© www.katholikentag.de

Mesajul Sfântului Părinte cu ocazia celei de-a 103-a Zi a Catolicilor Germani (Deutsche Katholikentag) [Erfurt, 29 mai - 2 iunie 2024]

Iubiţi fraţi şi surori,

Vă salut din inimă pe voi toţi care v-aţi adunat la Erfurt pentru a 130-a Katholikentag, cu scopul de a vă ruga împreună, a vă confrunta, a vă întări reciproc în credinţă şi a da mărturie despre evanghelia lui Cristos.

"Cel care are viitor este omul de pace." Acesta este motoul acestor zile. Psalmul 37 indică motivul pentru care omului de pace îi este promis viitorul: pentru că este drept, pentru că face ceea ce îi place lui Dumnezeu, pentru că se încrede în Dumnezeu. Însă, încă de la început, tragedia omului este că nu se încrede în Dumnezeu, nu are încredere în el; că nu face ceea ce îi place lui Dumnezeu, ci parcurge căile proprii. Aşadar, unitatea şi armonia originale ale întregii creaţii voite de Dumnezeu "au scăpat din mână": omul nu mai foloseşte creaţia în sensul Creatorului, ci abuzează de ea şi o maltratează într-o căutare egoistă de putere şi de câştig. Astfel, răul şi durerea au intrat în lume (cf. Gen 3). Ceea ce se înţelege aici este perceput şi indicat astăzi de multe persoane - îndeosebi de tineri - de la originea culturală şi de la viziunea despre lume foarte diferite. Simt că există ceva ce nu merge complet cu omul şi cu lumea, că nu putem continua ca până acum, că este nevoie de o convertire, o adevărată reorientare.

Misiunea lui Isus era în întregime sub semnul acestei noi orientări a omului spre Dumnezeu şi, prin urmare, şi spre o reînnoire şi o vindecare a raporturilor sale cu celelalte persoane, cu creaţia şi nu în cele din urmă cu sine însuşi. Pacea adusă de Cristos devine vizibilă când dăruieşte persoanelor speranţă nouă, viitor în timpuri dificile: celor marginalizaţi, celor bolnavi, celor care erau chinuiţi de păcate. Cristos a chemat pe nume nedreptatea şi a condamnat discordanţele. Pentru a restabili ordinea divină, Isus adesea a trebuit să răstoarne logica umană şi ordinea valorilor, lucru care reiese în mod deosebit în Predica de pe munte. Dar tocmai aşa creează pacea: "cu sângele crucii sale" (Col 1,20). Da, să ne ridicăm privirea spre cruce: "acolo, la violenţă nu s-a răspuns cu violenţă, la moarte nu s-a răspuns cu limbajul morţii. În tăcerea crucii tace zgomotul armelor şi vorbeşte limbajul reconcilierii, al iertării, al dialogului, al păcii" (Omilie, 7 septembrie 2013). Pacea lui Cristos se naşte din iubire şi din dăruire. La Paşte devine evident: cel care are viitor este omul păcii.

Noi, creştinii, suntem chemaţi să continuăm misiunea sa: ca şi el, vrem să dăm consideraţie persoanelor abandonate, marginalizate şi singure şi să le facem să simtă că nu sunt singure. Vrem să ne angajăm şi public, politic, pentru condiţii mai bune de viaţă şi să dăm glas mai ales celor care nu găsesc ascultare. Fără dreptate nu există pace. Nu numai în Europa, ci şi în alte părţi ale lumii, actualmente drepturi umane fundamentale par să fie ameninţate: printr-un antisemitism crescând, prin rasism şi alte ideologii care tind la extremism şi la violenţă.

Multele crize morale, sociale, economice şi politice pe care le trăim sunt legate toate între ele. Preocuparea faţă de natură, dreptatea faţă de săraci, angajarea pentru societate, tutelarea vieţii şi a familiei, apărarea demnităţii întregii vieţi umane, precum şi pacea exterioară şi interioară sunt legate. Problemele îi interesează pe toţi şi pot să fie rezolvate numai împreună. Pentru aceasta este necesar un dialog amplu, pe cât posibil pe mai multe voci, la toate nivelurile vieţii sociale, economice şi politice. Numeroasele dezbateri de la Katholikentag cu personaje şi reprezentanţi iluştri din sectoare importante ale vieţii sociale oferă o bună ocazie pentru acest scop.

În această optică, este frumos şi semnificativ că această Katholikentag este şi un loc de a sta împreună ecumenic şi al dialogului interreligios. De fapt, este nevoie de colaborarea cu toate persoanele de bunăvoinţă care să fie dispuse să lucreze la construirea unui viitor paşnic. Cât de puternică poate fi mărturia comună a creştinilor s-a putut vedea în 1989, când persoane de pace, având în mână o lumânare, au dezlănţuit revoluţia paşnică. Acolo la Erfurt rugăciunile pentru pace s-au desfăşurat în Biserica "Sfântul Laurenţiu" şi în biserica predicatorilor evanghelici. Acest miracol al cotiturii paşnice, dezlănţuită de persoane care se roagă, ne arată ce anume poate rugăciunea. Şi prin urmare această amintire este şi o încurajare pentru noi astăzi!

Omul de pace are viitor. Această certitudine ne avertizează şi ne încurajează. Să ne rugăm pentru pace. Să ne rugăm şi unii pentru alţii, pentru ca puterea Duhului Sfânt să ne umple de speranţă şi de bucurie. Vă urez din inimă zile rodnice şi care să vă îmbogăţească spiritual! Vă însoţesc în rugăciune şi vă rog rugaţi-vă şi pentru mine. Dumnezeul păcii să vă binecuvânteze.

Din Vatican, mai 2024

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu