© Vatican Media

Prezentarea declaraţiei "Dignitas infinita" a Dicasterului pentru Doctrina Credinţei

Un pilastru fundamental al învăţăturii creştine

Demnitatea umană este "un pilastru fundamental al învăţăturii creştine" şi din acest motiv Dignitas infinita "este o declaraţie care implică un text de înaltă valoare doctrinară". A spus aceasta cardinalul prefect Víctor Manuel Fernández, subliniind sensul şi valoarea documentului Dicasterului pentru Doctrina Credinţei, prezentat jurnaliştilor luni dimineaţă, 8 aprilie 2024, în Sala de Presă a Sfântului Scaun, actualmente în Via dell'Ospedale.

Declaraţia "despre demnitatea umană", a afirmat cardinalul, adună şi consolidează ceea ce ultimii pontifi "au spus despre această mare temă" şi sintetizează "noutatea oferită de Papa Francisc despre o problemă care este structurantă a gândirii creştine clasice şi contemporane". Conform cardinalului, astăzi "lumea are nevoie să redescopere implicaţiile imensei demnităţi a fiecărei persoane şi are nevoie de asta pentru a nu pierde drumul".

Este vorba, a mai evidenţiat prefectul, de "o problemă centrală în gândirea creştină", care a avut "o dezvoltare magnifică în ultimele două secole împreună cu doctrina socială a Bisericii; şi este o temă care pune în dialog rodnic cu societatea la 75 de ani ai Declaraţiei universale a drepturilor omului". Cu privire la acest ultim text, Ioan Paul al II-lea l-a definit "o piatră de hotar pe drumul omenirii, una dintre cele mai înalte exprimări ale conştiinţei umane". Asta nu înseamnă că este vorba "de o doctrină nouă", a precizat Fernández, amintind că în Biblie aceste principii sunt afirmate, "dar nu cu limbaj filozofic, mai degrabă cu un limbaj narativ". În orice caz, a afirmat el, "ceea ce are de-a face cu demnitatea umană nu este ceva ce Biserica a recunoscut mereu cu aceeaşi claritate, ci a avut creşterea în înţelegerea sa". Adevărul nu se schimbă, "nu creşte, ci înţelegerea noastră, şi înţelegerea Bisericii, se dezvoltă, creşte, se aprofundează".

Cardinalul a făcut referinţă la Papa Nicolae al V-lea, care în 1452, cu bula Dum diversas, i-a acordat regelui Portugaliei dreptul să-i supună la sclavie pe sarazini şi pe păgâni. Totuşi, după 80 de ani, în 1537, Paul al III-lea i-a condamnat cu excomunicarea pe cei care-i supuneau la sclavie pe alţii, deoarece trebuia salvgardată demnitatea lor de fiinţe umane. Aşadar, "despre o temă aşa de importantă, papa a spus practic contrariul unui papă precedent". Este vorba de un exemplu care arată cum înţelegerea adevărului "din partea Bisericii evoluează şi că ea nu creşte mereu în aceeaşi direcţie omogenă cu documentele precedente": există "în fundal criterii care rămân, dar cu privire la punctul concret, sclavia, doi papi au spus lucruri contrare". Aşadar, nici astăzi nu se poate raţiona "ca şi cum magisteriul s-ar fi închis definitiv cu papii precedenţi".

Tocmai acest document clarifică "distincţia între demnitatea ontologică ce există în fiecare circumstanţă şi nu se pierde niciodată" şi aceea care ar fi "o demnitate morală, socială sau existenţială care poate creşte sau descreşte cu circumstanţele vieţii". În acest sens, a raţionat Fernández, "eu pot duce o viaţă nedemnă sau mai mult sau mai puţin demnă, dar nu pierd niciodată demnitatea umană inalienabilă pe care o posed în virtutea faptului de fiinţă umană. Ceilalţi pot să mă supună la o viaţă nedemnă, dar nu vor putea niciodată să-mi ia demnitatea imensă pe care o posed ca fiinţă umană".

În această privinţă, cardinalul a reafirmat necesitatea de a căuta pacea în toate sensurile, mai ales în acest moment al istoriei, când pare că omenirea, cu toate că a progresat în atâtea domenii, rămâne "incapabilă să evite oroarea războiului". Pentru că, în faţa adevărului demnităţii umane, "cad toate măştile presupusei dezvoltări a societăţilor noastre iluminate".

Ultima partea a documentului, a explicat cardinalul, tratează pe scurt câteva teme care permit să se contemple în mod armonios problema demnităţii în întregimea sa. Se face referinţă la avort, dar mai întâi documentul "vorbeşte despre violenţele împotriva femeilor". Toate temele sunt importante pentru a înţelege "tema în mod armonios". Şi cu privire la "ideologiile de gen" Fernández a afirmat că ele, "în loc să ajute la recunoaşterea demnităţii, sărăcesc o viziune umanistă unde bărbatul şi femeia fac întâlnirea cea mai frumoasă în cea mai mare diferenţă care pe care o conţine omenirea". Cardinalul a subliniat şi că "este contrar demnităţii umane ca o persoană să fie persecutată, torturată, şi chiar ucisă" din cauza orientării sale sexuale, aşa cum se întâmplă în diferite ţări ale lumii. În acest sens, documentul nu ezită să "susţină o concepţie despre căsătorie, despre sexualitate", dar afirmă "înainte de toate demnitatea fiecărei fiinţe umane, dincolo de orice circumstanţă".

Remarcând însemnătatea doctrinară a Dignitas infinita, prefectul Dicasterului pentru Doctrina Credinţei a vorbit şi despre Fiducia supplicans, declaraţia "despre sensul pastoral al binecuvântărilor" publicată în decembrie 2023. Cu acel document, a precizat Fernández, Papa Francisc "a voit să lărgească înţelegerea binecuvântărilor pentru a dezvolta bogăţia sa pastorală". Asta ajută să se înţeleagă că "există binecuvântări care nu confirmă, nu stabilesc, nu consacră, nu justifică nimic, sunt numai o rugăciune a slujitorului pentru a exprima ajutorul lui Dumnezeu, pentru a continua să se trăiască". Aşa cum a explicat însuşi pontiful, a remarcat cardinalul, "aceste binecuvântări pastorale, în afara oricărui context şi caracter liturgic, nu cer o perfecţiune morală pentru a fi primite". Aşadar, dacă "aplicarea practică la unirile iregulare poate să fie diferită în contexte diferite, în funcţie de discernământul fiecărui episcop", ceea ce "suntem chemaţi să susţinem este oricum că există aceste tipuri de binecuvântări care nu au aceleaşi condiţii ale binecuvântărilor într-un context liturgic".

După aceea, Paola Scarcella, profesor la Universităţile romane Tor Vergata şi Lumsa, a oferit experienţa sa în Comunitatea "Sfântul Egidiu" ca responsabilă pentru cateheza dată persoanelor cu dizabilităţi, pentru a ilustra bogăţia documentului, evidenţiind numeroasele idei pe care el le oferă mai ales cu privire la apropierea şi la prietenia persoanelor cu dizabilităţi. Există, a spus ea, o "demnitate ontologică ce revine fiecărei persoane ca atare". Şi prin urmare şi o persoană cu o dizabilitate foarte gravă "are o demnitate care nu va putea fi ştearsă niciodată". În faţa culturii rebutului "prezenţa persoanelor cu dizabilităţi este o provocare pentru a face societatea noastră primitoare". În document, Papa Francisc a insistat că această "demnitate inviolabilă" există "dincolo de orice circumstanţă", a concluzionat femeia. La prezentare a participat şi Monseniorul Armando Matteo, secretar pentru Secţiunea Doctrinară din Dicasterul pentru Doctrina Credinţei.

(După L'Osservatore Romano, 8 aprilie 2024)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu