© Vatican Media

Papa Francisc: Audienţa generală de miercuri, 21 august 2024

Ciclu de cateheze. Duhul şi Mireasa. Duhul Sfânt conduce poporul lui Dumnezeu la întâlnirea cu Isus, speranţa noastră. 6. "Duhul Domnului este asupra mea". Duhul Sfânt la botezul lui Isus

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Astăzi reflectăm asupra Duhului Sfânt care vine asupra lui Isus la botezul în Iordan şi de la el se revarsă în trupul său care este Biserica. În Evanghelia lui Marcu, scena botezului lui Isus este descrisă astfel: "În zilele acelea, a venit Isus din Nazaretul Galileii şi a fost botezat de Ioan în Iordan. Şi îndată ce s-a ridicat din apă, a văzut cerurile deschise şi Duhul, ca un porumbel, coborând spre el. Şi din cer a fost un glas: «Tu eşti Fiul meu cel iubit, în tine mi-am găsit plăcerea»" (Mc 1,9-11).

Toată Treimea şi-a dat întâlnire, în acel moment, pe malurile Iordanului! Este Tatăl care se face prezent cu glasul său; este Duhul Sfânt care coboară asupra lui Isus în formă de porumbel şi este cel pe care Tatăl îl proclamă Fiul său iubit, Isus. Este un moment foarte important al Revelaţiei, este un moment important din istoria mântuirii. Ne va face bine să recitim acest text din Evanghelie.

Ce s-a întâmplat atât de important la botezul lui Isus, aşa încât să-i inducă pe toţi evangheliştii să-l relateze? Răspunsul îl găsim în cuvintele pe care Isus le rosteşte, puţin timp după aceea, în sinagoga din Nazaret, cu referinţă clară la evenimentul de la Iordan: "Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns" (Lc 4,18).

În Iordan, Dumnezeu Tatăl l-a "uns cu Duh Sfânt", adică l-a consacrat pe Isus ca Rege, Profet şi Preot. De fapt, cu ulei parfumat erau unşi în Vechiul Testament regii, profeţii şi preoţii. În cazul lui Cristos, în locul uleiului fizic, este uleiul spiritual care este Duhul Sfânt, în locul simbolului este realitatea: este Duhul însuşi care coboară asupra lui Isus.

Isus era plin de Duh Sfânt încă din prima clipă a Întrupării sale. Însă acela era un "har personal", necomunicabil; acum, în schimb, cu această ungere, primeşte plinătatea darului Duhului, dar pentru misiunea sa pe care, drept cap, o va comunica trupului său, care este Biserica, şi fiecăruia dintre noi. De aceea, Biserica este noul "popor regal, popor profetic, popor sacerdotal". Termenul ebraic "Mesia" şi cel corespunzător în greacă "Cristos" - Christós -, ambii referiţi la Isus, înseamnă "uns": a fost uns cu untdelemnul bucuriei, uns cu Duhul Sfânt. Însuşi numele de "creştini" va fi explicat de Părinţi în sensul literal: creştini înseamnă "unşi după imitaţia lui Cristos" (cf. Sf. Ciril din Ierusalim, Cateheză mistagogică, III,1).

Există un psalm în Biblie care vorbeşte despre un ulei parfumat, vărsat pe capul marelui preot Aron şi care coboară până la marginea veşmântului său (cf. Ps 133,2). Această imagine poetică a uleiului care coboară, folosită pentru a descrie fericirea trăirii împreună ca fraţi, a devenit realitate spirituală şi realitate mistică în Cristos şi în Biserică. Cristos este capul, Marele nostru Preot, Duhul Sfânt este uleiul parfumat şi Biserica este trupul lui Cristos în care el se revarsă.

Am văzut de ce Duhul Sfânt, în Biblie, este simbolizat de vânt şi, mai mult, ia de la el însuşi numele său, Ruah - vânt. Merită să ne întrebăm şi de ce el este simbolizat de ulei, şi ce învăţătură practică putem scoate din acest simbol. La Liturghia din Joia Sfântă, consacrând uleiul numit "crismă", episcopul, referindu-se la cei care vor primi ungerea la Botez şi la Mir, spune aşa: "Această ungere să-i pătrundă şi să-i sfinţească, pentru ca, eliberaţi de corupţia nativă şi consacraţi templu al gloriei sale, să răspândească parfumul unei vieţi sfinte". Este o aplicare ce provine de la Sfântul Paul, care scrie corintenilor: "Căci noi suntem înaintea lui Dumnezeu mireasma plăcută a lui Cristos" (2Cor 2,15). Ungerea ne face mireasmă, precum şi o persoană care trăieşte cu bucurie ungerea sa parfumează Biserica, parfumează comunitatea, parfumează familia cu acest parfum spiritual.

Ştim că, din păcate, uneori creştinii nu răspândesc mireasma lui Cristos, ci mirosul rău al propriului păcat. Şi să nu uităm niciodată: păcatul ne îndepărtează de Isus, păcatul ne face să devenim ulei rău. Şi diavolul - nu uitaţi asta -, de obicei, diavolul intră prin buzunare - fiţi atenţi. Şi totuşi, asta nu trebuie să ne abată de la angajarea de a realiza, pe cât putem şi fiecare în propriul ambient, această vocaţie sublimă de a fi bună mireasmă a lui Cristos în lume. Mireasma lui Cristos se emană din "roadele Duhului", care sunt "iubirea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, bunăvoinţa, fidelitatea, blândeţea, cumpătarea" (Gal 5,22). Asta a spus-o Paul, şi ce frumos este a găsi o persoană care are aceste virtuţi: o persoană cu iubire, o persoană bucuroasă, o persoană care creează pacea, o persoană generoasă, nu zgârcită, o persoană binevoitoare care îi primeşte pe toţi, o persoană bună. Este frumos a găsi o persoană bună, o persoană fidelă, o persoană blândă, care nu este orgolioasă... Dacă ne străduim să cultivăm aceste roade şi atunci când noi găsim aceşti oameni, atunci, fără să ne dăm seama, cineva va simţi în jurul nostru un pic din mireasma Duhului lui Cristos. Să-i cerem Duhului Sfânt să ne facă unşi mai conştienţi, unşi de el.

* * *

Şi vă rog, să nu uităm martirizata Ucraina care suferă mult. Să nu uităm Myanmarul, Sudanul de Sud, Nord Kivu şi atâtea ţări care sunt în război. Să ne rugăm pentru pace. Şi să nu uităm Palestina şi Israel: să fie pace, acolo.

Şi pentru voi toţi binecuvântarea mea!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu