Traian: Întâlnire cu persoanele cu dizabilităţi

Sâmbătă, 24 august 2024, la Centrul "Gaudium et Spes" din Traian, jud. Neamţ, a avut loc o frumoasă şi rodnică întâlnire cu persoanele cu dizabilităţi. Tema a fost: "Voi contaţi! Dumnezeu ne iubeşte în egală măsură!"

Din motive lesne de înţeles nu voi preciza nici numărul şi nici provenienţa acestor persoane.

Încă de la intrare, ne-a întâmpinat pr. Felician Tiba, directorul centrului şi organizatorul întâlnirii, şi, după ce ne-a oferit câte o cafea, ne-a invitat în sala mare a casei, unde ne-a prezentat un material pornind de la situaţia noastră.

"Ce vină au persoanele cu dizabilităţi?", spunea părintele. "De ce sunt astfel?" Pornind de la un text din evanghelie: "Pe când trecea, a văzut un om orb din naştere. Discipolii lui l-au întrebat, zicând: «Rabbí, cine a păcătuit că s-a născut orb, el sau părinţii lui?». Isus a răspuns: «N-a păcătuit nici el, nici părinţii lui, ci [este astfel] ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu»" (In 9,1-3), ne-a făcut să înţelegem că inclusiv prin noi Dumnezeu vrea să-şi manifeste slava.

Noi, oamenii, avem tendinţa să vedem câte o vină peste tot, spunea părintele. Un fenomen din natură, o persoană cu dizabilităţi, chiar şi o nenorocire, la toate noi, ca oameni, încercăm să găsim câte o vină. Ne place să arătăm cu degetul, să dăm vina, să aruncăm responsabilitatea pe alţii, să găsim ţapi ispăşitori, dar nu avem răbdarea de a încerca să vedem în acel context care este voinţa lui Dumnezeu. De cele mai multe ori o persoană cu dizabilităţi este o adevărată lecţie de viaţă.

După prezentarea temei: "Voi contaţi! Dumnezeu ne iubeşte în egală măsură!", a urmat Liturghia, în cadrul căreia, pornind de la sfântul apostol Bartolomeu, sărbătoritul zilei, părintele a scos din nou în evidenţă cum Dumnezeu este cel care triumfă mai ales prin cei slabi. Apostolii erau oameni simpli, dar Isus a făcut din ei discipolii săi, iar mai apoi trimişii săi.

Părintele ne-a încurajat, îndemnându-ne să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru darul vieţii, iar slăbiciunea fizică pe care o avem să o transformăm într-o oportunitate, prin care să lăsăm harul lui să acţioneze.

Mulţumim Bisericii noastre locale pentru că prin preoţii săi are grijă de noi şi pentru că ne-a inclus şi pe noi, persoanele cu dizabilităţi sau, aşa cum se spune astăzi, persoanele cu abilităţi diferite, printre iniţiativele ei. Aşteptăm o nouă invitaţie!

O persoană cu abilităţi diferite