© ACI Stampa

Patru lucruri importante despre îngenuncherea în faţa lui Cristos din Euharistie

Patru lucruri despre importanţa acestui act de onoare, loialitate şi iubire faţă de Cristos din Euharistie

Îngenuncherea este o practică adânc înrădăcinată în Biserica Catolică, dar ar putea să-şi piardă semnificaţia şi modul corect de a fi făcută dacă nu se înţelege motivul pentru care a fost instituită. De aceea, vă prezentăm patru lucruri despre importanţa acestui act de onoare, loialitate şi iubire pentru Cristos din Euharistie. Articolul a fost realizat de agenţia spaniolă ACI Prensa.

Secţiunea pastorală a Arhidiecezei de Sevilla (Spania) indică faptul că cuvântul "îngenunchere" provine din latină medievală "genuflexĭo": "gĕnu" (genunchi) şi "flexĭo" (flexiune). Pe de altă parte, "Instrucţiunea generală a Misalului Roman" descrie îngenuncherea drept "îndoirea genunchiului drept până la pământ" şi "semnifică adorarea".

Arhidieceza spaniolă precizează că acest gest era un semn de respect oferit regilor şi nobililor în Evul Mediu şi a fost inclus în liturgie încă din secolul al XVI-lea. Cu toate acestea, se specifică faptul că nobilimea era venerată prin îndoirea genunchiului stâng. De aceea, creştinii au ales să îndoaie genunchiul drept, ca un semn de devoţiune care se adresează doar lui Dumnezeu.

În trecut, catolicii se prosternau de două ori în faţa Preasfântului Sacrament expus. Aceasta consta în îndoirea genunchiului drept până la atingerea pământului şi apoi a genunchiului stâng, astfel încât persoana rămânea în genunchi pentru o perioadă scurtă de timp cu capul plecat. Apoi se ridica, ridicând mai întâi genunchiul stâng.

Documentul "Sfânta Împărtăşanie şi cultul misterului euharistic în afara Sfintei Liturghii" indică faptul că "În faţa preasfântului sacrament, fie păstrat în tabernacol, fie expus adoraţiei publice, se îngenunchează cu un singur genunchi".

În acest sens, îngenuncherea dublă nu este obligatorie în timpul expunerii Preasfântului Sacrament, dar există credincioşi care continuă să o practice din devoţiune personală.

Îngenuncherea se face la intrarea şi ieşirea din biserică, întotdeauna cu privirea îndreptată spre tabernacol, pentru a saluta şi a se închina lui Cristos din Euharistie.

Conform Codului de Drept Canonic, modul de a şti că în tabernacol este "prezenţa lui Cristos" este atunci când lângă acesta este aprinsă o lampă specială, de obicei roşie.

În timpul desfăşurării Liturghiei, "Instrucţiunea generală a Misalului Roman" explică faptul că "toţi cei care trec prin faţa Preasfântului Sacrament îngenunchează, cu excepţia cazului în care avansează în procesiune".

Documentul subliniază, de asemenea, că îngenuncherea se face în faţa Crucii doar într-un anumit moment al anului liturgic. Acest moment este "de la venerarea solemnă în acţiunea liturgică a Vinerii Mari în Pătimirea Domnului până la începutul Vigiliei Pascale".

"Enciclopedia Catolică" menţionează că Sfântul Ambroziu, episcop de Milano şi unul dintre cei mai mari Părinţi şi Învăţători ai Bisericii, a spus: "Genunchiul devine flexibil, prin urmare ofensa adusă Domnului este atenuată, mânia este potolită, iar harul este făcut să răsară".

La rândul său, Sfântul Ioan Paul al II-lea, într-o omilie rostită în anul 1979, a subliniat că "fiecare act de reverenţă, fiecare îngenunchere făcută în faţa Preasfântului Sacrament este importantă, deoarece este un act de credinţă în Cristos, un act de iubire faţă de Cristos".

(După ACI Stampa, 6 august 2024)

Traducere de Ovidiu Bişog

* * *

Documentul Sfânta Împărtăşanie şi cultul misterului euharistic în afara Sfintei Liturghii este disponibil integral pe www.ercis.ro din meniul Liturgie > Ritualuri.