburg, Austria. După moartea tatălui său, când Anton avea doar șase ani, familia s-a mutat în România, stabilindu-se la Iași. Aici a frecventat cursurile Școlii Elementare a Parohiei Catolice. S-a transferat apoi la o școală din Ploiești și apoi la București, unde s-a înscris ca seminarist la Liceul "Sfântul Iosif". La 30 octombrie 1906 a fost trimis la Roma pentru a-și continua formarea teologică și spirituală la Colegiul "De Propaganda Fide". A fost sfințit preot la 24 septembrie 1910, în Bazilica "Sfântul Ioan din Lateran", apoi s-a reîntors în țară la 29 iulie 1911. A fost mai mulți ani profesor și a activat la parohiile din Tulcea, Târgoviște și Giurgiu. După Primul Război Mondial, părintele Anton Durcovici a ocupat diferite funcții în cadrul Arhidiecezei de București: vicar general, rector și profesor la Seminarul Teologic din București, precum și canonic al aceleiași arhidieceze. Papa Pius al XII-lea, la 30 octombrie 1947, l-a numit episcop de Iași, o responsabilitate pe care a îmbrățișat-o cu mult curaj, în ciuda contextului politic tot mai ostil. A fost consacrat la 5 aprilie 1948 de nunțiul apostolic O'Hara și înscăunat în catedrala din Iași la 14 aprilie același an. Era cunoscut pentru spiritul său disciplinat și zelul apostolic. Regimul comunist începuse deja să suprime libertatea religioasă, iar episcopul Durcovici a devenit o țintă, datorită fidelității sale față de Scaunul Apostolic și a refuzului său de a compromite valorile creștine.
Persecuția și martiriul
După instalarea regimului comunist, Biserica Catolică din România a intrat într-o perioadă de persecuție brutală. Autoritățile comuniste doreau să supună complet Biserica sau să o elimine. Episcopul Durcovici a rămas ferm în credința sa, refuzând orice compromisuri care ar fi subminat integritatea doctrinară și morală a Bisericii. La 26 iunie 1949, în timp ce mergea spre Popești-Leordeni pentru a administra taina Sfântului Mir, a fost arestat de Securitate, sub acuzații fabricate, și închis la București, Jilava și apoi la Sighetu Marmației. În închisorile comuniste, inclusiv la Sighetu Marmației, a îndurat torturi inimaginabile, fiind supus unui regim de înfometare și sete extremă. În ciuda suferințelor fizice, Anton Durcovici a continuat să fie o sursă de inspirație și mângâiere pentru ceilalți deținuți. A murit martir la 10 decembrie 1951, oferindu-și viața ca o jertfă supremă pentru credință.
Beatificarea - recunoașterea sfințeniei sale
Beatificarea episcopului Anton Durcovici a avut loc la 17 mai 2014, într-o ceremonie solemnă la Iași, pe stadionul municipal, în prezența unui mare număr de clerici și laici din țară și străinătate. Ceremonia a fost prezidată de cardinalul Angelo Amato, delegat al Papei Francisc. Prin acest act, Biserica a recunoscut oficial martiriul episcopului Anton și sfințenia vieții sale, proclamându-l un exemplu viu pentru credincioși. Episcopul Anton Durcovici este comemorat anual în calendarul romano-catolic la 10 decembrie, ziua trecerii sale la Domnul. Beatificarea sa a fost o recunoaștere a luptei împotriva opresiunii și a mărturiei sale pentru credință. Într-o lume în care persecuțiile religioase continuă sub diferite forme, exemplul său rămâne mai relevant ca niciodată.
Adventul - o chemare la curaj și credință
Perioada Adventului, care precedă sărbătoarea Nașterii Domnului, este un timp al reflecției, al rugăciunii și al pregătirii interioare. În lumina vieții și jertfei episcopului Anton Durcovici, Adventul devine o ocazie de a reflecta asupra curajului necesar pentru a trăi credința autentic, indiferent de circumstanțe. Ca episcop, Anton Durcovici a fost un păstor care și-a iubit turma și a condus-o chiar și în mijlocul celor mai mari pericole. Credincioșii de astăzi sunt chemați, în timpul Adventului, să urmeze acest exemplu de fidelitate. Este un moment potrivit pentru a ne întreba: Cum putem trăi o viață mai autentică, mai ancorată în valorile evangheliei, cum putem fi discipoli misionari? Adventul, simbolizat de lumina crescândă a coroanei de Advent, reflectă speranța în venirea lui Cristos. Viața episcopului Durcovici a fost asemenea unei lumânări care arde până la capăt pentru a lumina calea altora. El ne învață că adevărata pregătire pentru Nașterea Domnului implică și o angajare profundă în trăirea valorilor creștine.
Mesaj pentru credincioși
În timpul Adventului, inspirându-ne din exemplul episcopului nostru martir, suntem invitați să ne deschidem inimile spre iubire, iertare și solidaritate. Credința sa ne amintește că nicio suferință, nici măcar moartea, nu poate înfrânge lumina credinței. Episcopul Durcovici a trăit și a murit cu convingerea că Dumnezeu este stânca de care ne putem agăța, chiar și atunci când toate celelalte se prăbușesc. Anul acesta, la zece ani de la beatificarea sa, moștenirea sa spirituală rămâne vie. Să ne rugăm pentru curajul de a trăi credința noastră cu aceeași dăruire, folosind timpul Adventului pentru a ne întări legătura cu Dumnezeu și cu cei din jurul nostru. Așa cum episcopul Anton Durcovici a fost un martor al credinței în vremuri de încercare, să fim și noi martori ai credinței, ai speranței și ai iubirii în lumea în care trăim. Exemplul său să ne inspire ca să ne pregătim așa cum se cuvine, cu inimile deschise, pentru venirea Mântuitorului.
✠ Iosif Păuleț,
episcop de Iași
* * *
Sectiunea "Ep. Anton Durcovici" (in memoriam) pe www.ercis.ro