Anul pastoral
2024‑2025

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 VIAȚA DIECEZEI 

© Vatican Media
După 53 de ani au fost mutate la Beirut rămășițele pământești ale patriarhului armean

Cardinalul Agagianian se odihnește în țara cedrilor

de Alessandra Scotto

Mii de credincioși au primit joi, 12 septembrie 2024, la aeroportul internațional din Beirut, zborul venit de la Roma care transporta rămășițele pământești ale Slujitorului lui Dumnezeu Grigore Petru al XV-lea Agagianian, figură remarcabilă a Bisericii armene și simbol al culturii libaneze.

Țara cedrilor a adus omagiu cu profund respect și devoțiune regretatului cardinal, a cărui mutare reprezintă un moment extraordinar și istoric nu numai pentru Biserica și comunitatea armeană catolică, ci și pentru întreaga națiune libaneză.

Evenimentul a fost precedat de o ceremonie de rămas-bun la Biserica romană "Sfântul Nicolae de Tolentino". După aceea, de la Fiumicino rămășițele pământești au fost transportate în avionul la escala internațională "Rafic Hariri". Avionul a aterizat la 15.35 din Beirut. La bord a fost și patriarhul catolic Raphaël Bedros al XXI-lea Minassian, însoțit de o delegație de membri ai clerului și de laici. Prezența patriarhului de Cilicia al armenilor nu a reprezentat numai un gest de reverență față de predecesor, ci un act de recunoștință față de un om al lui Dumnezeu care a avut un rol fundamental în vocația sa sacerdotală și spirituală. "Cardinalul Agagianian este un simbol viu al iubirii și al bucuriei evangheliei", a afirmat Minassian, evidențiind cum valorile de unitate și dialog au fost mereu în centrul slujirii sale.

De la aeroport, un cortegiu escortat de armată s-a îndreptat spre "Piața Martirilor", în centrul capitalei libaneze, unde s-a desfășurat ceremonia de primire în prezența unor importate personalități politice și religioase, între care primul ministru Najīb ?Azmī Mīqātī și cardinalul Béchara Boutros Raï, patriarh de Antiohia al maroniților. Aceste momente au subliniat importanța dialogului interreligios în națiune, caracterizată de optsprezece confesiuni religioase, într-o țară marcată de conflicte și suferințe.

Pentru a întări ulterior necesitatea de unitate și dialog, patriarhul Minassian a voit ca rămășițele pământești ale slujitorului lui Dumnezeu să fie purtate pe umeri de bărbați care aparțineau la douăsprezece confesiuni religioase diferite.

În timpul ceremoniei, patriarhul a rostit un discurs în care a făcut referință la ultimele zile de viață ale lui Agagianian. A împărtășit propria experiență de tânăr seminarist prezent în acea perioadă, relatând dorința profundă care-l anima pe cardinal în acel moment dificil: el afirma că îi este "sete" nu de apă, ci o sete arzătoare de sfințenie autentică pentru suflete și pentru întreaga Biserică a lui Dumnezeu.

Patriarhul a schițat imaginea unui om care, și în fața suferinței și a morții iminente, a menținut un spirit înalt. Intervenția a scos în evidență cum, în acele momente de încercare, Agagianian a găsit întărire în speranța unei Biserici reînnoite și sfinte, capabilă să înfrunte provocările timpului său. De aici invitația de a reflecta asupra acestui mesaj puternic: adevărata sete a inimii umane nu este aceea de bunuri materiale sau de simple satisfacții temporale, cât mai degrabă o dorință arzătoare de spiritualitate, de dreptate și de relație profundă cu divinul. În sfârșit, patriarhul a încheiat îndemnând pe fiecare membru al comunității să trăiască având aceeași pasiune și dăruire arătată de slujitorul lui Dumnezeu, să caute o sfințenie colectivă și să contribuie activ la reînnoirea Bisericii. Și cardinalul Raï a împărtășit o experiență personală din anul 1953, când era seminarist și ministrant în conventul "Cristos Rege", întemeiat de Fericitul Iacob de Ghazir, capucin în viață în acea epocă. În acea circumstanță, actualul patriarh de Antiohia al maroniților a avut prima sa ocazie de a-l vedea pe Agagianian și, în timp ce slujea la Liturghie, a rămas profund impresionat de prezența sa.

Cardinalul Raï a subliniat și impresia durabilă pe care Agagianian a trezit-o în timp ce lucra la Radio Vatican, în secțiunea arabă, dedicându-i o atenție deosebită față de ceilalți părinți conciliari în contextul Conciliului Vatican II. Când a aflat despre deschiderea investigației diecezane, a fost deosebit de bucuros.

La sfârșit, rămășițele pământești ale slujitorului lui Dumnezeu au fost transferate în Catedrala patriarhală "Sfinții Ilie și Grigore Iluminătorul" din Beirut, edificată de el însuși. Aici, o capelă a fost împodobită cu un magnific mozaic realizat cu ocazia mutării: o operă care captează imediat atenția. De fapt, reprezintă un popor variat, compus din diferite culturi și religii, care înaintează împreună urmându-l pe Agagianian, care conduce poporul său spre figura centrală și maiestuoasă a lui Cristos.

În dreapta mozaicului se înalță imaginea Sfintei Fecioare Maria, care își îndreaptă privirea sa spre slujitorul lui Dumnezeu, înconjurată de îngeri care sunt ca un cadru, conferind un sens de sacralitate și protecție.

Semnificația operei merge dincolo de simpla reprezentare artistică; ea întrupează idealul unei Biserici peregrine și triumfătoare, unită în credință, dar deschisă la pluralitatea experiențelor umane. De fapt, cardinalul Agagianian a strălucit în fiecare aspect al vieții sale, exprimându-se prin cuvinte și acțiuni de mare curaj. Timp de douăzeci și cinci de ani a desfășurat activitatea pastorală în sediul patriarhiei de Cilicia, câștigându-și un loc special în inima poporului libanez. Moștenirea sa de credință și iubire continuă să inspire generații, reînnoind valorile de caritate și slujire care l-au condus mereu. Nu a fost numai un păstor pentru poporul său armean și pentru o națiune martiră marcată de războaie fratricide, ci a ocupat roluri determinante în cadrul Bisericii universale în răspândirea credinței. Această dublă vocație a făcut din el un punct de referință spirituală și socială, mereu prezent acolo unde se manifestau diviziuni etnice și confesionale.

Libanul a reprezentat mereu, în Biblie, un simbol de speranță și suferință, dar și de întoarcere și răscumpărare. Și ieri ca și astăzi, cuvintele cardinalului Agagianian răsună tot cu forță: "Voi sunteți Biserica speranței: aprinsă și vie - a spus fraților de credință răspândiți în misiunile catolice - nu prin forța numărului, ci prin favoarea carității și prin bucuria de a mărturisi evanghelia printre toți oamenii. Duceți salutul nostru respectuos și semnele fraternității noastre afectuoase la toți frații nebotezați în mijlocul cărora trăiți. Doctrine religioase, tradiții și obiceiuri ne separă, dar o valoare esențială ne unește: că suntem toți, fără nicio excepție, creaturi ale lui Dumnezeu și legați unii de alții de cea mai strânsă fraternitate. În marea familie umană, nimeni nu este izolat și abandonat sieși".

Cuvinte încărcate de profundă spiritualitate, care transcend diferențele religioase și culturale, în care ies în evidență două aspecte: rolul Bisericii ca far de speranță și chemarea la unitate între toate ființele umane. Agagianian subliniază că Biserica nu este definită de numărul membrilor săi, ci de vitalitatea și de forța mesajului de iubire și de caritate. Această aluzie la "Biserica speranței" sugerează că, și în fața unei secularizări crescânde și a provocărilor moderne, adevărata esență a comunității creștine se află în capacitatea sa de a duce înainte bucuria și mărturia evangheliei, exact ca primii creștini. Și în incluziunea sa de "frați nebotezați" invită să se ia în considerare o fraternitate mai amplă. Divergențele doctrinale și culturale, deși sunt existente, nu trebuie să dezbine, ci să evidențieze un patrimoniu comun. Această referință la unitate și la relația umană este deosebit de relevantă într-o lume adesea sfâșiată de conflicte și diviziuni. Și dincolo de diferențe, se recunoaște o legătură de nestins între toate ființele umane.

(După L'Osservatore Romano, 13 septembrie 2024)

Traducere de pr. Mihai Pătrașcu




Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul Misionar Diecezan

Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat