© Vatican Media

Papa Francisc: Angelus (19 noiembrie 2023)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Evanghelia ne prezintă astăzi parabola talanţilor (cf. Mt 25,14-30). Un stăpân pleacă într-o călătorie şi încredinţează servitorilor talanţii săi, adică bunurile sale, un "capital": talanţii erau o unitate monetară. Îi împarte pe baza capacităţilor fiecăruia. La întoarcere cere cont de ceea ce au făcut. Doi dintre ei au dublat ceea ce au primit şi stăpânul îi laudă, în timp ce al treilea, de frică, a îngropat talantul său şi poate doar să-l restituie, motiv pentru care primeşte un reproş sever. Privind la această parabolă, putem învăţa două moduri diferite de a ne apropia de Dumnezeu.

Primul mod este acela al celui care îngroapă talantul primit, care nu ştie să vadă bogăţiile pe care Dumnezeu i le-a dat: el nu are încredere nici în stăpân, nici în el însuşi. De fapt, îi spune stăpânului său: "Ştiam că eşti un om aspru, care seceri unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai împrăştiat" (v. 24). Faţă de el simte frică. Nu vede stima, nu vede încrederea pe care stăpânul o are în el, ci vede numai acţiunea unui stăpân care pretinde mai mult decât ceea ce dă, a unui judecător. Aceasta este imaginea lui despre Dumnezeu: nu reuşeşte să creadă în bunătatea sa, nu reuşeşte să creadă în bunătatea Domnului faţă de noi. Pentru aceasta se blochează şi nu se lasă implicat în misiunea primită.

Să vedem, aşadar, al doilea mod, în ceilalţi doi protagonişti, care răsplătesc încrederea stăpânului lor încrezându-se la rândul lor în el. Aceştia doi investesc tot ceea ce au primit, chiar dacă nu ştiu din start dacă totul va merge bine: studiază, văd posibilităţile şi cu prudenţă caută ceea ce este cel mai bun; acceptă riscul de a intra în joc. Au încredere, studiază şi riscă. Astfel au curajul de a acţiona cu libertate, în mod creativ, generând bogăţie nouă (cf. v. 20-23).

Fraţilor şi surorilor, aceasta este bifurcaţia pe care o avem în faţa lui Dumnezeu: frică sau încredere. Ori îţi este frică în faţa lui Dumnezeu, ori ai încredere în Domnul. Şi noi, ca protagoniştii parabolei - noi toţi -, am primit talanţi, toţi, mult mai preţioşi decât banii. Dar mult de modul cum îi investim depinde de încrederea faţă de Domnul, care ne eliberează inima, ne face să fim activi şi creativi în bine. Să nu uităm asta: încrederea eliberează, mereu, frica paralizează. Să ne amintim: frica paralizează, încrederea eliberează. Acest lucru este valabil şi în educaţia copiilor. Şi să ne întrebăm: Cred că Dumnezeu este Tată şi îmi încredinţează daruri pentru că are încredere în mine? Şi eu mă încred în el până acolo încât să intru în joc fără să mă descurajez, chiar şi atunci când rezultatele nu sunt sigure şi nici clare? Ştiu să spun în fiecare zi în rugăciune: "Doamne, eu mă încred în tine, dă-mi forţa de a merge înainte; mă încred în tine, în lucrurile pe care tu mi le-ai dat; fă-mă să ştiu cum să le duc înainte". În sfârşit, şi ca Biserică: noi cultivăm în ambientele noastre un climat de încredere, de reciprocă stimă, care să ne ajute să mergem înainte împreună, care să deblocheze persoanele şi să stimuleze în toţi creativitatea iubirii? Să ne gândim la asta.

Şi Fecioara Maria să ne ajute să învingem frica - să nu ne fie frică niciodată de Dumnezeu! Teamă da, frică nu - şi să ne încredem în Domnul.

________________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

Ieri, la Sevilla, au fost beatificaţi Manuel González-Serna, preot diecezan, şi nouăsprezece însoţitori preoţi şi laici, ucişi în 1936 în climatul de persecuţie religioasă din războiul civil spaniol. Aceşti martiri au dat mărturie despre Cristos până la sfârşit. Exemplul lor să-i întărească pe atâţia creştini care în timpul nostru sunt discriminaţi pentru credinţă. Aplauze pentru noii fericiţi!

Reînnoiesc apropierea mea de iubita populaţie din Myanmar, care din păcate continuă să sufere din cauza violenţelor şi a samavolniciilor. Mă rog ca să nu se descurajeze şi să se încreadă mereu în ajutorul Domnului.

Şi, fraţilor şi surorilor, să continuăm să ne rugăm pentru martirizata Ucraina - văd steagurile aici - şi pentru populaţiile din Palestina şi Israel. Pacea este posibilă. Este nevoie de bunăvoinţă. Pacea este posibilă. Să nu ne resemnăm cu războiul! Şi să nu uităm că războiul mereu, mereu, mereu este o înfrângere. Câştigă numai fabricanţii de arme.

Astăzi celebrăm a VII-a Zi Mondială a Săracilor, care, în acest an, are ca temă "Nu-ţi întoarce faţa de la niciun sărac" (Tob 4,7). Mulţumesc celor care în dieceze şi în parohii au promovat iniţiative de solidaritate cu persoanele şi familiile care merg înainte cu greutate.

Şi în această zi amintim şi toate victimele străzii: să ne rugăm pentru ei, pentru cei din familiile lor şi să ne angajăm să prevenim accidentele.

În afară de asta, doresc să menţionez Ziua Mondială a Pescuitului, care va fi poimâine.

Vă salut cu afect pe voi toţi, pelerini din Italia şi din alte părţi ale lumii. Salut credincioşii din Madrid, din Ibiza şi din Varşovia, şi membrii Consiliului Uniunii Mondiale a Profesorilor Catolici. Salut grupurile din Aprilia, San Ferdinando di Puglia şi Sant'Antimo; Asociaţia FIDAS din Orta Nova şi participanţii la "Zilele împărtăşirii" ale Mişcării Apostolice Orbi. Un salut special adresez comunităţii ecuadoriene din Roma, care o celebrează pe Virgen del Quinche. Şi un salut pentru tinerii Neprihănitei.

Urez tuturor duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 2.