© Vatican Media

Academia Pontificală pentru Viaţă despre votul discutat din Franţa

Nu poate să existe un "drept" de a suprima o viaţă umană

Deputaţii şi senatorii reuniţi în seara de 4 martie 2024 în Congres la Versailles au aprobat (780 de voturi pentru, 72 împotrivă) includerea "dreptului" la avort în Constituţie, articolul 34: "Legea determină condiţiile în care se exercită libertatea garantată femeii de a recurge la întreruperea voluntară a sarcinii". Despre această temă publicăm Declaraţia difuzată de Academia Pontificală pentru Viaţă:

În privinţa inserării în Constituţie, în Franţa, a garanţiei libertăţii pentru femei de a recurge la avort, Academia Pontificală pentru Viaţă susţine poziţia Conferinţei Episcopale Franceze (CEF).

La 29 februarie, CEF a reafirmat că "avortul, care rămâne un atentat la viaţă încă de la început, nu poate să fie văzut exclusiv în perspectiva drepturilor femeilor. Se întristează că dezbaterea începută nu a menţionat măsurile de sprijin pentru cele care ar vrea să ţină propriul copil".

Academia Pontificală pentru Viaţă reafirmă că tocmai în epoca drepturilor umane universale nu poate să existe un "drept" de a suprima o viaţă umană.

Academia Pontificală pentru Viaţă se adresează tuturor guvernelor şi tuturor tradiţiilor religioase să dea tot ce-i au mai bun pentru ca, în această fază a istoriei, tutelarea vieţii să devină o prioritate absolută, cu paşi concreţi în favoarea păcii şi a dreptăţii sociale, cu măsuri efective pentru un acces universal la resurse, la educaţie, la sănătate. Situaţiile deosebite de viaţă şi contextele dificile şi dramatice din timpul nostru trebuie înfruntate cu instrumentele unei civilizaţii juridice care priveşte înainte de toate la tutelarea celor mai slabi şi vulnerabili.

Tutelarea vieţii umane este primul obiectiv al omenirii şi se poate dezvolta numai într-o lume lipsită de conflicte şi sfâşieri, cu o ştiinţă, o tehnologie, o industrie în slujba persoanei umane şi a fraternităţii.

Pentru Biserica Catolică, "apărarea vieţii nu este o ideologie, este o realitate, o realitate umană care implică toţi creştinii, tocmai pentru că sunt creştini şi pentru că sunt umani. (...) Este vorba de a acţiona pe planul cultural şi educativ pentru a transmite generaţiilor viitoare aptitudinea la solidaritate, la îngrijire, la primire, ştiind bine că o cultură a vieţii nu este patrimoniu exclusiv al creştinilor, ci aparţine tuturor celor care, străduindu-se pentru construirea de relaţii fraterne, recunosc valoarea proprie a fiecărei persoane, şi atunci când este fragilă şi suferindă" (Papa Francisc, Audienţa generală, 25 martie 2020).

(După L'Osservatore Romano, 5 martie 2024)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu