Papa Francisc la Veneţia: Întâlnirea cu deţinutele

Penitenciarul pentru femei din Insula Giudecca (Veneţia)
duminică, 28 aprilie 2024

Dragi surori, dragi fraţi! Toţi suntem fraţi, toţi, şi nimeni nu-l poate renega pe celălalt, nimeni!

Salut cu afect pe toţi, în special pe voi surori, deţinute din Penitenciarul de la Giudecca. Am dorit să vă întâlnesc la începutul vizitei mele la Veneţia pentru a vă spune că aveţi un loc special în inima mea.

De aceea, aş vrea ca să trăim acest moment nu atât ca o "vizită oficială", cât mai curând ca o întâlnire în care, prin harul lui Dumnezeu, ne dăruim reciproc timp, rugăciune, apropiere şi afect fratern. Astăzi toţi vom ieşi mai bogaţi din această curte interioară - poate că acel care va ieşi mai bogat voi fi eu - şi binele pe care ni-l vom schimba va fi preţios.

Domnul este cel care ne vrea împreună în acest moment, veniţi pe căi diferite, unele foarte dureroase, şi din cauza greşelilor ale căror răni şi cicatrici, în diferite moduri, le poartă fiecare persoană, fiecare persoană poartă cicatrici. Şi Dumnezeu ne vrea împreună pentru că ştie că fiecare dintre noi, aici, astăzi, are ceva unic de dat şi de primit, şi că toţi avem nevoie de asta. Fiecare dintre noi are propria singularitate, are un dar şi acesta este pentru a-l oferi, pentru a-l împărtăşi.

Închisoarea este o realitate dură şi probleme precum supraaglomerarea, lipsa de structuri şi de resurse, episoadele de violenţă, generează aici atâta suferinţă. Însă poate să devină şi un loc de renaştere, renaştere morală şi materială, în care demnitatea de femei şi bărbaţi nu este "pusă în izolare", ci promovată prin respectul reciproc şi îngrijirea talentelor şi capacităţilor, eventual rămase adormite sau închise de evenimentele vieţii, dar care pot să reapară pentru binele tuturor şi care merită atenţie şi încredere. Nimeni nu ia demnitatea unei persoane, nimeni!

Aşadar, în mod paradoxal, rămânerea într-un penitenciar poate marca începutul a ceva nou, prin redescoperirea de frumuseţi nebănuite în noi şi în ceilalţi, aşa cum simbolizează evenimentul artistic pe care-l găzduiţi şi la proiectul căruia contribuiţi activ; poate să devină ca un şantier de reconstrucţie, în care să se privească şi să se evalueze cu curaj propria viaţă, să se înlăture din ea ceea ce nu foloseşte, ceea ce este deranjant, dăunător sau periculos, să se elaboreze un proiect, şi apoi să se repornească săpând temelii şi punând din nou, în lumina experienţelor trăite, cărămidă peste cărămidă, împreună, cu determinare. Pentru aceasta este fundamental ca şi sistemul penitenciar să ofere deţinuţilor şi deţinutelor instrumente şi spaţii de creştere umană, de creştere spirituală, culturală şi profesională, creând premisele pentru o reinserare sănătoasă a lor. Vă rog, să nu "se izoleze demnitatea", să nu se izoleze demnitatea ci să se dea noi posibilităţi!

Să nu uităm că toţi avem greşeli de care trebuie să fim iertaţi şi răni de îngrijit, şi eu, şi că toţi putem deveni vindecaţi care duc vindecare, iertaţi care duc iertare, renăscuţi care duc renaştere.

Dragi prieteni şi prietene, să reînnoim astăzi, eu şi voi, împreună, încrederea noastră în viitor: să nu închidem fereastra, vă rog, să privim mereu orizontul, să privim mereu viitorul, cu speranţa. Mie îmi place să gândesc speranţa ca o ancoră care este ancorată în viitor, iar noi avem în mâini frânghia şi mergem înainte cu frânghia ancorată în viitor. Să ne propunem să începem fiecare zi spunând: "astăzi este momentul potrivit", astăzi, "astăzi este ziua justă", astăzi (cf. 2Cor 6,2), "astăzi reîncep", mereu, pentru toată viaţa!

Vă mulţumesc pentru această întâlnire şi vă asigur rugăciunea mea pentru fiecare dintre voi. Şi voi, rugaţi-vă pentru mine, dar în favoarea mea nu împotriva mea!

Şi acesta este darul pe care vi-l las. Priviţi, este un pic duioşia mamei, şi această duioşie Maria o are cu noi toţi, cu noi toţi, este mama duioşiei. Mulţumesc.

[schimb de daruri şi saluturi ale deţinutelor]

Mulţumesc, multe mulţumiri, vă voi aminti! Şi înainte şi curaj, nu capitulaţi, curaj şi înainte!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu