© Vatican Media

Papa Francisc: Pacea este artizanală. O construim noi, nu numai puternicii cu tratatele

de Salvatore Cernuzio

"Pacea este artizanală." Nu o construiesc numai puternicii "cu alegerile lor şi cu tratatele lor internaţionale, care rămân alegeri politice deosebit de importante şi urgente". Pacea o construim şi noi, "în casele noastre, în familie, între vecinii de casă, în locurile unde lucrăm, în cartierele unde locuim". O construim ajutând un migrant de pe stradă, vizitând un bătrân singur, respectând Pământul maltratat, primind fiecare copil care urmează să se nască. O construieşte exemplul personajelor precum părintele Domenico Mercante, paroh de la muntele veronez luat ostatic de soldaţi nazişti la sfârşitul războiului, şi soldatul Leonardo Dallasega care a refuzat să-l ucidă, pentru că era credincios, ambii asasinaţi brutal, dar ambii martori ai modului în care iubirea înfrânge orice violenţă şi moarte.

Volumul publicat cu ocazia vizitei la Verona

Amintiri din trecut, recomandări pentru prezent şi promisiuni pentru viitor se împletesc în introducerea inedită pe care Papa Francisc o semnează pentru cartea Dreptatea şi pacea se vor săruta, antologie de texte şi gânduri despre tema "deosebit de actuală" a raportului dintre dreptate şi pace, în centrul vizitei de la 18 mai la Verona. Volumul, editat de LEV şi L'Arena, a fost difuzat astăzi, 15 mai, şi va fi distribuit gratuit cu cotidianul din Verona L'Arena cu ocazia vizitei pontifului în oraşul scaligera (relativ la familia Della Scala = Verona, n.t.) de sâmbătă.

Dreptatea şi pacea legate cu fir dublu

"Dacă lipseşte dreptatea, pacea este ameninţată; fără pace, dreptatea este compromisă", scrie papa în text. "Este deosebit de adevărat că dreptatea, înţeleasă ca virtute de a da ceea ce se datorează lui Dumnezeu şi aproapelui, este legată cu fir dublu cu pacea, în sensul cel mai autentic al cuvântului ebraic shalom." Termen care indică "nu atât lipsa de război, ci plinătatea de viaţă şi de prosperitate".

Egoismul care devine conflict

Pacea face posibilă dreptatea, prima dintre "victimele" oricărui conflict, aşa cum "pacea devine precondiţie pentru o societate dreaptă". Dar amândouă aceste dimensiuni ale umanului au "un preţ", afirmă papa, care este cel al "luptei împotriva propriului egoism", adică "a pune ceea ce este al meu înaintea a ceea ce este al nostru". Orice egoism "este nedrept" şi, "când devine sistem de viaţă personală şi socială, deschide porţile conflictului, deoarece, pentru a apăra interesele mele (sau cele pe care le presupunem astfel) - subliniază papa -, suntem gata pentru orice, chiar să-l distrug pe aproapele, care din aproape devine adversar şi, prin urmare, un duşman. De umilit, de distrus şi de înfrânt".

Învăţătura lui Romano Guardini

În această privinţă, Francisc citează cuvintele incontestabile ale "unui mare veronez" crescut în Germania, Romano Guardini: "Libertatea nu constă în a urma arbitrul personal sau politic, ci ceea ce este cerut de natura fiinţei". Tocmai acţiunea educativă şi reflecţiile filozofico-spirituale ale lui Guardini au fost "un far într-un timp deosebit de întunecat" ca acela din Germania din anii '30 şi '40, "strivită de jocul teribil al regimului nazist". Pontiful aminteşte că unii membri ai Trandafirului Alb, grupul de tineri germani care au denunţat nazismul la München, "s-a adăpat din scrierile filozofice şi religioase ale lui Guardini". "Şi din acele lecturi - afirmă el - a apărut acţiunea nonviolentă a acelor tineri şi tinere care, scriind manifeste clandestine difuzate în oraş, încercau să trezească conştiinţele persoanelor, aţipite de totalitarismul lui Hitler. Şi au plătit cu viaţa această alegere a lor de conştiinţă şi de libertate."

Aventura părintelui Mercante şi a soldatului Dallasega

Amintirea acelui capitol negru din istoria Europei face să înflorească în mintea papei amintirea aventurii preotului veronez Domenico Mercante şi a soldatului Leonardo Dallaseba. O aventură, în care "dreptatea şi pacea s-au unit într-un dublu sacrificiu personal", de relatat în întregime, care este din aprilie 1945, în timpul tulbure de la sfârşitul Celui de-Al Doilea Război Mondial. Atunci un grup de paraşutişti germani care fugeau spre nord au intrat în Val d'Illasi, în provincia Verona şi la graniţă cu Trentino, şi acolo interceptează un soldat din Wehrmacht, Leonardo Dalla Sega, originar din Val di Non. În retragere, singur, este încorporat cu forţa în grup. Ajunşi la Giazza, ultimul sătuc din Val d'Illasi, militarii, după o răfuială cu nişte partizani, îl iau ostatic pe părintele Domenico Mercante, 46 de ani, de mai puţin de doi ani paroh al sătucului, dar deja cunoscut pentru acţiunile sale de protejare a populaţiei civile în timpul ocupaţiei naziste-fasciste. Soldaţii voiau să-l ia ca scut pe preot trecând prin munţi, ca să ajungă în Trentino şi astfel să se îndrepte spre Brennero, pentru a se salva de eventuale represalii. Ajungând după-amiază în localitatea Cer?-San Martino, un oficial îi ordonă lui Dalla Sega să scape de preot. Însă Dalla Sega - afirmă martori oculari - a răspuns: "Sunt catolic, tată a patru copii, nu pot să împuşc un preot!".

A-şi da viaţa pentru altul, chiar cu preţul propriei vieţi

Atât preotul, cât şi soldatul au căzut împuşcaţi. Trupul părintelui Domenico a fost dus înapoi la Giazza după câteva zile; cel al lui Dalla Sega a fost găsit cu un crucifix, un rozariu şi fotografia soţiei în mână. Abia mulţi ani mai târziu a fost recunoscut: timp de decenii, acel soldat german obiectator a rămas fără nume. Evenimentul a fost investigat, documentat şi relatat de preotul veronez Luigi Fraccari, angajat în Germania încă din 1943 alături de Internatele Militare Italiene (IMI) şi cu nunţiul apostolic din acel timp, Monseniorul Cesare Orsenigo. Astfel a ajuns până în zilele noastre. O "circumstanţă tragică", scrie Papa Francisc, în care totuşi "găsim sensul profund al sacrificiului creştin: a-şi da viaţa pentru altul, chiar cu preţul propriei vieţi". Este "misterul Paştelui lui Cristos: violenţa şi moartea sunt înfrânte de iubire şi de dăruirea de sine".

"Probabil - adaugă papa în introducere -, noi nu vom fi constrânşi să vărsăm sângele pentru a mărturisi credinţa noastră, aşa cum încă se întâmplă în multe părţi ale lumii pentru atâţia fraţi creştini ai noştri, ci în lucrurile mici suntem chemaţi să mărturisim forţa paşnică a crucii lui Cristos şi viaţa nouă care se naşte din ea: un gest de iertare faţă de cel care ne-a ofensat, a suporta o bârfă nedreaptă, a ajuta pe cineva pus la margini."

Alegeri de pace şi dreptate "la îndemână" pentru a construi o lume nouă. În felul acesta, subliniază episcopul de Roma, se construieşte pacea: cu gesturi mici, cuvinte, obişnuinţe. "Putem face pace ajutând un migrant care cerşeşte pe stradă, vizitând un bătrân care este singur şi nu are pe nimeni cu care să vorbească, înmulţind gesturile de îngrijire şi de respect faţă de săracul care este planeta Pământ, aşa de maltratat de egoismul nostru exploatator, primind pe fiecare copil care trebuie să vină pe lume, gest care pentru Sfânta Maica Tereza era un autentic act de pace."

Împotriva unui război mondial "pe bucăţi" există, aşadar, "mici pietricele de pace" care, "dacă se pun trainic împreună, construiesc o pace mare". "În aceste alegeri de pace şi de dreptate zilnice şi la îndemână putem semăna începutul unei lumi noi - asigură papa - unde moartea nu va avea ultimul cuvânt şi viaţa va înflori pentru toţi."

(După Vatican News, 15 mai 2024)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu