Pr. Iosif la întâlnirea preoţilor promoţiei 1986, la Fărcăşeni (6 iunie 2018)

In memoriam pr. Iosif Gherghel

Scriu aceste rânduri pentru că am ceva de povestit, ceva frumos. O istorie frumoasă, foarte frumoasă pentru că este adevărată, de aceea vreau să o împărtăşesc cu alţii, ca şi un fel de a cincea Evanghelie, ca să o poate citi şi alţii.

Miercuri, 30 iulie 2024, la Gioseni, într-o casă unde se retrăsese, înconjurat de o familie care a fost mai toată viaţa alături de dânsul, a murit un preot, pr. Iosif Gherghel.

A fost primul meu paroh şi împreună am slujit timp de doi ani la Fărcăşeni. Nu am fost cu siguranţă vicarul său preferat.

Părintele Iosif era un preot, şi când zic preot spun totul: dedicat preoţiei sale, bun la suflet cu toţi, unul dintre puţinii care ştiau să dea totul când întâlnea un sărac sau un copil flămând pe stradă. A făcut multe în viaţa lui, a construit şi reparat biserici, case parohiale, a plantat o mare vie. Nu a avut cele mai bune parohii, dar, unde a fost, a ştiut să ţină la credincioşi. A ştiut mult să asculte şi a dat mereu bune sfaturi. Unul care a înţeles că, dacă îi iubeşti pe toţi, atunci trebuie să şi suferi.

Părintele a ţinut mult şi la mine. Eu poate nu am înţeles mereu acest lucru. Era un preot împăcat cu dânsul. Deja acesta e o minune: să vezi un om fericit. Un preot fericit. Nu ştiu ce a zis când a celebrat ultima Liturghie, dar i-a oferit totul Domnului: "Isuse, eu sunt al tău".

Vreau să termin cu o rugăciune către Domnul, care l-a luat la dânsul pe părintele Iosif, să ne mai trimită şi alţii buni ca el.

Pr. Marian Benchea
(Dieceza de Aosta, Italia)

* * *

A trecut la Domnul pr. Iosif Gherghel (30 iulie 2024)