© Vatican Media

Papa Francisc: Angelus (4 august 2024)

Iubiţi fraţi şi surori, duminică frumoasă!

Astăzi evanghelia ne vorbeşte despre Isus care, după minunea pâinilor şi a peştilor, invită mulţimile, care-l caută, să reflecteze asupra a ceea ce s-a întâmplat, pentru a înţelege sensul (cf. In 6,24-35).

Au mâncat din acea hrană împărtăşită şi au putut vedea cum, chiar cu puţine resurse, cu generozitatea şi curajul unui băiat, care a pus la dispoziţia celorlalţi ceea ce avea, toţi au mâncat pe săturate (cf. In 6,1-13). Semnul era clar: dacă fiecare dăruieşte celorlalţi ceea ce are, cu ajutorul lui Dumnezeu, chiar cu puţin toţi pot să aibă ceva. Nu uitaţi asta: dacă unul dăruieşte celorlalţi ceea ce are, cu ajutorul lui Dumnezeu, chiar cu puţin, toţi pot să aibă ceva. Nu uitaţi asta!

Şi ei nu au înţeles: l-au confundat pe Isus cu un soi de scamator şi s-au întors pentru a-l căuta, sperând să repete minunea ca şi cum ar fi o magie (cf. v. 26).

Au fost protagonişti ai unei experienţe pentru drumul lor, dar nu au perceput însemnătatea ei: atenţia lor s-a concentrat numai asupra pâinilor şi asupra peştilor, asupra hranei materiale, care s-a terminat imediat. Nu şi-au dat seama că acela era numai un instrument, prin care Tatăl, în timp ce sătura foamea lor, le revela ceva mult mai important. Şi ce revela Tatăl? Calea vieţii care durează pentru totdeauna şi gustul pâinii care satură dincolo de orice măsură. Aşadar, adevărata pâine era şi este Isus, Fiul său iubit făcut om (cf. v. 35), venit să împărtăşească sărăcia noastră pentru a ne conduce, prin intermediul ei, la bucuria comuniunii depline cu Dumnezeu şi cu fraţii (cf. In 3,16).

Lucrurile materiale nu umplu viaţa, ne ajută să mergem înainte şi sunt importante, dar nu umplu viaţa: numai iubirea poate face asta (cf. In 6,35). Şi ca să se întâmple asta, drumul care trebuie luat este cel al carităţii care nu ţine nimic pentru sine, ci împărtăşeşte totul. Caritatea împărtăşeşte totul.

Şi asta nu se întâmplă şi în familiile noastre? Vedem asta. Să ne gândim la acei părinţi care trudesc toată viaţa pentru a-i creşte bine pe copii şi a le lăsa lor ceva pentru viitor. Ce frumos când acest mesaj este înţeles, iar copiii sunt recunoscători şi la rândul lor devin solidari între ei ca fraţi! Este adevărat. Este trist, în schimb, când se ceartă pentru moştenire - am văzut atâtea cazuri, este trist -, şi sunt în luptă unul împotriva altuia, şi eventual nu-şi vorbesc din cauza banilor, nu-şi vorbesc timp de ani! Mesajul tatălui şi al mamei, moştenirea lor cea mai preţioasă, nu sunt banii: este iubirea, este iubirea cu care dăruiesc copiilor tot ceea ce au, exact cum face Dumnezeu cu noi, şi astfel ne învaţă să iubim.

Aşadar, să ne întrebăm: Eu ce raport am cu lucrurile materiale? Sunt sclavul lor sau le folosesc cu libertate, ca instrumente pentru a dărui şi a primi iubire? Eu ştiu să spun "mulţumesc", "mulţumesc", lui Dumnezeu şi fraţilor pentru darurile primite şi ştiu să împărtăşesc cu alţii?

Maria, care i-a dăruit lui Isus toată viaţa ei, să ne înveţe să facem din orice lucru un instrument de iubire.

______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Vinerea trecută la Bkerke, în Liban, a fost beatificat patriarhul Ştefan Douayhy, care a condus cu înţelepciune Biserica maronită din 1670 până în 1704, într-o epocă dificilă, marcată şi de persecuţii. Maestru de credinţă şi păstor grijuliu, a fost martor de speranţă mereu alături de oameni. Şi astăzi poporul libanez suferă mult! Îndeosebi, mă gândesc la familiile victimelor exploziei din portul din Beirut. Doresc să se facă repede dreptate şi să se dezvăluie adevărul. Noul fericit să susţină credinţa şi speranţa Bisericii din Liban şi să mijlocească pentru această ţară iubită. Aplauze pentru noul fericit!

Urmăresc cu foarte mare preocupare ceea ce se întâmplă în Orientul Mijlociu şi doresc ca acel conflict, deja teribil de sângeros şi violent, să nu se extindă şi mai mult. Mă rog pentru toate victimele, îndeosebi pentru copiii nevinovaţi şi exprim apropiere comunităţii druze din Ţara Sfântă şi populaţiilor din Palestina, Israel şi Liban. Să nu uităm Myanmarul. Să se aibă curajul de a relua dialogul ca să înceteze imediat focul în Gaza şi pe toate fronturile, să se elibereze ostaticii, să se ajute populaţiile cu ajutoarele umanitare. Atacurile, chiar şi cele ţintite, şi uciderile nu pot fi niciodată o soluţie. Nu ajută la parcurgerea drumului dreptăţii, a drumului păcii, ci generează şi mai multă ură şi răzbunare. Ajunge, fraţilor şi surorilor! Ajunge! Nu sufocaţi cuvântul Dumnezeului Păcii, ci lăsaţi ca el să fie viitorul Ţării Sfinte, al Orientului Mijlociu şi al lumii întregi! Războiul este o înfrângere!

Aceeaşi preocupare o exprim pentru Venezuela, care trăieşte o situaţie critică. Adresez un apel din inimă tuturor părţilor să caute adevărul, să exercite moderaţia, să evite orice tip de violenţă, să rezolve contencioasele cu dialogul, să aibă la inimă adevăratul bine al populaţiei şi nu interese de parte. Să încredinţăm această ţară mijlocirii Stăpânei Noastre de Coromoto, atât de iubită şi venerată de venezuelani, şi rugăciunii Fericitului José Gregorio Hernandez, a cărui figură îi uneşte pe toţi.

Exprim apropierea mea populaţiilor indiene, îndeosebi din Kerala, lovite dur de ploi torenţiale, care au provocat numeroase alunecări de teren, provocând pierderi în vieţi umane, numeroşi evacuaţi şi daune uriaşe. Vă invit să vă uniţi cu rugăciunea mea pentru cei care şi-au pierdut viaţa şi pentru toate persoanele încercate de calamitatea aşa de devastatoare.

Astăzi, comemorarea sfântului paroh de Ars, în unele ţări se celebrează "sărbătoarea parohului". Exprim apropierea mea, precum şi recunoştinţa mea tuturor acelor parohi care cu zel şi generozitate, uneori printre atâtea suferinţe, se consumă pentru Dumnezeu şi pentru popor. Să ne gândim la parohii noştri: aplauze pentru parohii noştri!

Vă salut pe voi, romani şi pelerini din Italia şi din atâtea ţări, îndeosebi grupul din Republica Cehă, Societatea "Sfânta Ursula", credincioşii din Chiusa Sclafani şi Siderno, tinerii din San Vito dei Normanni, tinerii din Parohia "Preasfânta Inimă" din Padova şi cicliştii veniţi din Sambuceto. Cu bucurie trimit un salut participanţilor la primul Festival al tinerilor din Portugalia, în desfăşurare la Fatima. Dragi tineri, văd că experienţa entuziasmantă de anul trecut la Lisabona continuă să dea roade. Mulţumire fie lui Dumnezeu! Mă rog pentru voi şi, cu rugăminte, rugaţi-vă pentru mine la Capela apariţiilor.

Urez tuturor o duminică frumoasă. Şi vă rog nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu