© Vatican Media

Papa Francisc: Angelus (26 noiembrie 2023)

Iubiţi fraţi şi surori, duminică frumoasă!

Astăzi nu pot să mă arăt de la fereastră pentru că am această problemă de inflamaţie la plămâni şi va citi reflecţia Monseniorul Braida, care le cunoaşte bine, pentru că el este cel care le face şi le face mereu aşa de bine! Multe mulţumiri pentru prezenţa voastră.

Astăzi, ultima duminică din anul liturgic şi solemnitatea Domnului nostru Isus Cristos Regele Universului, Evanghelia ne vorbeşte despre judecata finală (cf. Mt 25,31-46) şi ne spune că ea va fi despre caritate.

Scena pe care ne-o prezintă este cea a unei săli regale, în care Isus, "Fiul Omului" (v. 31), este aşezat pe tron. Toate popoarele sunt adunate la picioarele sale şi între ele se evidenţiază "binecuvântaţii" (v. 34), prietenii Regelui. Dar cine sunt? Ce anume au special aceşti prieteni în ochii Domnului lor? Conform criteriilor lumii prietenii regelui ar trebui să fie cei care i-au dat bogăţii şi putere, care l-au ajutat să cucerească teritorii, să învingă bătălii, să devină mare printre ceilalţi suverani, eventual să apară ca un star pe primele pagini ale ziarelor sau pe social, şi lor el ar trebui să le spună: "Mulţumesc, pentru că m-aţi făcut bogat şi vestit, invidiat şi temut". Asta conform criteriilor lumii.

În schimb, conform criteriilor lui Isus, prietenii sunt alţii: sunt cei care l-au slujit în persoanele mai slabe. Asta pentru că Fiul Omului este un Rege complet diferit, care îi numeşte pe săraci "fraţi", care se identifică în cei înfometaţi, cei însetaţi, cei străini, cei bolnavi, cei închişi, şi spune: "Tot ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi-aţi făcut" (v. 40). Este un Rege sensibil la problema foamei, la nevoia unei case, la boală şi la închisoare (cf. v. 35-36): din păcate, toate sunt realităţi mereu foarte actuale. Înfometaţi, persoane fără casă, adesea îmbrăcate aşa cum pot, aglomerează străzile noastre: le întâlnim în fiecare zi. Şi chiar în ceea ce priveşte boala şi închisoarea, toţi ştim ce înseamnă a fi bolnavi, a comite greşeli şi a plăti consecinţele pentru ele.

Ei bine, Evanghelia ne spune astăzi că suntem "binecuvântaţi" dacă răspundem la aceste sărăcii cu iubire, cu slujirea: nu întorcându-ne în cealaltă parte, ci dând de mâncare şi de băut, îmbrăcând, găzduind, vizitând, într-un cuvânt devenind aproapele celui care se află în nevoie. Şi asta pentru că Isus, Regele nostru care se defineşte Fiul Omului, are surorile sale şi fraţii săi predilecţi în femeile şi în bărbaţii mai fragili. "Sala sa regală" este împodobită acolo unde este cel care suferă şi are nevoie de ajutor. Aceasta este "curtea" Regelui nostru. Şi stilul cu care sunt chemaţi să se distingă prietenii săi, cei care îl au pe Isus ca Domn, este însuşi stilul său: compasiunea, milostivirea, duioşia. Ele înnobilează inima şi coboară ca uleiul pe rănile celui care este rănit de viaţă.

Aşadar, fraţilor şi surorilor, să ne întrebăm: noi credem că adevărata regalitate constă în milostivire? Credem în puterea iubirii? Credem că iubirea este manifestarea cea mai regală a omului şi este o exigenţă indispensabilă pentru creştin? Şi în sfârşit, o întrebare particulară: eu sunt prieten al Regelui, adică mă simt implicat personal în nevoile celor suferinzi pe care îi găsesc pe drumul meu?

Maria, Regina cerului şi a pământului, să ne ajute să-l iubim pe Isus Regele nostru în fraţii săi cei mai mici.

________________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

Astăzi se celebrează în Bisericile particulare a 38-a Zi Mondială a Tineretului cu tema Plini de bucurie în speranţă. Îi binecuvântez pe cei care iau parte la iniţiativele promovate în dieceze, în continuitate cu ZMT din Lisabona. Îi îmbrăţişez pe tineri, prezent şi viitor al lumii, şi îi încurajez să fie protagonişti bucuroşi ai vieţii Bisericii.

Ieri martirizata Ucraina a comemorat Holodomor, genocidul făcut de regimul sovietic care, în urmă cu 90 de ani, a provocat moartea prin înfometare a milioane de persoane. Acea rană sfâşietoare, în loc să se vindece, este făcută şi mai dureroasă de atrocităţile războiului care continuă să facă să sufere acel popor iubit. Pentru toate popoarele chinuite de conflicte să continuăm să ne rugăm fără încetare, pentru că rugăciunea este forţa de pace care distruge spirala urii, frânge cercul răzbunării şi deschide căi nesperate de reconciliere. Astăzi îi mulţumim lui Dumnezeu pentru că între Israel şi Palestina există în sfârşit o încetare a focului şi unii ostatici au fost eliberaţi. Să ne rugăm ca să fie asta pentru toţi cât mai curând - să ne gândim la familiile lor! -, ca să intre în Gaza mai multe ajutoare umanitare şi ca să se insiste în dialog: este singura cale, singura cale pentru a avea pace. Cine nu vrea să dialogheze, nu vrea pacea.

În afară de război, lumea noastră este ameninţată de un alt mare pericol, cel climatic, care pune în pericol viaţa pe Pământ, în special generaţiile viitoare. Şi acesta este contrariul la proiectul lui Dumnezeu, care a creat orice lucru pentru viaţă. De aceea, la sfârşitul săptămânii viitoare, voi merge în Emiratele Arabe Unite pentru a interveni sâmbătă la COP28 din Dubai. Mulţumesc tuturor celor care vor însoţi această călătorie cu rugăciunea şi cu angajarea de a îndrăgi salvgardarea casei comune.

Vă primesc cu afect pe voi, pelerini din Italia şi din alte părţi ale lumii, îndeosebi pe cei care provin din Pakistan, din Polonia şi din Portugalia. Salut credincioşii din Civitavecchia, din Tarquinia şi din Piacenza, şi Deputaţia "San Vito Martire" din Lequile (Lecce). Salut tinerii de la Mir din Viserba (Rimini), grupul "Assisi în vânt" şi Corul "Don Giorgio Trotta" din Vieste.

Urez tuturor o duminică frumoasă. Şi vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 2.