© Vatican Media

Papa Francisc: Angelus (30 iunie 2024)

Iubiţi fraţi şi surori, duminică frumoasă!

Evanghelia de la liturgia de astăzi ne relatează două minuni care par să fie împletite între ele. În timp ce Isus merge la casa lui Iair, unul dintre conducătorii sinagogii, pentru că fetiţa sa este grav bolnavă, de-a lungul drumului o femeie care suferă de hemoragie îi atinge mantia şi el se opreşte pentru a o vindeca. Între timp, anunţă că fiica lui Iair a murit, dar Isus nu se opreşte, ajunge în casă, merge în camera fetei, o ia de mână şi o ridică, readucând-o la viaţă (Mc 5,21-43). Două minuni, una de vindecare şi alta de înviere.

Aceste două vindecări sunt relatate într-un unic episod. Ambele au loc prin contactul fizic. De fapt, femeia atinge mantia lui Isus şi Isus o ia de mână pe fată. Pentru ce motiv este importantă această "atingere"? Pentru că aceste două femei - una pentru are pierderi de sânge şi cealaltă pentru este moartă - sunt considerate impure şi prin urmare nu poate exista niciun contact fizic cu ele. Şi în schimb, Isus se lasă atins şi nu-i este frică să atingă. Isus se lasă atins şi nu-i este frică să atingă. Mai înainte de vindecarea fizică, el pune în criză o concepţie religioasă greşită, conform căreia Dumnezeu îi desparte pe cei curaţi de o parte şi pe cei necuraţi de cealaltă parte. În schimb, Dumnezeu nu face această despărţire, pentru că toţi suntem fiii săi, iar impuritatea nu derivă din mâncăruri, boli, şi nici din moarte, ci impuritatea vine dintr-o inimă impură.

Să învăţăm asta: în faţa suferinţelor trupului şi ale spiritului, a rănilor sufletului, a situaţiilor care ne strivesc, şi chiar în faţa păcatului, Dumnezeu nu ne ţine la distanţă, Dumnezeu nu se ruşinează de noi, Dumnezeu nu ne judecă; dimpotrivă, el se apropie pentru a fi atins şi pentru a ne atinge, şi mereu ne ridică din moarte. Mereu ne ia de mână pentru a ne spune: fiică, fiule, ridică-te! (cf. Mt 5,41), umblă, mergi înainte! "Doamne, sunt păcătos" - "Mergi înainte, eu m-am făcut păcat pentru tine, pentru a te mântui" - "Dar tu, Doamne, nu eşti păcătos" - "Nu, dar eu am îndurat toate consecinţele păcatului pentru a te mântui". Este frumos acest lucru!

Să ne fixăm în inimă această imagine pe care Isus ne-o încredinţează: Dumnezeu este unul care te ia de mână şi te ridică, unul care se lasă atins de durerea ta şi te atinge pentru a te vindeca şi a-ţi reda viaţa. El nu discriminează pe nimeni pentru că îi iubeşte pe toţi.

Şi prin urmare putem să ne întrebăm: Noi credem că Dumnezeu este aşa? Ne lăsăm atinşi de Domnul, de cuvântul său, de iubirea sa? Intrăm în relaţie cu fraţii oferindu-le o mână pentru a se ridica, sau stăm la distanţă şi etichetăm persoanele pe baza gusturilor noastre şi a preferinţelor noastre? Noi etichetăm persoanele. Vă pun o întrebare: Dumnezeu, Domnul Isus, etichetează persoanele? Fiecare să-şi răspundă. Dumnezeu etichetează persoanele? Şi eu, trăiesc încontinuu etichetând persoanele?

Fraţilor şi surorilor, să privim la inima lui Dumnezeu, pentru ca Biserica şi societatea să nu excludă, să nu excludă pe nimeni, să nu trateze pe nimeni ca "impur", pentru ca fiecare, cu propria istorie, să fie primit şi iubit fără etichete, fără prejudecăţi, să fie iubit fără adjective.

S-o rugăm pe Sfânta Fecioară: ea care este Mama duioşiei, să mijlocească pentru noi şi pentru întreaga lume.

______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Vă salut pe voi toţi, romani şi pelerini din diferite ţări!

Salut îndeosebi copiii de la Cercul misionar "Misyjna Jutrzenka" din Skoczów, în Polonia; şi credincioşii din California şi din Costa Rica.

Salut surorile Fiice ale Bisericii, care în aceste zile, împreună cu un grup de laici, au trăit un pelerinaj după paşii fondatoarei lor, venerabila Maria Oliva Bonaldo. Şi salut tinerii din Gonzaga, de la Mantova.

Astăzi sunt amintiţi protomartirii romani. Şi noi trăim într-un timp de martiriu, chiar mai mult decât primele secole. În diferite părţi ale lumii atâţia fraţi ai noştri şi surori ale noastre îndură discriminare şi persecuţie din cauza credinţei, fecundând astfel Biserica. Apoi alţii înfruntă un martiriu "cu mănuşi albe". Să-i susţinem şi să ne lăsăm inspiraţi de mărturia lor de iubire faţă de Cristos.

În această ultimă zi din iunie, să implorăm Preasfânta Inimă a lui Isus să atingă inimile celor care vor războiul, pentru ca să se convertească la proiecte de dialog şi de pace.

Fraţilor şi surorilor, să nu uităm martirizata Ucraina, Palestina, Israel, Myanmar şi atâtea alte locuri unde se suferă mult din cauza războiului!

Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere! Mulţumesc.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu