© www.meetingrimini.org

Papa Francisc: Mesaj pentru al XLV-lea Meeting pentru prietenia dintre popoare (Rimini, 20-25 august 2024)

Cu ocazia celei de-a 45-a ediţii a Meeting pentru prietenia dintre popoare, programat la Rimini de la 20 la 25 august 2024, cu tema "Dacă nu suntem în căutarea esenţialului, atunci ce anume căutăm?", Sfântul Părinte Francisc a trimis episcopului de Rimini, E.S. Mons. Nicolò Anselmi, prin intermediul cardinalului secretar de stat Pietro Parolin, mesajul pe care-l prezentăm în continuare:

Din Vatican, 19 iulie 2024

Excelenţei Sale Reverendisime br>Mons. Nicolò Anselmi,
episcop de Rimini

Excelenţa Reverendisima,

Cu ocazia celui de-al 45-lea Meeting pentru prietenia între popoare, Sfântul Părinte doreşte să ajungă la participanţi cu un mesaj de urare, salutându-i pe organizatori, pe voluntari şi pe toţi cei care vor lua parte la eveniment, al cărui titlu reprezintă un apel insistent la responsabilitate: "Dacă nu suntem în căutarea esenţialului, atunci ce anume căutăm?".

Tocmai în timp ce trecem prin timpuri complexe, căutarea a ceea ce constituie centrul misterului vieţii şi al realităţii este de importanţă crucială. De fapt, epoca noastră este marcată de problematici diferite şi provocări însemnate, în faţa cărora întâlnim uneori un sentiment de neputinţă, o atitudine de renunţare şi pasivă care pot conduce la "târârea vieţii" sau la a ne lăsa năvăliţi de buimăceala efemerului, până la pierderea semnificaţiei existenţei. De aceea, în acest scenariu, este foarte pertinentă alegerea de a merge pe urmele a ceea ce este esenţial.

Aşadar, Papa Francisc încurajează tentativa de a căuta, cu pasiune şi entuziasm, ceea ce scoate la iveală frumuseţea vieţii, înfruntând problema pusă de părintele Luigi Giussani când afirma cu curaj: "Inima este erodată de scleroză, adică de pierderea pasiunii şi a gustului de a trăi. [...] Bătrâneţea la douăzeci de ani şi chiar mai înainte, bătrâneţea la cincisprezece ani, aceasta este caracteristica lumii de astăzi" (Il senso religioso, Milano, 2013, p. 116-117).

În timp ce suflă vânturile geroase ale războiului, adăugându-se la fenomene recurente de nedreptate, violenţă şi inegalitate, precum şi la urgenţa climatică gravă şi la o mutaţie antropologică fără precedent, este indispensabil să ne oprim şi să ne întrebăm: Există ceva pentru care merită să trăim şi să sperăm?

Încă de la începutul pontificatului său, Papa Francisc ne îndeamnă să citim şi rezistenţele, trudele şi căderile bărbaţilor şi ale femeilor de astăzi ca un apel la reflecţie, pentru ca inima să se deschidă la întâlnirea cu Dumnezeu şi fiecare să fie conştient de sine, de aproapele şi de realitate.

Invitaţia sa constantă este de a deveni cerşetori ai esenţialului, a ceea ce dă sens vieţii noastre, înainte de toate despuindu-ne de ceea ce îngreunează cotidianul, după exemplul unui căţărător care, ajuns la agăţarea de peretele stâncos, trebuie să se elibereze de superfluu pentru a putea urca mai rapid. Făcând astfel, descoperim că valoarea existenţei umane nu constă în lucruri, în succesele obţinute, în cursa competiţiei, ci, înainte de toate, în acea relaţie de iubire care ne susţine, înrădăcinând drumul nostru în încredere şi în speranţă: prietenia cu Dumnezeu, care se reflectă apoi în toate celelalte relaţii umane, este cea care întemeiază bucuria care nu va dispărea niciodată. Suntem iubiţi, acesta este adevărul esenţial, pe care acelaşi părinte Giussani îl vestea tinerilor universitari: "Sunteţi iubiţi. Acesta este mesajul care ajunge în viaţa voastră [...]. Acesta este Isus Cristos în istoria omului, începutul continuu al acestui mesaj: «Sunteţi iubiţi!». Ce este viaţa? A fi iubiţi. Şi fiinţa pe care o avem pe noi? A fi iubiţi. Şi destinul? A fi iubiţi" (Litterae Communionis Tracce, 1996, nr. 1).

Pe aceeaşi lungime de undă, Papa Francisc aminteşte că "ceea ce pentru noi este esenţial, mai frumos, mai atrăgător şi, în acelaşi timp, mai necesar este credinţa în Isus Cristos" (Discurs adresat Adunării Plenare a Dicasterului pentru Doctrina Credinţei, 26 ianuarie 2024). De fapt, numai Domnul salvează umanitatea noastră fragilă şi, în mijlocul adversităţilor, ne face să experimentăm o bucurie altminteri imposibilă. Fără acest punct de ancorare, barca vieţii noastre ar fi în voia valurilor şi ar risca să se scufunde.

A ne întoarce la esenţialul care este Isus nu înseamnă a evada din realitate, ci, dimpotrivă, este condiţia pentru a ne cufunda cu adevărat în istorie, pentru a o înfrunta fără a alunga provocările sale, pentru a găsi curajul de a risca şi de a iubi şi atunci când pare că nu merită, pentru a trăi în lume fără nicio teamă. Aşa cum avea să scrie fostul arhiepiscop Montini: "Tu eşti necesar, o, Cristoase, o, Doamne, o, Dumnezeu-cu-noi, pentru a învăţa iubirea adevărată şi a merge în bucuria şi în forţa carităţii tale de-a lungul drumului vieţii noastre obositoare" (Omnia nobis est Christus. Scrisoare pastorală adresată arhidiecezei de Milano pentru Postul Mare 1955).

Aşadar, în acest spirit Sfântul Părinte apreciază şi împărtăşeşte finalitatea următorului Meeting, pentru că a tinde la esenţial ne ajută să luăm în mână viaţa noastră şi să facem din ea un instrument de iubire, de milostivire şi de compasiune, devenind semn de binecuvântare pentru aproapele. În faţa tentaţiei descurajării, a complexităţii crizei actuale şi, îndeosebi, a provocării unei păci care pare imposibilă, Sfântul Părinte îi îndeamnă pe toţi să devină protagonişti responsabili ai schimbării, colaborând activ la misiunea Bisericii, pentru a da împreună viaţă unor locuri în care prezenţa lui Cristos să se poată vedea şi atinge. Această angajare corală poate genera o lume nouă, unde, în sfârşit, să triumfe Iubirea care în Cristos ni s-a manifestat nouă, şi întreaga planetă să devină templu de fraternitate.

Papa Francisc exprimă dorinţa ca programul bogat al Meeting-ului, în multiplicitatea propunerilor şi a limbajelor, să poată trezi în mulţi dorinţa de a deveni căutători ai esenţialului şi de a face să înflorească în inimi pasiunea pentru vestirea evangheliei, izvor de eliberare de orice sclavie şi forţă care vindecă şi transformă omenirea. Tuturor, organizatori, voluntari şi participanţi, el trimite din inimă binecuvântarea sa, cerând cu rugăminte să se roage pentru el.

Unind şi urările mele personale, profit de împrejurare pentru a mă confirma cu sentimente de respect deosebit,

al Excelenţei Voastre Reverendissime,
foarte sincer

Cardinal Pietro Parolin,
secretar de stat

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu