|
© Vatican Media |
Comemorarea liturgică a lui Carlo Acutis
Fericitul băiețaș
de Federico Piana
Este o zi specială, cea de sâmbătă, 12 octombrie 2024. Specială pentru că toată Biserica sărbătorește comemorarea liturgică a Fericitului Carlo Acutis, băiețașul urcat la cinstea altarelor după o scurtă viață dedicată slujirii celorlalți și iubirii Euharistiei și a Bisericii. Specială pentru că în toată planeta, în aceste ore, nu se pot număra parohiile și capelele în care, în cinstea sa, se celebrează Liturghii și se recită Rozarii sau s-au desfășurat novene ca pregătire a sărbătorii. În sanctuarul Despuierii din Assisi, unde trupul său se odihnește între rugăciunile și invocațiile din jumătate de lume, inițiativele pentru a-l celebra și a-l aminti au început în urmă cu patru zile cu momente de rugăciune și reflecție, muzică și chiar o masă rotundă despre greutățile tineretului.
În această dimineață, în biserica sanctuarului, Liturghia celebrată de fratele Simone Calvarese, ministru provincial al Provinciei serafice a fraților minori capucini și seara cea prezidată de Monseniorul Domenico Sorrentino, arhiepiscop de Assisi-Nocera Umbra, Gualdo Tadino și de Foligno. Tot în sanctuarul Despuierii, notele și rugăciunile de seară într-un concert de Martín Valverde, cunoscut muzician de limbă spaniolă.
Decizia de a face să cadă comemorarea liturgică în această zi n-a fost luată numai pentru a aminti plecarea sa spre cer care a avut loc la 12 octombrie 2006, când Carlo avea doar 15 ani: "Astăzi în Spania este sărbătorită Sfânta Fecioară Maria del Pilar, iar în Brazilia cea de Aparecida și este frumos de observat această legătură între Carlo și Maria care l-a caracterizat toată viața", explică la "L'Osservatore Romano" Antonia Salzano, mama acestui martor pasionat al lui Cristos care va fi canonizat în timpul Jubileului din 2025. Și dacă aseară și Dieceza de Milano a voit să-l amintească printr-o celebrare euharistică în Biserica "Santa Maria Segreta" pe care Carlo o frecventa zilnic - și unde a putut să matureze una dintre frazele cele mai celebre și profunde "Euharistia este autostrada mea spre cer" - trebuie aflat în mod fericit că devoțiunea față de fericit a trecut orice graniță. "Din Japonia în China, din India în Africa, din Statele Unite în Australia: în toate continentele se roagă și se adresează lui Carlo", spune mama care nu încetează să se gândească la modul cum expoziția despre miracolele euharistice creată de fiul său pentru web acum continua să debarce în foarte multe parohii din fiecare colț al Pământului. Numai în Statele Unite se numără mii de astfel de expoziții, la care trebuie adăugate 100 de campusuri universitare. "Cu siguranță, fiul meu va fi bucuros, pentru că repeta adesea că îl îndurera să vadă acele imagini care arătau cozi interminabile la concerte și scaune goale în fața tabernacolelor".
Antonia Salzano nu mai ține cont nici de știrile despre presupusele minuni și convertiri care inundă asociația Prietenii lui Carlo Acutis pe care ea a fondat-o pentru a sprijini cauza de canonizare: "Vine o scrisoare pe zi. Nu știu dacă sunt cu adevărat minuni sau convertiri. Scriu din toată lumea persoane care aveau probleme grave și care adresându-se lui Carlo le-au rezolvat: multe femei care nu puteau să aibă copii, cupluri care urmau să se despartă. Dar și oameni care declară că au fost vindecați de tumori. Desigur, nu le putem certifica, dar putem afla un lucru: semnalările sunt tot mai mult în creștere".
În această zi în care nu există națiune unde să nu se comemoreze fericitul băiețaș, mama sa îl indică pe Carlo și ca un exemplu de pace pentru o lume sfâșiată de războaie: "El îi iubea pe toți, nu făcea deosebire de proveniență și religie. La înmormântarea sa, Biserica este aglomerată, și afară, cu clochard (cerșetori), extra-comunitari, oameni de orice rasă. Carlo nu dădea importanță diferențelor, îi privea pe toți cu ochii Domnului". Lumea ar trebui să ia notă. Și să ia exemplu.
(După L'Osservatore Romano, 12 octombrie 2024)
Traducere de pr. Mihai Pătrașcu