© Vatican Media

Document al Dicasterului pentru Doctrina Credinţei

Noile norme pentru a proceda în discernământul presupuselor fenomene supranaturale

Sunt actualizate normele pentru discernământul presupuselor fenomene supranaturale: este ceea ce stabileşte noul document al Dicasterului pentru Doctrina Credinţei, publicat vineri, 17 mai 2024, care va intra în vigoare duminică, 19 mai, sărbătoarea de Rusalii.

Textul este precedat de o prezentare articulată a cardinalului prefect Víctor Manuel Fernández, după care urmează introducerea, cu precizarea a şase diferite concluzii posibile. Vor fi posibile pronunţări mai rapide respectând evlavia populară şi, ca normă, nu se va mai folosi autoritatea Bisericii în definirea în mod oficial a supranaturalităţii unui fenomen care ar putea să ceară mult timp pentru a fi studiat în mod aprofundat. Cealaltă noutate este reprezentată de implicarea mai explicită a Dicasterului pentru Doctrina Credinţei care va trebui să aprobe decizia finală a episcopului şi va avea facultatea de a interveni motu proprio în orice moment. În multe cazuri din ultimele decenii cu privire la care s-a exprimat fiecare episcop a fost implicat fostul Sfânt Oficiu, dar aproape întotdeauna intervenţia rămânea în culise şi se cerea să nu fie făcută publică. Pentru a motiva acum această implicare explicită a Dicasterului este şi dificultatea în a circumscrie la nivel local fenomene care în unele cazuri au dimensiuni naţionale şi chiar mondiale, "motiv pentru care o decizie referitoare la o dieceză are consecinţe şi în altă parte".

Motivaţiile noilor norme

La originea documentului este lunga experienţă din ultimul secol, cu cazuri în care episcopul local (sau episcopii dintr-o regiune) au declarat în timpi foarte rapizi supranaturalitatea, apoi Sfântul Oficiu s-a exprimat în mod diferit. Sau cazuri în care un episcop s-a exprimat într-un mod, succesorul în mod opus (cu privire la acelaşi fenomen). Sunt apoi timpii lungi, necesari pentru a evalua toate elementele pentru a ajunge la o decizie cu privire la supranaturalitatea sau non-supranaturalitatea fenomenelor. Timpi care uneori contrastează cu urgenţa de a da răspunsuri pastorale pentru binele credincioşilor. Aşadar, Dicasterul a început în 2019 să revizuiască normele şi s-a ajuns la textul actual, aprobat de papa la 4 mai. Un text complet nou care introduce, aşa cum s-a spus, şase diferite concluzii posibile.

Roade spirituale şi riscuri

Cardinalul Fernández explică în prezentare că "de atâtea ori aceste manifestări au provocat o mare bogăţie de roade spirituale, de creştere în credinţă, de devoţiune şi de fraternitate şi slujire, şi în unele cazuri au dat naştere la diferite sanctuare răspândite în toată lumea care astăzi sunt parte a inimii evlaviei populare a multor popoare". Însă există şi posibilitatea ca "în unele cazuri de evenimente de presupusă origine supranaturală" să releve "critici foarte serioase în dauna credincioşilor": cazuri în care din presupusele fenomene se scoate "profit, putere, faimă, notorietate socială, interes personal" (II, art. 15, 4o), ajungând chiar la "exercitarea unei dominaţii asupra persoanelor sau la comiterea de abuzuri" (II, art. 16). Pot exista "erori doctrinale, reducţionisme necuvenite în propunerea mesajului evangheliei, răspândirea unui spirit sectar". Aşa cum există şi posibilitatea "să fie târâţi credincioşii în urma unui eveniment, atribuit unei iniţiative divine", dar care este numai rod al fanteziei, mitomaniei sau al tendinţei spre falsificarea cuiva.

Orientările generale

Conform noilor norme, Biserica va putea să discearnă: "dacă este posibil să se perceapă în fenomenele de presupusă origine supranaturală prezenţa semnelor unei acţiuni divine; dacă în eventualele scrieri sau mesaje ale celor care sunt implicaţi în presupusele fenomene respective nu este nimic care să contrasteze cu credinţa şi bunele moravuri; dacă este permis a aprecia roadele sale spirituale sau este necesar să fie purificate de elemente problematice sau de a-i avertiza pe credincioşi cu privire la pericolele care derivă din ele; şi este de recomandat o valorizare pastorală a lor din partea autorităţii ecleziastice competente" (I, 10). În afară de asta, "în mod obişnuit, nu va trebui să se prevadă o recunoaştere pozitivă din partea autorităţii ecleziastice cu privire la originea divină a presupuselor fenomene supranaturale" (I, 11). Prin urmare, ca normă, "nici episcopul diecezan, nici Conferinţele Episcopale, nici Dicasterul nu vor declara că fenomenele sunt de origine supranaturală, ci numai Sfântul Părinte poate autoriza o procedură în acest sens" (I, 23).

Posibilele voturi cu privire la presupusul fenomen

Aşadar, urmează lista celor şase posibile voturi finale la sfârşitul discernământului.

Nihil Obstat: nu este exprimată certitudine cu privire la autenticitatea supranaturală, ci se recunosc semne ale unei acţiuni a Duhului. Este încurajat episcopul să evalueze valoarea pastorală şi să promoveze răspândirea fenomenului, inclusiv pelerinajele.

Prae oculis habeatur: se recunosc semne pozitive, dar există şi elemente de confuzie sau riscuri care cer discernământ şi dialog cu destinatarii. Ar putea fi necesară o clarificare doctrinală dacă există scrieri sau mesaje asociate fenomenului.

Curatur: sunt prezente elemente critice, dar există o răspândire amplă a fenomenului cu roade spirituale verificabile. Nu se recomandă o interzicere care ar putea să-i tulbure pe credincioşi, ci episcopul este invitat să nu încurajeze fenomenul.

Sub mandato: aspectele critice nu sunt legate de fenomenul însuşi, ci de folosire improprie pe care o fac persoanele sau grupurile. Sfântul Scaun încredinţează episcopului sau unui delegat conducerea pastorală a locului.

Prohibetur et obstruatur: în pofida unor elemente pozitive, aspectele critice şi riscurile sunt grave. Dicasterul îi cere episcopului să declare public că adeziunea nu este permisă şi să explice motivaţiile deciziei.

Declaratio de non supernaturalitate: episcopul este autorizat să declare că fenomenul nu este supranatural bazându-se pe dovezi concrete, cum ar fi mărturisirea unui presupus vizionar sau mărturii credibile de falsificare a fenomenului.

Procedurile de urmat

Sunt indicate după aceea procedurile de pus în aplicare: revine episcopului să examineze cazurile şi să le supună Dicasterului pentru aprobare. Episcopului i se cere să se abţină de a face publice declaraţii referitoare la autenticitate sau supranaturalitate, precum şi de a veghea pentru ca să nu existe confuzie şi să nu se alimenteze senzaţionalismul. În cazul în care elementele adunate "par suficiente", episcopul va constitui o comisie de investigaţie numind printre membrii săi cel puţin un teolog, un canonist şi un expert ales pe baza naturii fenomenului.

Criterii pozitive şi negative

Printre criteriile pozitive, "Credibilitatea şi buna faimă a persoanelor care afirmă că sunt destinatare ale evenimentelor supranaturale sau că sunt direct implicate în aceste fapte, precum şi a martorilor ascultaţi... dreapta credinţă doctrinală a fenomenului şi a eventualului mesaj legat de el, caracterul imprevizibil al fenomenului din care apare clar că nu este rod al iniţiativei persoanelor implicate, roadele de viaţă creştină" (II, 14). Printre criteriile negative, "prezenţa unei erori evidente cu privire la fapt, eventuale erori doctrinale..., un spirit sectar care generează diviziune în ţesutul eclezial, o căutare evidentă de profit, putere, faimă, notorietate socială, interes personal legat strâns de fapt, acte grav imorale..., alterări psihice sau tendinţe psihopatice în subiect, care au putut exercita o influenţă asupra presupusului fapt supranatural, sau psihoză, isterie colectivă sau alte elemente care duc la un orizont patologic" (II, 15). În sfârşit, "trebuie considerată de gravitate morală deosebită folosirea de experienţe supranaturale invocate sau de elemente mistice recunoscute ca mijloc sau pretext pentru a exercita o dominaţie asupra persoanelor sau pentru a comite abuzuri" (II, 16). Oricare ar fi determinarea finală aprobată, episcopul "are datoria de a continua să vegheze asupra fenomenului şi asupra persoanelor implicate" (II, 24).

(După L'Osservatore Romano, 17 mai 2024)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu