© Vatican Media

Conferinţă de presă de prezentare a Notei "Regina Păcii" referitoare la experienţa spirituală legată de Medjugorje a Dicasterului pentru Doctrina Credinţei (19 septembrie 2024)

Joi, 19 septembrie 2024, a avut loc conferinţa de presă de prezentare a Notei "Regina Păcii" referitoare la experienţa spirituală legată de Medjugorje a Dicasterului pentru Doctrina Credinţei. Au intervenit: Eminenţa Sa Víctor Manuel Fernández, prefect al Dicasterului pentru Doctrina Credinţei; Rev. Mons. Armando Matteo, secretar pentru secţiunea doctrinală a aceluiaşi Dicaster, şi dr. Andrea Tornielli, director editorial de la Dicasterul pentru Comunicare. Prezentăm în continuare intervenţiile:

Intervenţia Eminenţei Sale cardinal Víctor Manuel Fernández

Aceste cuvinte ale mele, chiar dacă paginile tipărite vor fi distribuite jurnaliştilor pentru folosirea lor, nu constituie un document oficial. Vor include unele explicaţii care pot ajuta să se perceapă mai bine sensul deciziei luate. Cu privire la unele detalii a ceea ce voi spune au existat deja lungi discuţii care ar mai putea continua, şi eu dau pur şi simplu interpretarea mea a acestor date, împărtăşită de atâtea persoane care au studiat problema.

Aşadar, nu voi repeta ceea ce spune Nota, chiar dacă sper să fie citită cu atenţie, pentru că ceea ce voi spune acum completează acea Notă, adăugând unele elemente utile.

Cunoaştem părerea negativă a episcopului emerit de Mostar, care s-a exprimat de multe ori şi în manieră foarte diferită. El avea dreptul şi datoria să facă asta. Dat fiind că nu exista un consens în jurul viziunii sale, episcopatul din fosta Iugoslavie a creat o Comisie de studiu şi la sfârşitul lucrărilor, în 1991, a dat aşa-numita Declaraţie de la Zara cu privire la evenimentele de la Medjugorje.

Spre deosebire de opinia mai hotărâtă a episcopului de Mostar, Declaraţia de la Zara spune numai că: "pe baza cercetărilor făcute până aici nu este posibil să se afirme că este vorba de apariţii şi fenomene supranaturale". Apoi, referindu-se la pelerinii numeroşi, propune ca "la Medjugorje şi cu Medjugorje să se poată promova o devoţiune sănătoasă faţă de Sfânta Fecioară Maria, în armonie cu învăţătura Bisericii".

Acest raport nu a produs efectele la care se aştepta, motiv pentru care Papa Benedict al XVI-lea a decis să creeze o Comisie Internaţională, străină de problemele interne ale Bisericii din Iugoslavia. Să vedem concluziile acestei Comisii Internaţionale a Sfântului Scaun, numită "Comisia Ruini".

Cu privire la fazele iniţiale ale fenomenului "Medjugorje", Comisia consideră că "în primele şapte apariţii, între 24 iunie şi 3 iulie 1981, tinerii, sănătoşi psihic, n-au fost influenţaţi de nimeni şi au atestat în comun că au văzut-o pe Sfânta Fecioară Maria care le încredinţa mesaje de convertire şi pocăinţă. Adică, devoţiunea apărută la Medjugorje are o origine supranaturală, este autentică.

Şi acestea sunt rezultatele votării cu privire la primele şapte presupuse apariţii:
Constant de supernaturalitate: 13 voturi pentru
Constat de non supernaturalitate: 1
Nondum decernendum: 1.

Cu privire la supranaturalitatea apariţiilor succesive, raportul spune că în faza succesivă se poate gândi la o influenţă externă din partea diferiţilor subiecţi şi apariţiile devin aproape "programate". Cu toate că numai doi membri au exprimat un Constat de non supernaturalitate pentru aceste apariţii succesive, 12 membri au votat, în schimb, cu Nondum decernendum: adică nu se simt în stare să emită o judecată definitivă.

Cu privire la roadele fenomenului, acestea sunt rezultatele:
Efecte pozitive: 5 voturi.
Efecte mixte, dar prevalent pozitive: 6 voturi.
Efecte mixte: 3 voturi.

Aşa cum ştiţi, în lume există mii de grupuri legate de Medjugorje. Într-un mic procent (5 sau 6 dieceze) au existat probleme importante, şi asta împiedică să se vorbească de efecte numai pozitive. Din acest motiv unii membri vorbesc de roade mixte.

Apoi opinia este mai mult favorabilă numirii unei autorităţi dependente de Sfântul Scaun şi înfiinţării unui sanctuar pontifical.

Atitudinea Suveranilor Pontifi:

Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea

La 6 iulie 1995, a fost prevestită o vizită a lui Ioan Paul al II-lea la Medjugorje, în timpul călătoriei apostolice la Sarajevo. Papa, în câteva scrisori private, s-a exprimat de fapt în mod pozitiv cu privire la Medjugorje şi a manifestat dorinţa de a vizita acel loc. Informat despre asta, Mons. Perić, episcop de Mostar, a cerut fostei Congregaţii pentru Doctrina Credinţei să evite această vizită.

Două scrisori ale Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea sunt de importanţă specială, din care prezint câteva pasaje:

"(...) Mulţumesc, Sofia, pentru ceea ce mă informezi despre Medjugorje. Şi eu vizitez în fiecare zi acest loc când mă rog: mă unesc cu toţi cei care se roagă acolo şi primesc de acolo o chemare la rugăciune" (Scrisoare din 8 decembrie 1992 către Marek şi Zofia Skmarnichidi, în Emmanuel Maillard, Pruncul ascuns din Medjugorje, Shalom, 2012);

"(...) Din păcate n-am fost niciodată la Medjugorje, chiar dacă privirea mea este îndreptată spre acel loc. Spuneţi asta soţiei dumneavoastră. Privesc spre acea parte şi mi se pare că tot ceea ce se întâmplă teribil în Balcani nu se poate înţelege fără Medjugorje" (Scrisoare din 6 decembrie 1993 către domnul Marek, Ib.).

Conform diferiţilor martori, care repetă şi ceea ce este spus în aceste scrisori, sfântul papă a exprimat de multe ori dorinţa sa intensă de a vizita Medjugorje.

Papa Benedict al XVI-lea

Avem o gândire clară a fostului cardinal Ratzinger tocmai cu privire la Medjugorje, care este din 1985. Spunea fostul prefect al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei: "Unul dintre criteriile noastre este să separăm aspectul "supranaturalităţii" adevărate sau presupuse a apariţiei de acela al roadelor sale spirituale. Pelerinajele creştinătăţii antice se îndreptau spre locuri cu privire la care spiritul nostru critic de moderni ar fi uneori perplex cât priveşte «adevărul ştiinţific» al tradiţiei care este legată de ele. Asta nu elimină că acele pelerinaje erau rodnice, benefice, importante pentru viaţa poporului creştin. Problema nu este atât aceea a hipercriticităţii moderne (care ajunge apoi, între altele, într-o formă de nouă credulitate), ci este aceea a evaluării vitalităţii şi ortodoxiei vieţii religioase care se dezvoltă în jurul acestor locuri".

Vedeţi, în acest text, cardinalul Ratzinger foloseşte expresia: "în jurul". În Normele publicate recent se spune: "în mijlocul", dar în definitiv se afirmă acelaşi lucru: dincolo de originea supranaturală a apariţiilor sau non-supranaturală, ce se întâmplă de fapt "în jurul" sau "în mijlocul" lui Medjugorje? Există o viaţă spirituală, credinţă, convertire, roade pozitive? Se vede că Dumnezeu face lucruri bune? Nu spune că face asta "din cauza" nici "prin" apariţii, asupra originii cărora nu exprimă o judecată. Acel criteriu al fostului cardinal Ratzinger este acelaşi al Papei Francisc şi este cel care se aplică în această Notă.

Papa Francisc

Viziunea Papei Francisc este foarte explicită în cuvintele rostite în zborul de întoarcere de la Fatima în 2017:

"Medjugorje: a fost făcută o comisie prezidată de cardinalul Ruini. A făcut-o Papa Benedict al XVI-lea. Eu, la sfârşitul anului 2013 sau la începutul anului 2014, am primit rezultatul de la cardinalul Ruini. O comisie compusă din buni teologi, episcopi şi cardinali. Buni, buni, buni. Raportul Ruini este foarte, foarte bun. Apoi, existau unele îndoieli în Congregaţia pentru Doctrina Credinţei şi dicasterul a considerat oportun să trimită la fiecare dintre membrii [...] chiar şi lucrurile care păreau contrare raportului Ruini. Eu am primit notificarea: îmi amintesc că era într-o sâmbătă seara, târziu. Nu mi s-a părut corect: era ca şi cum s-ar scoate "la licitaţie" - scuzaţi cuvântul - raportul Ruini, care era foarte bine făcut. [...] Miezul adevărat al raportului Ruini: faptul spiritual, faptul pastoral, oameni care merg acolo şi se convertesc, oameni care-l întâlnesc pe Dumnezeu, care îşi schimbă viaţa... Pentru aceasta nu există o baghetă magică, şi acest fapt spiritual-pastoral nu se poate nega" (Conferinţă de presă a Sfântului Părinte în timpul zborului de întoarcere de la Fatima, 13 mai 2017).

În acea conferinţă de presă, Papa Francisc a spus şi că a hotărât să numească un trimis special pentru a vedea lucruri la faţa locului, pentru a putea spune după aceea un cuvânt în această privinţă.

Atunci când Excelenţa Sa Mons. Henryk Hoser a fost numit Trimis Special al Sfântului Scaun "pentru a examina" situaţia la Medjugorje, se ştie că concluziile examinării sale, după ce a trăit o perioadă la Medjugorje, au fost foarte pozitive, în linia raportului Ruini.

După ani, actualul vizitator apostolic, Excelenţa Sa Mons. Aldo Cavalli, chiar dacă preferă să nu dea o părere cu privire la supranaturalitatea mesajelor, a avut şi el o privire foarte favorabilă, reieşită din experienţa sa maturată la faţa locului. De fapt, în urmă cu câteva zile am vorbit îndelung cu el şi mi-a relatat viaţa sa zilnică la Medjugorje, care conform lui este o oază de pace şi de credinţă unde Dumnezeu, prin Regina Păcii, face mult bine. Apoi sunt nenumăratele roade pozitive răspândite în toată lumea, pe care Papa Francisc le cunoaşte bine.

La 14 ianuarie 2019, a fost publicată o dispoziţie a Sfântului Părinte, conform căreia "este posibil să se organizeze pelerinaje la Medjugorje, având grijă mereu să se evite să fie interpretate ca autentificare a evenimentelor".

Pe această urmă, actualul nihil obstat

Din ceea ce am avut ocazia de a vedea până acum, ceea ce se evidenţiază în pontifi este o atitudine de mare respect în faţa unei devoţiuni atât de răspândite în poporul lui Dumnezeu, care se traduce într-o analiză mai degrabă a fenomenului spiritual pozitiv care se întâmplă în inima poporului decât într-o concluzie cu privire la originea supranaturală sau non-supranaturală a fenomenului. Asta se exprimă în nihil obstat prevăzut de noile Norme ale Dicasterului. Se analizează fenomenul pe care astăzi îl putem constata şi se ajunge la o concluzie pastorală.

Cu privire la un eveniment spiritual, credincioşii, prin nihil obstat, "sunt autorizaţi să-i dea în formă prudentă adeziunea lor" (Norme, art. 22 § 1; cf. Benedict al XVI-lea, Verbum Domini, nr. 14). Această determinare indică faptul că credincioşii pot primi un stimulent pozitiv pentru viaţa lor creştină prin intermediul acestei propuneri spirituale şi se autorizează şi cultul public, pentru că, în orice mod în mijlocul ei (nu din cauza presupuselor fenomene supranaturale), au existat multe roade pozitive şi nu se observă pericolul că s-ar fi răspândit pe larg în poporul lui Dumnezeu efecte negative sau riscante.

Chiar dacă decretul este dat de episcopul local, într-un caz de răspândire mondială aşa de mare, dicasterul este implicat într-o manieră cu totul specială.

De fapt, dincolo de pelerinajele la Medjugorje, devoţiunea către Născătoarea de Dumnezeu, Regina Păcii, este răspândită în toată lumea. În multe naţiuni au apărut foarte multe grupuri de rugăciune şi devoţiune mariană, inspirate din experienţa spirituală de la Medjugorje. S-au născut şi opere de caritate legate de diferite comunităţi şi asociaţii, îndeosebi de cele care se ocupă de orfani, dependenţi de droguri, alcoolici, neputincioşi şi tineri cu diferite problematici.

Toate acestea nu sunt numai o spiritualitate de grupuri ecleziale, ci au devenit un fenomen popular care nu ţine cont atât de mesaje sau de discuţiile cu privire la originea supranaturală. Ceea ce atrage este Regina Păcii şi prezenţa imaginii sale care se află în cele mai diferite locuri.

În atâtea sate mici, la ţară, peste tot se află o troiţă cu imaginea Reginei Păcii. Trebuie să mărturisesc că atunci când eu eram paroh în Argentina, le-am propus credincioşilor din diferite cartiere să construiască troiţe cu imaginea Sfintei Fecioare Maria, iar prima imagine pe care mi-au propus-o a fost cea a Reginei Păcii.

Mesajele

Împreună cu roadele care au fost menţionate în Notă, fără a ne referi la originea supranaturală, Dicasterul a trebuit să analizeze mesajele, pentru că aceasta este o misiune directă a Dicasterului.

Cea mai mare parte dintre mesaje are un conţinut frumos care poate să stimuleze pe credincioşi la convertire, să crească în întâlnirea cu Cristos, să fie constructori ai păcii în lume. Adică, repropune, cu alte cuvinte mai apropiate de limbajul simplu al popoarelor noastre, încurajările şi îndemnurile care provin din evanghelie.

Există şi alte puţine mesaje care pot conţine fraze imprecise dintr-un punct de vedere academic, fraze nu chiar din Sfântul Toma de Aquino. De exemplu, a fost criticat un mesaj unde se spune că răposaţii simt bucurie când se oferă Liturghia pentru ei. Este vorba de un limbaj popular, poetic, existenţial, nu propriu-zis teologic. Dar dacă priveşte cineva cu o lupă, ajunge să spună că asta înseamnă că nu există niciun condamnat sau că nu se poate vorbi de bucurie dacă răposaţii sunt în purgator. Dar este un alt limbaj care până la urmă transmite o convingere foarte catolică: faptul că este frumos şi bine să ne rugăm pentru răposaţii noştri, şi că acest act de caritate valorează mai mult decât tristeţea noastră pentru moartea lor.

Pe de altă parte, trebuie amintit că, atunci când există experienţe spirituale de tip diferit, nu există o afirmaţie, Sfânta Fecioară Maria nu spune: "repetă sau scrie cuvânt cu cuvânt ceea ce îţi spun". Persoana percepe un conţinut şi face efortul de a şi-l aminti şi de a-l exprima cât mai bine posibil, şi se poate întâmpla să nu găsească cele mai potrivite cuvinte pentru a face asta. Aşadar, asta înseamnă că aceste mesaje nu trebuie citite ca şi cum ar fi un text magisterial, un text de teologie academică sau de catehism. Trebuie perceput miezul, gândirea profundă care se află în spatele imperfecţiunii cuvintelor.

Mai mult, Nota aminteşte un principiu decisiv: atunci când se recunoaşte acţiunea Duhului Sfânt în mijlocul unei experienţe spirituale, nu înseamnă că tot ceea ce aparţine acelei experienţe este scutit de orice imprecizie, imperfecţiune sau posibilă confuzie. Trebuie amintit din nou că aceste fenomene "uneori apar legate de experienţe umane confuze, de expresii imprecise din punct de vedere teologic sau de interese care nu sunt complet legitime" (Norme, nr. 14). Aşadar, asta nu exclude posibilitatea "vreunei erori de ordin natural care nu este datorată unei intenţii rele, ci percepţiei subiective a fenomenului" (art. 15,2^o).

După studiul Comisiei Conferinţei Episcopale Iugoslave, episcopul secretar al Comisiei recunoştea că, deşi unele mesaje puteau să fie eronate, confuze sau fără semnificaţie, "cea mai mare parte dintre aceste mesaje pune în practică învăţătura evangheliei şi a Bisericii [...] şi ca atare sunt fundamentul reînnoirii sale şi al prosperităţii atâtor credincioşi".

Cineva va mai putea contesta această alegere de a da un nihil obstat general textelor publicate, spunând că, există alte texte foarte clare din punct de vedere doctrinal pe care credincioşii le pot citi, aceste mesaje, care apar uneori mai puţin precise, ar fi mai bine să fie interzise. Dar dacă facem aşa, n-ar rămâne mult de citit nici printre autorii spirituali. Sau ar rămâne numai un soi de texte foarte precise cu respectiva sărăcire a bogăţiei spirituale ample a Bisericii. De exemplu, ar trebui interzise texte ale învăţătorilor Bisericii precum Sfânta Ecaterina de Siena, Sfânta Tereza de Lisieux sau chiar Sfântul Ioan al Crucii.

Să dăm un exemplu. În poemul Flacără de iubire vie, sfântul învăţător Ioan al Crucii spune - urmăriţi raţionamentul -: "centrul şi adâncul sufletului meu este cea mai pură şi intimă substanţă a sa" (4, 3). Dar vorbeşte şi despre "centrul infinit al substanţei sufletului" (2,8). Aici lucrurile se complică, pentru că: în ce sens substanţa sufletului ar fi infinită? Dar şi mai problematic este faptul că se afirmă că acest "centru al sufletului este Dumnezeu" (1,12). Dacă nu se interpretează în mod adecvat, aceste texte ale sfântului învăţător fac să se creadă că substanţa sufletului este Dumnezeu însuşi. Vi se pare un limbaj precis, care n-ar putea produce confuzii?

În cazul Sfintei Tereza cea Mică, şi ea învăţător al Bisericii, vedem de exemplu această frază: "Simt mereu aceeaşi încredere îndrăzneaţă de a deveni o mare sfântă, pentru că nu mă încred în meritele mele, dat fiind că nu am niciunul, ci sper în Cel care este Virtutea, Sfinţenia însăşi: el singur este cel care, mulţumindu-se cu slabele mele eforturi, mă va ridica până la el şi, acoperindu-mă cu meritele sale infinite, mă va face sfântă" (Ms A, 32r^o: 124).

În schimb, priviţi ce învaţă Conciliul din Trento:

"Dacă ar afirma cineva că drepţii nu trebuie să aştepte răsplata veşnică din partea lui Dumnezeu [...] ca răsplată pentru faptele bune [...] să fie anatema" (Conciliul din Trento, Can. despre justificare, 26).

"Dacă spune cineva că faptele bune ale omului justificat în acest mod sunt daruri ale lui Dumnezeu, care nu sunt şi merite bune ale omului justificat... să fie anatema" (Can. 32).

Când Sfânta Tereza cea Mică a fost propusă ca învăţător al Bisericii, unii erau contrari, pentru că spuneau că era luterană tocmai din cauza acestor texte ale sale. De fapt, n-au lipsit fanaticii care au propus să se interzică credincioşilor să citească aceşti autori, ca în timpul în care se interzicea şi citirea Bibliei, pentru că ducea la confuzii.

Şi atât Sfântul Ioan al Crucii, cât şi Sfânta Tereza cea Mică au avut o lungă formare în convent, spre deosebire de acei tineri din Medjugorje.

Şi limbajul marilor mistici vrea să transmită inimilor dorinţa de Dumnezeu, voinţa de a se încrede pe deplin în el, capacitatea de a se uita pe ei înşişi în faţa gloriei infinite a lui Dumnezeu, şi reuşesc să atragă atâtea persoane pe drumul de maturizare spirituală. Limbajul lor, acela mai simbolic şi sintetic, tinde spre asta, şi de atâtea ori este mult mai eficace pentru acest scop decât Summa Theologica.

În experienţa spirituală a presupuşilor vizionari de la Medjugorje, fie că are sau nu o origine supranaturală directă, putem gândi înainte de toate că există o trăire internă care încearcă să se traducă în cuvinte şi că ei fac asta cu puţinele elemente pe care le-au putut primi în cateheză.

Întrebarea este mai degrabă aceasta: La ce ne stimulează aceste texte? Cu limbajul lor simplu şi existenţial, atrag multe persoane care scot din ele un stimulent pentru viaţa lor. Aşadar, atunci când spun că morţii se bucură atunci când oferim Liturghia pentru ei, ne cheamă la un gest de milostivire faţă de răposaţi şi să avem o încredere profundă în valoarea jertfei Liturghiei, şi aceste lucruri sunt profund catolice, într-o lume care nu crede în nimic, chiar dacă un teolog cu lupa ar putea să spună pe bună dreptate că sunt cuvinte mai puţin precise sau chiar erori doctrinale.

Noi acum primim aceste mesaje, cele publicate în volumul citat în Notă, nu ca revelaţii private, pentru că nu avem certitudinea că sunt mesaje ale Sfintei Fecioare Maria, ci le primim numai ca texte edificatoare care pot stimula o adevărată şi frumoasă experienţă spirituală.

Dar cu privire la acest punct Nota insistă asupra unui alt principiu: mesajele trebuie primite şi evaluate în ansamblul lor. Tocmai în această viziune de ansamblu textele mai puţin clare devin luminoase şi complete. Mai mult decât detaliile, ceea ce contează sunt mai ales marile îndemnuri care apar cu insistenţă în ansamblul mesajelor. Acest lucru este valabil fie pentru textele marilor învăţători, ca Sfântul Ioan al Crucii şi Sfânta Tereza cea Mică, fie pentru aceste simple texte de la Medjugorje.

Aşadar, ce putem sublinia ca aspecte centrale şi specifice ale acestei experienţe de la Medjugorje?

În primul rând, propunerea de pace, care se traduce într-o figură simbolică a Reginei Păcii:

"Dragi fii, am venit la voi şi m-am prezentat ca Regina Păcii, pentru că mă trimite Fiul meu. Doresc, dragi fii, să vă ajut. Să vă ajut ca să vină pacea" (10.08.2012).

"Iubiţi-vă unii pe alţii. Fiţi fraţi între voi şi evitaţi orice ceartă" (25.12.1981). "Dragi fii, şi astăzi vreau să vă invit la iertare. Iertaţi, fiii mei! Iertaţi pe ceilalţi, iertaţi-vă pe voi înşivă" (13.03.2010).

Această caritate, care ne permite să ducem pacea în lume, implică şi să-i iubim pe cei care nu sunt catolici. Acesta este un punct care se înţelege mai bine în contextul ecumenic şi interreligios din Bosnia-Herţegovina, marcat de un război teribil cu puternice componente religioase:

"Pe pământ voi sunteţi divizaţi, dar toţi sunteţi fii ai mei. Musulmani, ortodocşi, catolici, toţi sunteţi egali în faţa Fiului meu şi în faţa mea. Toţi sunteţi fii ai mei. Asta nu înseamnă că toate religiile sunt egale în faţa lui Dumnezeu, ci oamenii da. Însă nu este suficient a aparţine Bisericii Catolice pentru a fi mântuiţi: trebuie respectată voinţa lui Dumnezeu [...]. Celui cărui i s-a dat puţin, i se va cere puţin" (20.05.1982). "Voi nu sunteţi adevăraţi creştini dacă nu-i respectaţi pe fraţii voştri care aparţin celorlalte religii" (21.02.1983).

Cum să nu amintească o pace între religii în contextul unui război marcat puternic de diferitele identităţi religioase?

Apoi în mesaje apare o invitaţie constantă de a abandona un stil de viaţă lumesc cu referinţe frecvente la convertire, şi asta apare ca tema centrală: "Dragi fii! Astăzi vă invit la convertire. Acesta este mesajul cel mai important pe care vi l-am dat aici" (25.02.1996).

"Inima mea arde de iubire pentru voi. Singurul cuvânt pe care doresc să-l spun lumii este acesta: convertire, convertire. Faceţi-l cunoscut tuturor fiilor mei. Cer numai convertire" (25.04.1983).

În acelaşi timp, reiese un îndemn insistent de a nu subevalua gravitatea răului şi a păcatului, ci de a lua foarte în serios chemarea lui Dumnezeu de a lupta împotriva răului şi împotriva influenţei Satanei, fără a se înspăimânta de încercări.

"Voi aţi permis, fără să vă daţi seama, ca [Satana] să biruiască asupra voastră, ca să vă domine. [...] Nu cedaţi, fiii mei! Ştergeţi de pe faţa mea lacrimile pe care le vărs observând ceea ce faceţi. Priviţi în jurul vostru! Găsiţi timpul pentru a vă apropia de Dumnezeu în Biserică. Veniţi în casa Tatălui vostru. Găsiţi timpul pentru a vă reuni în familie şi a implora harul de la Dumnezeu. Amintiţi-vă de morţii voştri, daţi-le bucurie cu celebrarea Liturghiei. Nu priviţi cu dispreţ pe săracul care vă imploră pentru o coajă de pâine. Nu-l alungaţi de la masa voastră plină. Ajutaţi-l! Şi Dumnezeu vă va ajuta pe voi. [...] Voi, fiii mei, aţi uitat toate acestea. În aceasta a contribuit şi satana. Nu cedaţi!" (28.01.1987).

Sfânta Fecioară Maria vorbeşte despre o oportunitate ca să se termine războiul, dar asta cere cooperarea creştinilor cu darul propriei existenţe. Asta implică o chemare puternică la responsabilitate: "Voi vorbiţi, dar nu trăiţi: pentru aceea, fiilor, acest război durează aşa de îndelung. Vă invit să vă deschideţi lui Dumnezeu şi să trăiţi cu Dumnezeu în inima voastră" (25.10.1993).

În acest context găsim o invitaţie constantă la rugăciune în diferitele sale forme, dar alături de rugăciune trebuie să fie iubirea fraternă, centru al evangheliei: "Acesta este unicul adevăr şi este acela pe care Fiul meu vi l-a lăsat. Nu trebuie să-l examinaţi mult: vă este cerut să iubiţi şi să daţi" (02.01.2015).

Apoi sunt invitaţiile insistente la mărturia personală:

"Fiii mei, vă este dat marele har de a fi martori ai iubirii lui Dumnezeu. Nu luaţi în mod uşuratic responsabilitatea dată vouă" (02.11.2012).

"Apostoli ai iubirii mele, fiii mei, voi sunteţi ca nişte raze de soare care, cu căldura iubirii Fiului meu, încălzind pe toţi în jurul lor. Fiii mei, în lume este nevoie de apostoli de iubire" (02.10.2018).

Aspecte de luat în considerare cu grijă

Am spus anterior că în aceste experienţe spirituale există de obicei un amestec între ceea ce ar putea să vină de la Dumnezeu şi alte lucruri care pot veni din dorinţele, din istoriile trăite, din formarea primită, din cultura presupuşilor vizionari. Reflectând bine, dacă toate acestea se întâmplă şi în Biblie, unde trebuie să se discearnă între ceea ce este o învăţătură divină şi ceea ce este cultură sau slăbiciune umană, cu atât mai mult se întâmplă în aceste experienţe spirituale. Aşadar, întrebarea este: Care ar fi punctele slabe în aceste mesaje de la Medjugorje?

Pentru unii este problematică frecvenţa mesajelor, care în realitate nu adaugă nimic şi care uneori insistă prea mult pe necesitatea de a asculta aceste mesaje: "Ascultaţi mesajele mele", "primiţi mesajele mele", "trăiţi mesajele mele". Uneori, chiar Fecioara vorbeşte despre planurile sale de mântuire şi insistă ca să fie primite, ca şi cum ar avea planuri diferite de cele ale lui Dumnezeu. În acest sens, apare pericolul de a crea o dependenţă excesivă faţă de apariţii şi de mesaje.

Mă impresionează faptul că diferite mesaje de la Medjugorje avertizează să nu se cadă tocmai în acest risc:

"Nu mergeţi în căutarea de lucruri extraordinare, ci mai degrabă luaţi evanghelia, citiţi-o şi totul vă va fi clar" (12.11.1982).

"De ce puneţi atâtea întrebări? Orice răspuns este în evanghelie" (19.09.1981).

"Nu credeţi glasurilor mincinoase care vă vorbesc despre lucruri false, despre o lumină falsă. Voi, fiii mei, întoarceţi-vă la Scriptură!" (02.02.2018).

"Fiii mei, citiţi cartea Evangheliilor: este mereu ceva nou, este ceea ce vă leagă de Fiul meu, care s-a născut pentru a aduce cuvinte de viaţă tuturor fiilor mei" (02.11.2019).

"Voi căutaţi semnele şi mesajele şi nu vedeţi că Dumnezeu vă invită cu răsăritul soarelui dimineaţa, ca voi să vă convertiţi şi să vă întoarceţi pe drumul adevărului şi al mântuirii" (25.09.1998). "Ca ogoarele de grâu să vă vorbească despre milostivirea lui Dumnezeu faţă de orice creatură" (25.08.1999). "Dumnezeu vrea să vă mântuiască şi vă trimite mesaje prin oameni, prin natură şi prin multe alte lucruri care vă pot ajuta să înţelegeţi că trebuie să schimbaţi direcţia vieţii voastre" (25.03.1990).

"Eu vă sunt mai aproape în timpul Liturghiei decât în timpul apariţiei. Mulţi pelerini ar vrea să fie prezenţi în cămăruţa apariţiilor şi de aceea se îngrămădesc în jurul casei parohiale. Atunci când se vor împinge în faţa tabernacolului, aşa cum fac acum în faţa casei parohiale, vor înţelege tot, vor înţelege prezenţa lui Isus, pentru că a primi Împărtăşania este mai mult decât a fi vizionar" (12.11.1986).

"Voi îmi cereţi semnul ca să se creadă în prezenţa mea. Semnul va veni. Dar voi nu veţi avea nevoie de asta: voi înşivă trebuie să fiţi un semn pentru ceilalţi" (08.02.1982).

"Dragi fii, eu vă vorbesc ca Mamă: cu cuvinte simple [...]. În schimb, Fiul meu, care vine din prezentul veşnic, el vă vorbeşte cu cuvinte de viaţă şi seamănă iubire în inimile deschise" (02.10.2017).

Aceste mesaje sunt foarte clare şi de ţinut în consideraţie specială. Astfel pare că, în ansamblul mesajelor, se amestecă invitaţii preţioase care au parfumul evangheliei cu dorinţele comprehensibile ale presupuşilor vizionari care speră ca aceste apeluri să fie ascultate, aşa încât lumea să-l asculte pe Cristos şi să se schimbe. Iată pentru ce, în acelaşi moment în care apare insistenţa strivitoare în ascultarea mesajelor, pare că Mama din cer şi-a făcut drum spunând: nu vă opriţi asupra acestor mesaje, citiţi evanghelia, nu vă concentraţi atât asupra acestor lucruri extraordinare, căutaţi-l pe Cristos care este unicul Mântuitor.

Prin urmare, problema care se pune eventual este rezolvată în cadrul ansamblului însuşi de mesaje. Aşadar, acest lucru nu este problematic, pentru că ceea ce spun mesajele este evanghelia însăşi exprimată în cuvinte existenţiale, actuale, simple. Când Sfânta Fecioară Maria cere să fie ascultată, este invitaţia sa de a căuta iubirea lui Dumnezeu şi a lui Isus Cristos, care trebuie să fie pusă în practică. Acest lucru este evidenţiat foarte clar în unele mesaje:

"Iată, pentru aceasta eu sunt cu voi, pentru a vă învăţa şi a vă apropia de Iubirea lui Dumnezeu" (25.05.1999).

"Nu şovăiţi în credinţă şi nu întrebaţi despre motiv, crezând că sunteţi singuri şi abandonaţi, ci deschideţi inimile voastre, rugaţi-vă şi credeţi cu fermitate şi atunci inima voastră va simţi apropierea lui Dumnezeu, şi că Dumnezeu nu vă abandonează niciodată şi că este alături de voi în fiecare moment" (25.12.2019).

"Rugaţi-vă, şi prin rugăciune întâlniţi-vă cu Fiul meu, pentru ca el să vă dea forţa, pentru ca el să vă dea harul" (23.06.2017).

"Eu nu dispun direct de harurile divine" (31.08.1982).

"Trăind mesajele mele, doresc să vă conduc la Fiul meu. În toţi aceşti ani în care sunt împreună cu voi, degetul meu este îndreptat spre Fiul meu, spre Isus" (28.12.2012).

"Vă invit, dragi fii, pentru ca viaţa voastră să fie unită cu el. Isus este Regele Păcii şi numai el vă poate da pacea pe care voi o căutaţi. Eu sunt cu voi şi vă prezint la Isus" (25.12.1995). "În mâinile mele îl am pe micul Isus, Regele păcii" (25.12.2002). "Cu mare bucurie vi-l aduc pe Regele Păcii, pentru ca el să vă binecuvântez cu binecuvântarea sa" (25.12.2007).

"Doresc să vă apropii tot mai mult de Isus şi de inima sa rănită ca să fiţi capabili să înţelegeţi iubirea fără măsură pe care şi-a dat-o pentru fiecare dintre voi. Pentru aceasta, dragi fii, rugaţi-vă pentru ca din inimile voastre să izvorască un izvor de iubire asupra fiecărui om şi asupra celor care vă urăsc şi vă dispreţuiesc; astfel, cu iubirea lui Isus, veţi fi capabili să învingeţi orice mizerie în acea lume dureroasă care este fără speranţă pentru cei care nu-l cunosc pe Isus" (25.11.1991).

Prin urmare, ceea ce contează este să fim atenţi la ceea ce ansamblul manifestărilor de la Medjugorje ne aminteşte cu privire la învăţăturile evangheliei, şi în orice caz să ne concentrăm privirea nu asupra detaliilor.

Însă această insistenţă în ascultarea mesajelor devine problematică în unele mesaje în care Fecioara dă porunci cu privire la date, locuri, aspecte practice, ia decizii cu privire la probleme obişnuite care ar trebui să se discearnă în comunitate. Este modelul de "Sfânta Fecioară Maria factor poştal" pe care Papa Francisc îl refuză. De exemplu, atunci când spune la ce oră trebuie să fie celebrată Liturghia, sau ce trebuie să se facă în Adventul următor, sau când Biserica trebuie să sărbătorească amintirea naşterii sale. Amintim următorul mesaj care face parte din această categorie:

"La 5 august să se celebreze al doilea mileniu al naşterii mele. [...] Vă cer să vă pregătiţi intens pentru asta cu trei zile. [...] În aceste zile să nu munciţi" (01.08.1984).

Chiar dacă mesaje de acest tip nu sunt frecvente în această experienţă de la Medjugorje şi unele n-au fost nici măcar publicate, găsim unele care se explică numai pornind de la dorinţele personale ale presupuşilor vizionari. Este raţional ca, folosindu-se de prudenţă şi de bunul-simţ, credincioşii să nu ia în serios sau să nu dea dreptate acestor detalii. Trebuie să se amintească mereu că în experienţele spirituale de acest tip, împreună cu elementele pozitive şi edificatoare, există altele mai puţin importante.

Păreri negative. Umbre asupra lui Medjugorje

Ceea ce tocmai v-am amintit este unul dintre argumentele utilizate de cei care au spus că fenomenul de la Medjugorje este fals şi chiar dăunător pentru credincioşi.

Faţă de aceste păreri negative, fosta Congregaţie pentru Doctrina Credinţei, la începuturile pontificatului Papei Francisc, s-a manifestat foarte contrară raportului Ruini, bazându-se mai ales pe părerea a două persoane care concludeau studiul lor orientându-se chiar spre o origine demoniacă a fenomenului Medjugorje.

Printre comentariile care susţin o părere negativă despre Medjugorje, amintim câteva.

Unii indicau că viaţa tinerilor nu era exemplară. Şi spuneau asta relatând unele detalii ca de exemplu faptul că în perioada anterioară primei apariţii una dintre tinere fuma, insinuând îndoiala că a furat ţigările de la tatăl ei. Se sublinia şi faptul că tinerii au recunoscut că au minţit de două ori, o dată pentru a nu face cunoscut un mesaj care se considera privat şi altă dată sub presiunea părintelui Vlasic. Ei au recunoscut că aceea a fost singura dată în care părintele Vlasic a reuşit să pună presiune asupra vreunuia dintre tineri împotriva voinţei lor.

Unii subliniază lipsa virtuţilor eroice: dar nu este spus că persoanele care primesc daruri carismatice sau mesaje trebuie să exercite virtuţile în grad eroic. Acest lucru este cerut pentru o beatificare, şi atunci când se procedează la beatificarea cuiva există un criteriu foarte important: beatificarea nu implică recunoaşterea ca autentice presupusele fenomene supranaturale trăite de acea persoană. Ambele aceste lucruri trebuie separate. Şi în cazul în care ar exista declararea originii supranaturale, asta nu oferă nicio siguranţă cu privire la sfinţenia persoanelor. Sunt două lucruri diferite, pentru că, aşa cum explică Nota: "atunci când se recunoaşte o acţiune a Duhului pentru binele poporului lui Dumnezeu «în mijlocul» unei experienţe spirituale de la originile sale până astăzi, darurile carismatice (gratiae gratis datae) - care pot să fie legate de ea - nu cer în mod necesar perfecţiunea morală a persoanelor implicate pentru a putea acţiona" (Nota, nr. 1).

Faptul este că dacă o persoană are o carismă, de exemplu o carismă de vindecare, atunci când cade în păcat nu pierde acea carismă şi continuă să îngrijească. Este sigur că în unele cazuri, din prudenţă, Biserica ar putea să interzică exercitarea unei carisme, pentru că există un risc grav de scandal sau de o folosire neadecvată a carismei.

O altă critică a fost că niciunul dintre vizionari n-a devenit preot sau soră: dar aceste experienţe nu trebuie să fie legate în mod necesar de viaţa călugărească.

A fost criticat şi faptul că uneori Fecioara anunţă apariţiile. Este adevărat că evenimentele iniţiale erau neaşteptate, în timp ce în continuare erau previzibile. Totuşi, în alte apariţii, ca la Fatima, existau şi indicaţii ale locului sau ale orei unei apariţii.

S-a spus şi că există mesaje contradictorii sau neortodoxe, despre care am vorbit deja, dar unii s-au oprit pentru a denunţa un sincretism religios, pentru că Sfânta Fecioară Maria ar fi spus că toate religiile sunt egale. Totuşi, mesajele cu privire la acest punct, care au o semnificaţie foarte preţioasă în contextul războiului din Bosnia-Herţegovina, nu afirmă asta. Dimpotrivă, spun tocmai asta: "Asta nu înseamnă că toate religiile sunt egale în faţa lui Dumnezeu, dar oamenii da" (20.05.1982).

Un alt punct este că la începuturile acestor fenomene au existat preoţi care nu erau exemplari, ba chiar mari păcătoşi, apropiaţi de presupuşii vizionari. Părintele Vlasic, care era un mare propagandist al lui Medjugorje, a fost demis din starea clericală. Era un om cu multe probleme şi dezorientări, dar trebuie clarificat că lipsurile sale morale şi sexuale nu-i implicau pe presupuşii vizionari, ci alte persoane externe, mai ales în Italia.

Nu era vorba mai precis de un director spiritual, şi de fapt o altă critică este că aceşti tineri nu aveau nici n-au avut o adevărată direcţiune spirituală care să-i poată lumina şi călăuzi. Acest părinte Vlasic a fost provizoriu în funcţie în parohia din Medjugorje pentru puţin timp, după părintele Jozo. Dar în timpul primelor apariţii era părintele Jozo. Vlasic era foarte activ pentru a răspândi Medjugorje şi din 1986 s-a transferat în mod stabil în Italia. El îi căuta pe tineri, dar nu era la fel de adevărat că ei erau alipiţi de el. În realitate, primele apariţii au loc atunci când nu era niciun preot în sat şi au continuat cu acelaşi stil atunci când ei nu mai erau, dar este adevărat şi că franciscanii îi protejau pe tineri de persecuţia guvernului comunist; doi franciscani au fost demişi, dar după aceea reabilitaţi de Signatura Apostolică, de mai multe ori au fost puşi în închisoare de regimul comunist. Situaţia acestor franciscani are aspecte foarte diferite şi complexe. Unii au făcut şi un mea culpa, pentru că i-au lăsat un pic singuri pe aceşti tineri într-o situaţie care îi depăşea.

Punctul cel mai întunecat şi trist este în schimb conflictul lung între franciscanii rebeli (inclusiv cei care lucrau în Medjugorje) şi episcopi. Însă acest lucru merge mult dincolo de Medjugorje, începe cu mult înainte şi nu s-a întâmplat din cauza lui Medjugorje, ci pentru alte motive istorice care aruncă umbre şi asupra muncii lor la Medjugorje. Acest conflict continuă astăzi cu unii franciscani rebeli, dar aceştia nu sunt deloc legaţi de Medjugorje. Cei care ajută la Medjugorje împreună cu vizitatorul sunt departe de acele atitudini. Acest lucru mi-a fost confirmat fie de episcopul de Mostar, fie de nunţiul apostolic, fie şi de vizitator. Adică este vorba de apă care a trecut. Cu privire la acele prime timpuri din Medjugorje, Comisia Ruini a investigat şi a concluzionat că "tinerii, psihic sănătoşi, n-au fost influenţaţi de nimeni şi au atestat de comun acord că o văd pe Sfânta Fecioară Maria".

Pe de altă parte, unii repetă comentarii care au apărut în social fără nicio confirmare. Despre una dintre vizionare se spunea că a cumpărat un întreg edificiu foarte scump, dar realitatea era că a cumpărat numai apartamentul unde trăia. Şi aşa se repetă atâţia "ar avea", "ar fi".

Oricum, chiar dacă ar exista o adevărată acţiune divină în aceste presupuse apariţii, vizionarii nu devin impecabili. Puteau şi pot să păcătuiască. Aşadar, se pune întrebarea: Ar putea păcătui în viitor? Desigur că da. Şi toate acestea nu vor face în aşa fel încât lucrurile bune de la Medjugorje să devină rele sau demoniace, iar Regina Păcii va continua să facă bine.

Cu siguranţă, dacă ar exista un scandal, un fapt public care poate să-i dezorienteze pe credincioşi, va fi nevoie de o intervenţie fie a vizitatorului apostolic, fie a episcopilor din dieceza implicată, fie din partea Dicasterului. Nihil obstat nu rezolvă nici nu încheie totul pentru viitor. Este o determinare deschisă la dezvoltările în timp şi în spaţiu. În acest caz este vorba de persoane căsătorite cu copii, oameni care lucrează în societate, persoane care trăiesc în mijlocul lumii supuse la ispite ca toţi ceilalţi, şi nu protejate de contextul religios dintr-un convent. Oricum, va rămâne mereu neatinsă autorizarea cultului public către Maria, Regina Păcii.

Un context diferit

În orice mod, toate aceste lucruri care au fost comentate timp de mulţi ani, astăzi se situează într-un alt context, pentru că nu reflectăm asupra originii supranaturale. Aceste obiecţii ar putea să aibă importanţă mai mare dacă ar fi o declaraţie de supranaturalitate, dar au o importanţă mai mică întrucât ceea ce se evaluează este mai degrabă fenomenul spiritual actual, roadele prezente, opera pe care Duhul Sfânt o realizează în acest timp "în mijlocul" acestui fenomen şi "din cauza" acestui fenomen.

Dacă spun "din cauza acestui fenomen" sau "prin intermediul acestui fenomen", atunci am nevoie de o certitudine morală cu privire la originea sa supranaturală. Dar dacă spun numai că Duhul Sfânt face lucruri bune "în mijlocul" acestui fenomen, nu este necesară tot acea certitudine, ci numai elemente concrete şi obiective cu privire la situaţia actuală.

Aşadar, continuăm să vorbim de presupuse evenimente supranaturale şi de presupuse mesaje supranaturale, dar putem recunoaşte că Duhul Sfânt face mult bine în această devoţiune către Regina Păcii, în mijlocul pelerinajelor, al întâlnirilor de rugăciune şi al celorlalte acţiuni pastorale desfăşurate în conexiune cu această devoţiune. Duhul Sfânt vrea să profite de această ocazie în care credincioşii se simt adunaţi, pentru a realiza în ei atâtea lucruri bune. Şi Biserica, dând acest nihil obstat şi aprobând cultul public a Stăpânei Noastre a Păcii, exprimă că nu vrea să-i lase singuri.

Viitorul

Ce se va întâmpla după aceea? Cât de importante vor fi mesajele viitoare, dacă vor exista? În cazul în care ar exista, vor trebui evaluate şi aprobate pentru eventuala lor publicare şi până când nu vor fi analizate, nu se recomandă credincioşilor să le considere ca texte edificatoare.

Acest lucru implică un risc viitor? Desigur că este aşa şi pentru aceasta vizitatorului apostolic îi este dată autoritatea de a lua decizii în această privinţă, în dialog cu Dicasterul.

Ar putea să existe erori în noile mesaje? Este posibil, dar ar putea exista şi atâta imprudenţă. Adică să se comunice lucrurile ca şi cum ar veni de la Fecioară fără un discernământ adecvat cu privire la convenienţa şi oportunitatea lor. Mulţi spun: Dar este posibil să se tacă despre ceva ce se crede că Fecioara a comunicat? Desigur că este posibil, aşa cum s-a întâmplat cu secretele de la Fatima. Gândiţi-vă şi la faptul că papa are carisma infailibilităţii: ar putea s-o folosească în fiecare săptămână aşa astfel totul este mai clar, în schimb n-o foloseşte, pentru că nu consideră că este convenient sau prudent.

Amintim că atunci când Sfântul Paul vorbea despre darurile carismatice, explica faptul că ele nu acţionează în mod automat sau forţat, ci "duhurile profeţilor sunt supuse profeţilor, căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al dezordinii, ci al păcii" (1Cor 14,32-33). Acelaşi Sfânt Paul, deşi este convins de darurile şi de misiunile pe care le-a primit de la Domnul, a mers totuşi la Ierusalim pentru a-i consulta pe apostoli şi, prin urmare, pentru a şti cu certitudine "ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar" (Gal 2,2). Cu privire la problemele mai importante pentru binele Bisericii nu putem discerne fără conducerea autorităţilor.

De aceea Fecioara nu porunceşte să fie comunicat ceva în mod necesar sau imediat; nu ne foloseşte ca păpuşi sau instrumente moarte, lasă mereu spaţiu unui discernământ responsabil al nostru, personal şi eclezial, cu privire la convenienţa, oportunitatea, claritatea a ceea ce poate să fie transmis.

Cu privire la Medjugorje, discernământul vizitatorului va măsura oportunitatea. Există deja multe mesaje care repetă de multe ori aceleaşi îndemnuri, şi să ne amintim că, aşa cum spune Papa Francisc, nu este recomandat să fim entuziaşti cu o Fecioară factor poştal.

În orice caz, aşa cum a notat şi vizitatorul, marea majoritate a pelerinilor nu merg la Medjugorje pentru a-i căuta pe vizionari şi a asculta mesajele lor, ci pentru a căuta forţa, pacea interioară, harul de a fi mai sfinţi. Este mai ales un simplu loc de pace care face mult bine.

Dar Medjugorje este şi bucurie. Spiritualitatea de la Medjugorje este bucuroasă, festivă şi include o invitaţie de a trăi bucuria de a-l urma pe Cristos, mulţumind şi pentru micile lucruri frumoase ale vieţii:

"Doresc încontinuu să vă introduc în bucuria vieţii. Doresc ca fiecare dintre voi să descopere bucuria şi iubirea care se află numai în Dumnezeu şi pe care numai Dumnezeu le poate da" (25.05.1989).

"Dragi fii, vă invit să-i mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate darurile pe care le-aţi descoperit în timpul vieţii voastre, şi pentru darul cel mai mic pe care l-aţi perceput. Eu aduc mulţumire împreună cu voi, şi doresc ca toţi să simţiţi bucuria" (25.09.1989).

"Cine se roagă, fiilor, simte libertatea fiilor lui Dumnezeu. [...] Pentru că Dumnezeu este iubire şi libertate" (25.10.2021).

"Doresc ca fiecare dintre voi să fie fericit aici pe pământ" (25.05.1987).

În sfârşit, la Medjugorje este clar şi că suntem chemaţi la o viaţă fără margini, dincolo de moarte. În atâtea mesaje există o invitaţie puternică de a trezi dorinţa de paradis, căutarea sensului ultim al existenţei în viaţa veşnică:

"Dragi fii, astăzi doresc să vă invit pe toţi să faceţi în aşa fel încât fiecare dintre voi să se decidă pentru paradis" (25.10.1987). "În inima voastră se va naşte dorinţa de cer. Bucuria va începe să domnească în inima voastră" (25.08.2006). "Dumnezeu m-a trimis pentru a vă conduce spre viaţa veşnică" (25.10.2006). "Nu uitaţi că sunteţi pelerini pe drumul spre veşnicie" (25.11.2006). "Nu uitaţi că sunteţi trecători ca o floare într-un câmp" (25.01.2007). "Doresc, fiilor, ca fiecare dintre voi să se îndrăgostească de viaţa eternă care este viitorul vostru" (25.01.2009).

Aceste cuvinte pot să fie o combinaţie de dorinţe umane şi de mişcări divine, dar nu putem să le legăm cu forţele răului. Dumnezeu, în planurile sale misterioase, chiar şi în mijlocul imperfecţiunilor umane, a găsit în Medjugorje un mod de a face să curgă un fluviu de bine şi de frumuseţe. Probabil va continua să fie aşa.

* * *

Intervenţia Rev. Mons. Armando Matteo

Bună ziua!

Ultima Conferinţă de presă a dicasterului s-a ţinut la 17 mai, cu ocazia prezentării noilor Norme pentru a proceda în discernământul presupuselor fenomene supranaturale.

Aceste noi Norme, intrate în vigoare la 19 mai, au permis Dicasterului, în dialog cu episcopii diecezani implicaţi, să poată trata diferite cazuri de presupuse fenomene supranaturale şi să poată găsi o soluţie pastorală la ele. În aceste luni s-a putut realiza astfel discernământul necesar referitor
- la devoţiunea către Maria Rosa Mistica (Montichiari);
- la experienţa spirituală legată de sanctuarul "Madonna dello Scoglio" din Santa Domenica di Placanica;
- la experienţa spirituală legată de sanctuarul din Maccio (Villa Guardia);
- la experienţa spirituală din Chandavila (Spania);
- şi la experienţa spirituală a lui Estelle Faguette.

În toate aceste cazuri s-a decis pentru determinarea lui nihil obstat prevăzut de Norme.

Apoi, în lunile trecute, Dicasterul a putut să trateze şi alte câteva presupuse fenomene supranaturale: în mod specific, aşa-numitele apariţii şi revelaţii prezentate de d-na Gisella Cardia (în acte Maria Giuseppa Scarpulla) şi de d-l Gianni Cardia; presupusele apariţii şi revelaţii din anii 1945-1959 la Amsterdam şi legate de devoţiunea "Stăpânei tuturor popoarelor" şi figura lui Elenita de Jesús. În toate aceste cazuri, s-a procedat la determinarea (sau la confirmarea) unui constat de non.

Un ulterior caz de aplicare a Normelor este, într-un anumit sens, şi scrisoarea prefectului către E.S. Mons Sagayaraj Thamburaj, episcop de Tanjore, cu privire la Sanctuarul "Sfânta Fecioară Maria a Sănătăţii", la Vailankanni. În scrisoarea sa, cardinalul Fernández afirmă că prezenţa atâtor pelerini necreştini în acel loc nu trebuie considerată ca o formă de sincretism sau amestec de religii.

În alte cazuri, deocamdată rezervate, există o interlocuţiune constantă cu episcopi pentru a clarifica situaţia: în multe dintre aceste cazuri judecata corespunde actualului "curatur" din noile Norme.

În această amplă muncă de discernământ se situează conferinţa de presă de astăzi, care are ca temă experienţa spirituală legată de Medjugorje. Nota în această privinţă - care imediat va fi prezentată în mod detaliat de prefect - este şi ea rod al noilor Norme. Dată fiind mărimea "fenomenului Medjugorje", a fost necesar un studiu lung şi aprofundat în Dicaster - şi aici îmi permit să mulţumesc tuturor oficialilor din ambele secţiuni ale Dicasterului care lucrează cu dedicare incredibilă - şi a apărut oportun să se confecţioneze concluziile la care s-a ajuns într-un document mai amplu decât o scrisoare adresată episcopului diecezan.

Înainte de a-i da cuvântul prefectului, doresc pe scurt să amintesc etapele referitoare la evenimentul de la Medjugorje.

Fenomenul presupuselor apariţii ale Sfintei Fecioare Maria la Medjugorje se referă la evenimentele începute la 24 iunie 1981 în Parohia "Sfântul Iacob" din Medjugorje, administrată de părinţii franciscani O.F.M., din Provincia Herţegovină, în Dieceza de Mostar-Duvno în fosta Iugoslavie (astăzi Bosnia şi Herţegovina). În după-amiaza acelei zile, două tinere, Ivanka Ivanković şi Mirjana Dragičević, merg în localitatea Podbrdo, la poalele dealului Crnica. Dintr-odată, Ivanka o vede pe Sfânta Fecioară Maria (care nu i-a apărut lui Mirjana). Cele două tinere continuă drumul spre sat. În aceeaşi zi, pe la ora 18.00, şase tineri văd în acelaşi loc figura Mariei cu un prunc în braţe: în afară de Ivanka şi Mirjana, sunt prezenţi Vicka Ivanković, Ivan Dragičević, Ivan Ivanković şi Milka Pavlović, Marija Pavlović şi Jakov Čolo, care încă fac parte dintre cei şase vizionari, se unesc cu ceilalţi tineri în ziua următoare, la 25 iunie.

La 21 iulie din acelaşi an, E.S. Mons. Pavao Žanić, episcop de Mostar-Duvno, se întâlneşte cu cei şase "vizionari", care îi prezintă experienţa trăită de puţin timp. Ordinariul rămâne convins că "tinerii nu mint". Va manifesta această convingere şi după câteva zile, cu ocazia administrării Mirului în Parohia Medjugorje.

Ulterior, la 19 noiembrie 1983, E.S. Mons. Pavao Žanić trimite la fosta Congregaţie pentru Doctrina Credinţei un raport confidenţial cu privire la presupusa apariţie a Mariei, manifestând "îndoielile sale foarte puternice" în această privinţă.

La 12 octombrie 1984, Conferinţa Episcopală Iugoslavă emite o declaraţie cu privire la presupusele fapte de la Medjugorje, amintind competenţa autorităţii ecleziastice în privinţa evaluării apariţiilor şi interzicând pelerinajele oficiale la Medjugorje.

La 19 mai 1986, Comisia diecezană responsabilă să evalueze presupusele apariţii la Medjugorje emite propria judecată: 11 membri pentru şi 4 împotrivă Non constat de supernaturalitate.

În cursul aceluiaşi an, pro-nunţiul de Belgrad exprimă părere negativă cu privire la lucrările Comisiei diecezane. Fosta Congregaţie pentru Doctrina Credinţei decide să încredinţeze Conferinţei Episcopale Iugoslave o nouă examinare a cazului.

Anul următor, mai precis la 9 aprilie, încep lucrările Comisiei din Conferinţa Episcopală Iugoslavă, care se vor desfăşura până în aprilie 1991. La 10 aprilie este publicat raportul final al Comisiei din Conferinţa Episcopală Iugoslavă cu privire la fenomenul de la Medjugorje, cunoscut ca Declaraţia de la Zadar (Zara). Pe care îl citez:

"Episcopii încă de la început urmăresc apariţiile de la Medjugorje prin episcopul diecezei, comisia episcopală şi comisia conferinţei episcopale iugoslave pentru Medjugorje. Pe baza cercetărilor făcute până aici nu este posibil să se afirme că este vorba de apariţii şi fenomene supranaturale. Totuşi, credincioşii numeroşi care ajung la Medjugorje provenind din diferite locuri şi determinaţi de motive religioase şi de alt gen au nevoie de atenţia şi de îngrijirea pastorală înainte de toate a episcopului diecezei şi apoi şi a altor episcopi, aşa încât la Medjugorje şi cu Medjugorje să se poată promova o devoţiune sănătoasă faţă de Sfânta Fecioară Maria, în armonie cu învăţătura Bisericii. În acest scop, episcopii vor furniza indicaţii liturgico-pastorale adecvate şi prin intermediul comisiei vor continua să urmărească şi să facă lumină asupra evenimentelor de la Medjugorje".

Să trecem la anul 1994. Este 28 octombrie din acel an, când Mons. Ratko Perić, nou ordinariu de Medjugorje, îi cere lui Ioan Paul al II-lea să instituie o Comisie pentru un verdict definitiv cu privire la "apariţii". În iulie 1995, în schimb, se prevesteşte o vizită a lui Ioan Paul al II-lea la Medjugorje în timpul călătoriei apostolice la Sarajevo. Papa, în unele scrisori private, s-a exprimat de fapt în mod pozitiv cu privire la Medjugorje şi cu privire la dorinţa sa de a vizita locul. Informat despre asta, Mons. Perić cere fostei Congregaţii pentru Doctrina Credinţei să evite această vizită, care de fapt nu va avea loc.

La 2 martie 1998, în urma cererii episcopului de Saint-Denis-de-La Reunion, fosta Congregaţie pentru Doctrina Credinţei răspunde că pelerinajele private la Medjugorje sunt permise, cu condiţia să nu se declare Medjugorje loc de apariţii autentice. În afară de asta, se declară că poziţia Monseniorului Perić cu privire la judecata constat de non supernaturalitate nu este aceea a Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei.

În anii care au urmat, se succed diferite consultări între fosta Congregaţie pentru Doctrina Credinţei şi noua Conferinţă Episcopală din Bosnia şi Herţegovina cu privire la o nouă examinare a întregii documentaţii. Totuşi, Conferinţa Episcopală din Bosnia şi Herţegovina declară că nu este în măsură să întreprindă o nouă examinare, nici n-o consideră oportună.

Punctul de cotitură poartă data de 14 ianuarie 2008, când Benedict al XVI-lea decide să instituie o Comisie internaţională pentru a evalua presupusele fenomene supranaturale de la Medjugorje. Preşedinte al acestei Comisii este cardinalul Camillo Ruini. În ianuarie 2014, după circa şase ani de lucrări, Comisia internaţională emite propria evaluare. Concluziile Comisiei Ruini nu sunt publicate, şi asta din cauza unei cereri explicite a fostei Congregaţii pentru Doctrina Credinţei.

Aceasta din urmă, în anii următori, predispune o serie de aprofundări a întregului eveniment referitor la Medjugorje. Se cere părerea a doi experţi care ajung la rezultate destul de diferite faţă de cele ale Comisiei Ruini.

În decembrie 2015, primind toată documentaţia, Papa Francisc îşi rezervă sieşi orice decizie despre Medjugorje.

Ulterior, la 11 februarie 2017, Papa Francisc îl numeşte pe Mons. Henryk Hoser Trimis Special al Sfântului Scaun pentru a examina situaţia pastorală de la Medjugorje, în timp ce la 14 ianuarie 2019 este publicată o dispoziţie a pontifului, conform căreia "este posibil să se organizeze pelerinaje la Medjugorje, avându-se grijă mereu să se evite să fie interpretate ca o autentificare a evenimentelor".

În sfârşit, trebuie amintit că, la 27 decembrie 2021, Papa Francisc îl numeşte pe E.S. Mons. Aldo Cavalli ca nou vizitator apostolic cu caracter special pentru Parohia Medjugorje, pe timp nedeterminat şi ad nutum Sanctae Sedis. Mons. Cavalli îi urmează arhiepiscopului polonez Henryk Hoser, decedat la 13 august în acel an.

După 43 de ani de la începutul acestui eveniment, în lumina actualelor Norme pentru a proceda în discernământul presupuselor fenomene supranaturale, Dicasterul a predispus Nota "Regina Păcii", care a fost aprobată de Suveranul Pontif la 28 august 2024 şi care acum va fi prezentată de prefect.

Mulţumesc pentru atenţia dumneavoastră!

* * *

Intervenţia lui dr. Andrea Tornielli

În această scurtă intervenţie a mea voiam să furnizez înainte de toate câteva date statistice şi în sfârşit să relatez o experienţă personală.

Dacă se interoghează motoarele de căutare pe web cu privire la prezenţele de pelerini la Medjugorje, se află indicaţia aproximativă de circa un milion de prezenţe pe an. Conform celor afirmate de Monseniorul Henryk Hoser, în acea perioadă vizitator apostolic la sanctuarul din Medjugorje, afluxul era, înainte de pandemie, de circa trei milioane de pelerini pe an, cu o concentrare mai ales vara. O parte consistentă de pelerini provine din Polonia şi din Italia, dar se numără prezenţe din circa 80 de ţări din lume.

"Numărul este desigur în creştere - a spus Hoser în august 2019 -, după noi cifra este în jur de trei milioane de persoane pe an, fluxul major este vara, dar sunt pelerini în timpul întregului an. Este dificil de explicat ce anume îi atrage, nu este un lucru tangibil, oamenii caută o realitate spirituală pe care reuşesc s-o găsească aici în momentele de rugăciune, adoraţia euharistică, meditarea cuvântului lui Dumnezeu, sacramentul Spovezii care este tipic din Medjugorje. Cea mai mare parte a credincioşilor vin din Italia şi din Polonia, dar sunt şi mulţi vizitatori locali, din Bosnia-Herţegovina şi din Croaţia, din Balcani. Această atmosferă de pace şi tăcere, de momente cu Domnul îi atrage, trăiesc experienţe puternice de credinţă, se reapropie de Dumnezeu şi mulţi se întorc aducându-i pe prietenii lor."

Dincolo de diferitele estimări, se poate afirma desigur că Medjugorje este unul dintre locurile mariane cele mai vizitate, în pofida problemei transporturilor, nefiind uşor de ajuns acolo. Şi este şi un fenomen şi o devoţiune răspândită în toată lumea, printre atâtea persoane care nu au posibilitatea de a face pelerinajul.

Există două date statistice interesante. Prima se referă la numărul împărtăşaniilor distribuite în parohie şi în locurile legate de apariţie, care din ianuarie 1985 până în iunie 2024 au fost 47.413.740.

În timp ce, cât priveşte numărul preoţilor care au concelebrat la Medjugorje din decembrie 1986 până în iunie 2024, numărul este de 1.060.799. De vreme ce mulţi preoţi care merg la Medjugorje de obicei se întorc acolo şi acel milion include numărul concelebranţilor împărţiţi pe lună în timpul arcului temporal pe care l-am citat, cu orice probabilitate există mulţi care au intrat de mai multe ori în numărătoare.

Statisticile sunt actualizate constant: luna trecută, august 2024, împărtăşaniile distribuite au fost 325.000, iar numărul preoţilor concelebranţi 9.582 (309 pe zi).

Acum aş vrea să amintesc o dată referitoare la tipologia pelerinilor pe baza unicului studiu ştiinţific, îngrijit de sociologul de la Universitatea Catolică din Milano, Luca Pesenti. Cercetarea sa este publicată în volumul "Viaţa mea s-a schimbat la Medjugorje", îngrijit de Gerolamo Fazzini (Edizioni Ares).

Pesenti, care nu ascunde "răceala" sa faţă de fenomen, a analizat un eşantion de 1.049 de chestionare, completate de pelerini pe care Rusconi Viaggi i-a dus la Medjugorje între aprilie şi octombrie 2015 în autobuze sau în avion. Şi aici trebuie clarificat că este vorba de un eşantion selectiv, deoarece se referă la o singură agenţie de călătorii specializată în organizarea de pelerinaje la Medjugorje.

Acestea sunt motivaţiile care determină la pelerinaj: pentru 38% căutarea unui confort spiritual, pentru 23% cererea de haruri pentru sine sau pentru alţii, pentru 11,7% mulţumirea pentru harurile primite, până la 17,7% pentru o necesitate de contact cu sacrul sau pentru 15% din cauza unei invitaţii. Simplii curioşi sunt numai 5,6%.

Pelerinii sunt credincioşi care pun în vârful priorităţilor ideale cele legate de întâlnirea cu nevoile celuilalt (53,3%) şi de apărarea şi respectarea vieţii în toate formele sale (51,4%).

O realitate interesantă: aproape jumătate din eşantion (48,8%) fusese deja anterior la Medjugorje şi în cele două treimi din aceste ultime cazuri suntem în faţa unui soi de pelerinaj repetat de mai multe şi mai multe ori. Pentru 39% a fost primul loc de pelerinaj în mod absolut, în timp ce pentru 8% a fost primul pelerinaj marian.

De la înainte la după călătorie se schimbă judecata despre apariţii: siguranţa moderată de la început, semnalată de la 70%, depăşeşte 85% la sfârşitul călătoriei, cu o certitudine "absolută" la care au ajuns 59% (faţă de 41% declarat la plecare). "Este vorba - explică Pesenti - de un efect de mutare foarte relevant, care dărâmă zona îndoielii şi a scepticismului sub 9% faţă de 22% de la plecare". Numai 5% dintre cei intervievaţi s-au întors acasă cu o judecată dezamăgitoare.

Marea majoritate a celor care se întorc la Medjugorje semnalează o schimbare de viaţă. 48,8% declară că s-a schimbat "ceva" după prima vizită şi că s-a schimbat "mult" pentru 30,4%, până la schimbarea radicală semnalată de 14,5% dintre cazuri. Efectul Medjugorje duce la o creştere de frecvenţă în practica religioasă, la sacramente şi la rugăciune.

Permiteţi-mi acum o scurtă relatare personală. Am voit să fac pelerinajul la Medjugorje în iunie 2011, când începeam munca mea la cotidianul La Stampa şi la Vatican Insider. Am voit să fac asta plecând cu un autobuz de pelerini de la Milano, nu cu avionul. Am ascultat-o şi am întâlnit-o pe vizionara Vicka. Am urcat pe muntele apariţiilor.

Două lucruri m-au impresionat profund. Cu toate că erau zile infra-săptămânale, la adoraţia euharistică de seară în marea biserică parohială nu exista un centimetru pătrat liber unde să poţi îngenunchea, aşa de mulţi oameni participau acolo. Şi apoi mi-au atins inima câteva mărturii ale prietenilor vizionarilor, de aceeaşi vârstă cu ei. Nu au fost implicaţi direct în presupusul fenomen supranatural, nu au "văzut" nimic. Şi totuşi, trăiau o experienţă de credinţă intensă, care se reverbera mai ales în capacitatea de iertare şi milostivire faţă de vecinii de casă care se pătaseră cu delicte grave în timpul anilor teribili ai războiului fratricid din Balcani.

Mie, mai mult decât cuvintele vizionarilor, mai mult decât întrebarea cu privire la secrete şi la viitor, mi-au lovit şi umplut inima aceste simple mărturii ale persoanelor care prin credinţă erau capabile să ierte pe cel care a ucis o rudă a lor şi care înainte cu câteva săptămâni era un normal vecin de casă. M-am întors înapoi cu conştiinţa că acolo se întâmplă într-adevăr ceva bun pentru persoanele care trăiesc această experienţă.

(Sursa: vatican.va)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu