Bonifacio VIII, Antiquorum habet fida relatio (22 febbraio 1300), ms. original, Biblioteca Apostolica Vaticana, Arch. Cap. S.Pietro, caps. I, fasc.1 (8) (© 2016 Biblioteca Apostolica Vaticana) © Vatican Media

Papa Bonifaciu al VIII-lea şi ideea primului Jubileu

"Invenţia" Anului Sfânt în 1300: origini şi motive ale unui an memorabil

de Maria Milvia Morciano

1 ianuarie 1300. Este seară. În rândul străzilor din Roma se ridică o gălăgie care devine tot mai puternică. Există mulţi oameni care aleargă, merg repede: merg spre Bazilica "Sfântul Petru". Bărbaţi şi femei animaţi de speranţă, nerăbdători să ajungă în grabă. Ajunşi acolo, aşteaptă. Gălăgia devine zgomot. Romanii cer ca papa să dea o indulgenţă plenară.

Martor ocular

Cu privire la originile Jubileului avem un martor de excepţie: Jacopo Caetani degli Stefaneschi, cardinal care a văzut şi a trăit primul An Sfânt din istoria creştină, cel din 1300 convocat de Papa Bonifaciu al VIII-lea, şi a scris despre el în opera sa, De centesimo seu iubileo anni liber. Stefaneschi a fost canonic la "Sfântul Petru", apoi cardinal diacon de "San Giorgio al Velabro". Cunoaştem şi chipul său, reprezentat în polipticul care poartă numele său, comandat, împreună cu alte opere care s-au pierdut, artistului cel mai important din timpul său, Giotto. Polipticul este o capodoperă, fiind destinat probabil pentru altarul major al Bazilicii "Sfântul Petru".

Cardinalul era om foarte cult, bogat şi puternic care a fost în slujba lui Celestin al V-lea mai întâi, apoi a Papei Bonifaciu al VIII-lea. A trăit la cumpăna a două secole şi a scris câteva opere cu caracter istorico-cronistic. Şi urmând relatarea sa putem să reconstruim excepţionalitatea momentului şi să explicăm transparent procesele sociale şi culturale care au determinat naşterea sa.

Cronica organizării Jubileului

Profesorul Agostino Paravicini Bagliani, istoric şi antropolog cultural, ne însoţeşte să revedem acel an memorabil: "Textul lui Stefaneschi este foarte important, pentru că a fost martor ocular. Avem norocul să posedăm relatarea sa în care cardinalul notează data: este 1 ianuarie 1300. Trecerea de la un secol la altul face să se nască în popor ideea că Papa va putea să acorde o indulgenţă plenară", spune Paravicini, care continuă: "Romanii, la apusul zilei, aleargă spre Bazilica Sfântul Petru: sunt în aşteptarea indulgenţei. Acesta este punctul de plecare. Bonifaciu al VIII-lea nu se află în Bazilica "Sfântul Petru", ci locuieşte în palatul papal care în acea vreme este încă la Lateran. În acea zi nu se întâmplă nimic". Este o mare aşteptare. După câteva zile, la 17 ianuarie, este o altă manifestaţie importantă a poporului roman, procesiunea Veronicăi, adică a feţei lui Cristos imprimată pe vălul purtat de femeia întâlnită de-a lungul urcuşului pe Calvar, relicvă care era venerată în Bazilica "Sfântul Petru", aminteşte cardinalul Stefaneschi în memoriile sale. "În timpul acelei procesiuni, în prezenţa papei, din nou se ridică o mare fervoare populară pentru a cere o indulgenţă plenară. Bonifaciu al VIII-lea începe să facă investigaţii, încearcă să afle dacă a fost un alt Jubileu înainte de 1300". Stefaneschi ne relatează asta în mod precis: "Papa spune să se facă investigaţii şi în arhive nu găseşte nimic, dar tot el la un moment dat decide", conclude profesorul Paravicini.

Un sentiment emotiv devine instrument canonic

Aceasta este marea operaţiune a lui Bonifaciu al VIII-lea: să înţeleagă că exista o aşteptare, o fervoare populară care cerea indulgenţa plenară. Papa transformă acest sentiment emotiv într-un adevărat instrument canonic: Jubileul este convocat prima dată la Lateran şi a doua oară, în mod mai oficial, la 22 februarie, în ziua sărbătorii Catedrei Sfântului Petru. De la 22 februarie 1300 până la începutul anului următor se desfăşoară Jubileul, primul jubileu creştin. Este vorba de o mare operaţiune spirituală şi eclezială care mărturiseşte marea capacitate a lui Bonifaciu al VIII-lea că a ştiut să furnizeze un instrument, că a ştiut să coboare aşteptarea populară într-un concept foarte precis care ajunge, întocmai, în Jubileu, conclude istoricul Paravicini. În fiecare schimbare de secol se provoacă temeri, speranţe, aşteptări şi mai ales voinţă de schimbare, se naşte dorinţa de reînnoire, de purificare, de a reporni de la zero. În zorii anului 1300 toate acestea se traduc în această "invenţie".

Rolul apostolilor Petru şi Paul

Cu bula Jubileului din 22 februarie, Antiquorum Habet Fida Relatio, credincioşii vor putea dobândi indulgenţa plenară după ce vizitează cele două mari bazilici ale Sfântului Petru şi a Sfântului Paul. "Şi este interesant acest lucru", spune Paravicini, "pentru că Petru şi Paul sunt cei doi apostoli romani prin excelenţă, pe care se întemeiază şi autoritatea pontificală, însăşi papalitatea, aşadar, are şi un caracter profund simbolic. Această dublă prezenţă a lui Petru şi Paul, în primul Jubileu al lui Bonifaciu al VIII-lea, depăşeşte orice lucru. La început, credincioşii trebuiau să meargă în aceste două bazilici şi semnificaţia sa nu este o reducţie, ci dimpotrivă scoate în evidenţă marea autoritate a celor doi apostoli Petru şi Paul."

De fapt, bula afirmă: "... vor merge la aceste bazilici cu reverenţă şi cu adevărat căiţi şi spovediţi, şi celor care într-adevăr se vor căi în acest al o sutălea an şi în fiecare al o sutălea an din viitor, li se va acorda nu numai deplina şi foarte larga, ci foarte deplină iertare a păcatelor lor. Stabilim că aceia care vor să fie făcuţi părtaşi de asemenea indulgenţă acordată de Noi merg la aceste bazilici, dacă vor fi romani cel puţin timp de treizeci de zile continue sau intercalate şi cel puţin o dată pe zi; dacă după aceea vor fi pelerini sau străini, să facă în acelaşi mod timp de cincisprezece zile".

Cifre simbolice

Arnolfo di Cambio, Monument funerar al lui Bonifacio VIII, detaliu, sfârşitul sec. XIII, marmură, Grotele Vaticane © Vatican Media

Bonifaciu al VIII-lea este papa schimbării de secol. El are în minte numărul 100, o cifră simbolică foarte importantă. De altfel, Jubileul este definit tehnic ca "Jubileul de o sută de ani". Papa porunceşte în bulă că Jubileele viitoare vor fi celebrate la fiecare o sută de ani. Jubileul iudaic cădea, conform Vechiului Testament, la fiecare 50 de ani, dar Bonifaciu al VIII-lea nu-l ia ca model şi propune un centenar al său. De fapt, această decizie a Pontifului nu este menţinută, pentru că deja în 1350, urmând întocmai ritmul din Vechiul Testament al jubileelor ebraice, se celebrează al doilea jubileu creştin, la numai cincizeci de ani după 1300. Suntem în epoca papalităţii la Avignon. Papa care convocă Jubileul din 1350 este Clement al VI-lea şi face asta şi el răspunzând la rugămintea romanilor care cer asta la acea dată.

Momentele importante din primul An Sfânt

Profesorul Paravicini ilustrează apoi momentele importante ale anului jubiliar: "În cursul primului Jubileu, Bonifaciu al VIII-lea face patru celebrări publice: la 22 februarie - dacă nu se ţine cont de cea precedentă din Lateran -, o a doua celebrare în Joia Sfântă, a treia la 18 noiembrie şi o ultimă la începutul anului 1301. Aşadar, sunt relativ puţine ceremoniile publice şi pentru că anul 1300, probabil din cauza motivelor legate de sănătatea Papei Bonifaciu al VIII-lea, este anul în care papa petrece mai mult timp în afara Romei, în oraşul său natal Anagni. Este curios, dar este o realitate de fapt: 1300 este un an «mai puţin roman» pentru Bonifaciu al VIII-lea. Imediat după Joia Sfântă pleacă şi merge la Anagni şi ambasadorul aragonez care ne-a lăsat multe note importante pentru epocă şi pentru că era un martor ocular. De fapt, la 2 noiembrie, abatele de Foix îi scrie lui Frederic al III-lea, rege de Aragona: «Papa şi toţi cardinalii se simt bine; mai mult, papa, de trei ani n-a mai fost într-o sănătate aşa de bună ca acum»". Din aceste cuvinte, afirmă profesorul Paravicini, "înţelegem că foarte probabil Bonifaciu al VIII-lea a fost mulţi ani în afara Romei retrăgându-se în palatul din oraşul său natal probabil din motive de sănătate. Se atestă întoarcerea sa cu ocazia ceremoniei din 18 noiembrie, sărbătoarea dedicării Bazilicilor Sfântului Petru şi a Sfântului Paul. Asta ne spune şi despre importanţa mare a celor două sărbători ale apostolilor romani".

Un eveniment neprogramat

În timpul Jubileelor a existat mereu un aflux enorm de pelerini. Istoria în timpul Jubileelor ne demonstrează necesitatea de a construi sau a mări edificiile şi îndeosebi bazilici. Ştim că era necesar să se aducă modificări viabilităţii. Însă în timpul Jubileului lui Bonifaciu al VIII-lea nu pare să fi existat lucrări edilitare. Conform profesorului Paravicini, din motive documentare legate de o epocă relativ antică, "se poate spune că anul jubiliar a atras foarte mulţi credincioşi din toată Europa. Desigur, nu este posibil a cuantifica nici măcar în mod de ipoteză numărul credincioşilor veniţi la Roma. Cu siguranţă a fost un mare eveniment pentru oraş, dar lucrări edilitare n-au fost pentru că a fost un eveniment neprogramat. Bonifaciu al VIII-lea a fost aproape luat prin surprindere. La 1 ianuarie încă nu ştia dacă va fi un Jubileu. Decizia a venit între 1 ianuarie şi 22 februarie, motiv pentru care mari lucrări urbanistice nu erau posibile. Există un singur exemplu, dar nu este total sigur, care este vestita Lojă pe care Bonifaciu al VIII-lea a construit-o pe Palatul Vatican, unde era o inscripţie care după aceea a fost citită la începutul secolului al XVII-lea de erudiţi romani, conform cărei a fost construită în anul 1300. Şi este una dintre motivaţiile pentru care a fost pusă în relaţie cu Jubileul, dar obiectiv nu este complet sigur", conclude Paravicini.

Urmă a unor măsuri dispuse pentru a favoriza circulaţia mulţimii enorme care venea la Roma şi care literalmente se îngrămădeau pe străzi îndreptându-se spre Bazilica "Sfântul Petru" provine de la un personaj ilustru, Dante Alighieri, care a fost la Roma ca pelerin din Anul Sfânt. În Infernul (XVIII 28-33) compară sensul dublu de circulaţie al osândiţilor cu acela al pelerinilor care mergeau şi se întorceau de la Sfântul Petru trecând podul de lângă Castel Sant'Angelo:

... Precum pentru-mbulzeală mult aflară
romanii-un mod de-a circula pe punte,
în anul jubilar şi-aşa aşezară
să aibă toţi, pe-o lature,-a lor frunte
spre Sanct-Angel câţi spre dom mergeau;
iar pe-altă parte-acei ce merg spre munte.

Vălul Veronicăi

În timpul Jubileelor, relicvele au jucat un rol fundamental şi vălul Veronicăi este desigur cea mai vestită, care atrăgea la Sfântul Petru pelerinii, ca dovadă tangibilă a pătimirii lui Cristos, pe locul sfânt unde tradiţia găsea locul martiriului şi al îngropării apostolului Petru. În 1300, conform lui Paravicini, Veronica nu a avut un rol deosebit îi a-i sugera lui Bonifaciu al VIII-lea crearea conceptului propriu de Jubileu şi de indulgenţă plenară. În cursul secolului al XIV-lea şi desigur după aceea al secolului al XV-lea, imaginea Veronicăi a avut o răspândire foarte mare, fie reprodusă pe pergament, fieş prin tipărituri după aceea. "Răspândirea Veronicăi în ultimele secole din Evul Mediu şi din epoca modernă este legată fără îndoială de Jubilee, dar nu în mod deosebit de cel din 1300. Nu există multe alte relicve, şi pentru că Jubileul este legat de cele două bazilici a Sfântului Petru şi a Sfântului Paul. Aceasta din urmă, îndeosebi, nu are o legătură precisă cu relicve de mare popularitate. Cea mai importantă este în Bazilica "Sfântul Petru" şi este Veronica, dar la început nu există această legătură puternică, sau măcar izvoarele nu atestă asta. Desigur, în cursul secolelor şi mai ales al Jubileelor următoare este evident că relicvele romane jucau un rol foarte important", conclude Paravicini.

Roma, nou Ierusalim

"Bonifaciu al VIII-lea a fost indus să creeze acest mare instrument spiritual al Jubileului creştin probabil şi pentru că nişte ani înainte, în 1291, cu căderea lui Acra, se încheie cel puţin pentru acea perioadă marele vis al cruciadelor şi într-un anumit sens Roma devine, cu Jubileul creştin, un nou Ierusalim, dobândeşte o nouă centralitate în cadrul domeniului spiritual. Şi cred că această coincidenţă între sfârşitul cruciadelor medievale, cu căderea lui Acra, şi sfârşitul Regatului din Ierusalim, este o trecere extrem de importantă", afirmă Agostino Paravicini.

Importanţa numerelor în lumea medievală

Profesorul reflectează: "Se mai poate adăuga că Bonifaciu al VIII-lea ştia, cel puţin Stefaneschi ştia asta şi o spune, că a fost al două sutele papă. Şi probabil şi acest simbolism al numerelor pe de o parte, anul centenar, pe de altă parte faptul de a fi al două sutelea papă, a contribuit, mult, şi pentru că simbolismele şi numerele simbolice contează mult în Evul Mediu şi faptul că a decis că Jubileele viitoare vor trebui să aibă un ritm centenare este probabil legat şi de faptul că el ocupa numărul 200 în succesiunea apostolică în seria legitimă a papilor, a pontifilor romani".

(După Vatican News, 23 aprilie 2024)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu