Reflecţie: Între sapă şi robot, Biserica alege omul!

"Şi dacă lucrează robotul în locul meu, eu unde mai câştig o bucată de pâine, părinte?, spunea o doamnă zilele trecute. Eu măcar am de crescut patru copii, robotul, ce are de crescut? Şi dacă patronul o să ne înlocuiască cu roboţi, el ce-o să facă cu atâţia bani? Şi dacă nouă nu ne mai dă salarii, noi cu ce cumpărăm cele necesare traiului de zi cu zi? Şi dacă nu mai cumpărăm, roboţii lor, de ce ar mai produce? Pentru cine?"

Preocuparea că într-o zi, inteligenţa artificială, roboţii, vor lua locul în totalitate muncitorilor în diversele domenii de activitate, este una cât se poate de legitimă.

Acel "Fiţi rodnici, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste toate fiinţele care se târăsc pe pământ" (Gen 1, 28), pe care îl găsim în Cartea Genezei, chiar dacă nu l-am fi avut în acest tezaur al omenirii, care este Sfânta Scriptură, ar fi trebuit să-l inventăm!

Omul, singura fiinţă raţională pe acest pământ, nu trebuie să se lase dominat de nicio altă fiinţă, indiferent de stadiul aparent de inteligenţă!

Şi dacă robotul lucrează în locul omului, chiar aşa, omul cu ce mai cumpără produsele robotului?, pentru că nu mai are capital! Dacă nu lucrează, nu primeşte salariu! Neprimind salariu, nu are bani! Nemaiavând bani, nu are cu ce să cumpere! Nemaiavând cu ce să cumpere, ce va face cu facturile la utilităţi, cu impozitele şi taxele, cu cele necesare traiului de zi cu zi etc.? Fie va renunţa la ele, ceea ce va fi o mare frustrare, fie va căuta căi "alternative", ceea ce va duce probabil la o creştere exponenţială a infracţionalităţii! Pentru că, nu-i aşa, omul trebuie să trăiască!!! El trebuie să trăiască, nu roboţii! Omul este încununarea creaţiei, nu robotul!

Prin urmare, dacă ar fi pusă să alegă între sapă şi robot, pentru că Biserica este astăzi singura instituţie care mai apără demnitatea omului, ar alege pentru acesta "sapa"! Sigur că robotul poate fi mai viabil; nu oboseşte, nu bea apă şi nu mănâncă, nu vrea salariu la sfârşitul lunii şi poate lucra mult mai eficient şi calitativ, dar cu omul ce facem?

Într-o lume hipertehnologizată, aparent în favoarea omului, suntem invitaţi la discernământ...

Cu o tehnică medicală incontestabil de performantă, holurile spitalelor sunt pline cu pacienţi, mai mulţi şi mai bolnavi ca niciodată!

Cu supermarketuri şi chiar hipermarketuri care domină piaţa, astăzi în lume se moare de foame ca niciodată!

Cu autostrăzi, cu super străzi, cu zeci de mii de avioane în fiecare moment pe cer, cu cele mai sofisticate trenuri de mare viteză, cu miliarde de maşini în trafic, omul de azi nu mai are timp nici pentru sine, cu atât mai puţin pentru aproapele său!

Cu şcoli dotate la cele mai înalte standarde, cu zeci de alternative de cursuri care vin să completeze activităţile copiilor, ca niciodată, familiile au astăzi cei mai "dificili" copii! Autoritatea de altă dată s-a transformat astăzi în "supuşenie"! Nu mai ascultă copiii de părinţi, cum este normal, ci părinţii sunt cei care "execută", uneori fără drept de apel, ordinele copiilor!

Într-o astfel de lume, prima reacţie ar fi: "Opriţi, eu vreau să cobor!" Şi dacă o să coborâm toţi, cine va mai rămâne? Cine îi va mai spune lui Dumnezeu: "Doamne, ce operă frumoasă ai creat? Câtă înţelepciune ai pus în creaţie, Doamne! Doamne, aşa înţelepciune..."

Qohelet spune: "Deşertăciunea, deşertăciunilor, toate sunt deşertăciune!" (Qoh 12, 8).

Aparent, omul trăieşte astăzi cum niciunul din strămoşii lui nu a visat vreodată! De la mijloacele de transport, la lumea gadgeturilor, la diversitatea alimentelor şi la confort, standardul este atât de sus, încât ne putem întreba, ce mai poate urma?

Dar, oare, nu cumva ceea ce poate urma este în defavoarea omului? Robotizarea, înarmarea, tehnologizarea exagerată, tehnicile de laborator duse la extrem, deşi aparent sunt în favoarea omului, nu cumva îl "dezumanizează"?

Nu mai mergem la prăşit, în schimb mergem la sală şi plătim! Nu mai bem apă de la fântână sau izvor, bem din magazin şi o plătim! Nu ne mai preocupăm să vorbim faţă în faţă, vorbim pe telefon, dar avem un abonament pe care îl plătim! Nu ne mai încălzim la sobă, dar plătim facturi foarte mari la gaz, peleţi sau pompe de căldură! Deschidem poarta cu telecomanda şi avem televizoare în toate camerele, ne vedem cu cei dragi când dorim şi puţine sunt barierele care ne mai obstaculează comunicarea, dar ne întâlnim concret doar la evenimente: poate o căsătorie, un botez sau şi mai rău, la înmormântarea celor dragi!

Fără să realizăm, tehnica a luat locul relaţiilor interumane şi nu mai e mult până când robotul va lua locul omului în toate sferele lui de activitate.

Bun, şi noi ce facem? Vom continua să ne lăudăm cu ramii de memorie ai telefoanelor noastre, cu eficientizarea consumului de curent, gaz şi apă, cu dietele şi cu "înlocuirea" colegului meu de la muncă, neştiind că mâine va fi rândul meu...

Omul, omul trebuie ales, indiferent de cost, de slăbiciune, de performanţă sau de eşec, omul este singura creatură pentru care Dumnezeu a creat universul şi pe care l-a făcut "stăpân" (Cf. Gen 1, 28).

Pr. Felician Tiba