© Vatican Media

Papa Francisc: Discurs adresat conducătorilor de la Loyola University din Chicago (20 mai 2024)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Îl salut pe preşedinte şi pe voi toţi, membri ai Board of Trustees de la Loyola University din Chicago, în pelerinaj la locurile unde s-a născut şi a crescut Sfântul Ignaţiu de Loyola. "A porni la drum este tipic pentru cel care merge în căutarea sensului vieţii" (Spes non confundit, 5): ţineţi mereu în voi această dorinţă de a merge, de a peregrina. Experienţa voastră de vizită la locurile care au plăsmuit viaţa şi spiritualitatea lui Ignaţiu cu siguranţă v-a îmbogăţit şi v-a inspirat în itinerarul vostru de formare academică şi personală. A fost o vizită la rădăcini.

Aşadar, întoarceţi-vă la rădăcini pentru a merge înainte. Nu se poate merge înainte fără rădăcini, de la care se ia forţa: forţa se ia de la rădăcini. Aşadar, întoarceţi-vă la rădăcini pentru a merge înainte. Rădăcinile instituţiei voastre sunt în experienţa fondatorului, care îl punea mereu pe Dumnezeu pe primul loc şi era în căutarea constantă a voinţei lui Dumnezeu. Asta se traducea în el într-o tensiune asiduă spre slujire. A merge înainte pentru a sluji. Parcursul său spiritual, marcat de discernământ şi de angajarea pentru dreptate, să continue să inspire şi să conducă viaţa voastră şi acţiunea voastră.

De fapt, Loyola University se inspiră din tradiţia Societăţii lui Isus, întemeiată pe discernământ şi pe acţiune. Această tradiţie vă invită astăzi să căutaţi adevărul prin studiu serios, ascultare atentă şi acţiune curajoasă. Vă încurajez să perseveraţi pe acest drum, să fiţi martori de speranţă într-o lume marcată adesea de diviziuni şi conflicte. Mulţumire fie lui Dumnezeu că există conflictele, dar conflictele se rezolvă pe un alt plan, superior. Conflictele ne fac să mergem în labirinturi şi din labirint se iese pe deasupra şi nu singuri. Conflictul ne determină să lucrăm. Aşadar, perseveraţi pe acest drum, care vă învaţă să cultivaţi simţul critic, capacitatea de discernământ şi sensibilitatea faţă de provocările globale; să vă puneţi mereu întrebarea: cum poate universitatea noastră să contribuie pentru a face din lume un loc mai bun? A tinde mereu spre mai bine!

Într-un moment istoric marcat de schimbări rapide şi de provocări tot mai complexe, rolul instituţiilor academice este crucial. Aveţi misiunea nu numai de a forma minţi strălucitoare, ci să cultivaţi şi inimi generoase şi conştiinţe atente la demnitatea fiecărei persoane. Educaţia se face pe trei planuri: cu capul, cu inima şi cu mâinile. A gândi ceea ce tu simţi şi faci, a simţi ceea ce tu gândeşti şi face, a face ceea ce tu gândeşti şi simţi. Dar mereu în armonie, cele trei lucruri. Educaţia, în afară de a fi transmitere de cunoştinţe, este o angajare şi o metodă pentru a forma persoane capabile să întrupeze valorile reconcilierii şi dreptăţii în fiecare aspect al vieţii. Minte, inimă şi mâini nu pot creşte bine separat, şi numai împreună se pot implica în realitatea şi în exigenţele timpului. Vă urez să formaţi "visători harnici" şi să fiţi astfel voi înşivă, înainte de toate! Pentru a merge înainte în viaţă, trebuie să visăm. Unei persoană care a pierdut capacitatea de a visa îi lipseşte creativitatea, îi lipseşte poezia, iar viaţa fără poezie nu funcţionează.

Vă încurajez să cultivaţi curiozitatea intelectuală - care nu este bârfa, care face rău, nu, curiozitatea intelectuală -, spiritul de colaborare şi sensibilitatea faţă de provocările epocii în care trăim, ducând înainte moştenirea Sfântului Ignaţiu. Este nevoie de bărbaţi şi femei care să fie gata să pună propriile competenţe în slujba celorlalţi, să lucreze pentru un viitor în care fiecare persoană să poată dezvolta propriile capacităţi şi să poată cu demnitate şi respect, iar lumea să poată găsi pacea. Asta mă impresionează mult astăzi: în situaţia de criză a ordinii mondiale pare că lipseşte un orizont de speranţă. Şi fără speranţă nu se poate trăi. Să nu uităm speranţa, care este ancora, la mal, iar noi suntem prinşi de funie. Speranţa nu înşală niciodată!

În încredinţez, îndeosebi, dialogul intercultural şi interreligios ca instrument pentru a favoriza înţelegerea reciprocă, cooperarea şi construirea de punţi între diferite tradiţii, culturi şi viziuni despre lume. Dragi prieteni, Dumnezeu să vă binecuvânteze şi să vă însoţească pe drumul vostru, un drum de cunoaştere şi de slujire. Mă rog pentru voi, vă rog, voi rugaţi-vă pentru mine. Pentru că această muncă nu este uşoară! Mulţumesc.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu