În sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci

A redescoperi forţa vindecătoare

de pr. Francesco Patton

În ziua în care se celebrează sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci publicăm o reflecţie a părintelui custode al Ţării Sfinte. Joi, 14 septembrie 2023, fraţii franciscani din Custodie s-au reunit în Bazilica Sfântului Mormânt la Ierusalim, unde au celebrat Sfânta Liturghie în capela Răstignirii şi apoi au făcut procesiunea tradiţională cu relicva preţioasă a lemnului sacru, până la capela Mariei Magdalena.

Suntem în inima vechii peşteri de piatră, care sus păstrează resturile muntelui Calvar: un pic mai jos găzduieşte Mormântul gol al lui Cristos şi în locul şi mai jos păstrează amintirea regăsirii adevăratei Cruci de către Sfânta regină Elena. Este ca şi cum acest loc complex care este Bazilica Sfântului Mormânt ar fi martor al unei tentative progresive mai întâi de a-l elimina fizic pe Isus Cristos şi apoi de a-i şterge amintirea. Dar este o tentativă destinată să eşueze, încă de la început.

Eliminarea fizică a avut loc prin moartea sa pe cruce şi înmormântarea care a urmat. Tentativa de a elimina amintirea sa a avut loc prin persecutarea şi dispersarea discipolilor (mărturisită în Faptele Apostolilor), apoi prin ascunderea crucii în locul cel mai de jos al peşterii, iar în timpul împăratului Adrian (secolul al II-lea) prin acoperirea Calvarului şi a Mormântului sub temple păgâne.

Însă providenţa divină a dispus în mod diferit. Morţii şi înmormântării lui Isus îi corespunde învierea sa în a treia zi. Persecutării primei comunităţi creştine din Ierusalim îi corespunde răspândirea Bisericii în toată lumea. Ascunderii Crucii, a Calvarului şi a Mormântului îi corespund regăsirea lor şi transformarea acestui loc în inima creştinătăţii, în locul din care speranţa provine şi dă sens vieţii fiecăruia dintre noi şi istoriei omenirii. De-a lungul istoriei, periodic, s-a repetat de mai multe ori tentativa de a şterge amintirea Paştelui lui Isus, de a înlătura crucea sa ca şi cum ar fi o prezenţă deranjantă şi de a elimina prezenţa creştină. În ultimul secol, au încercat toate regimurile totalitare, independent de inspiraţia lor ideologică. În timpul mai recent, au încercat şi continuă să încerce fie fundamentalismele religioase, fie ideologiile seculare. Numele lui Isus nu trebuie rostit şi cuvântul său trebuie redus la tăcere, crucile trebuie eliminate fie acolo unde guvernează ISIS, fie unde guvernează guverne foarte liberale care au făcut din laicism un idol. Iar şi iar, creştinii sunt constrânşi să părăsească patriile lor de origine prin forme de persecuţie directă sau prin forme de discriminare ipocrite.

Noi înşine suntem martori ai acestui lucru. Dar Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, mort şi înviat pentru noi şi pentru mântuirea noastră, este mai viu ca oricând. Golgota continuă să ne relateze misterul şi gloria Crucii şi a Răstignitului, care manifestă iubirea cea mai mare: iubirea lui Isus Cristos care ajunge să iubească până la dăruirea de sine însuşi pentru a ne răscumpăra din incapacitatea noastră de a iubi, pentru a ne revela demnitatea noastră cea mai profundă, pentru a ne ajuta să înţelegem cât de mult ne iubeşte Dumnezeu şi cât de mult valorăm pentru el.

Astăzi, noi celebrăm regăsirea adevăratei Cruci şi încă o dată suntem invitaţi să ne ridicăm privirea spre Isus Cristos înălţat pe Cruce. Este unicul antidot eficace împotriva muşcăturilor atâtor şerpi care otrăvesc cultura contemporană şi care derivă dintr-o insuficientă capacitate de încredere în Dumnezeu şi în cuvântul său, aşa cum s-a întâmplat poporului ales peregrin prin pustiu. Avem nevoie să ne ridicăm privirea spre Răstignit pentru a fi vindecaţi de muşcăturile egoismului care ne face să ne gândim la noi înşine până acolo încât să fie imposibil să-i iubim pe ceilalţi. Avem nevoie să fim vindecaţi de muşcăturile murmurării şi ale plângerii care ne împiedică să recunoaştem şi să gustăm binele. Avem nevoie să fim vindecaţi de muşcăturile duşmăniei şi ale urii care la nivel personal produc neînţelegere şi violenţă şi la nivel colectiv alimentează războaie şi samavolnicii de tot felul, la scară locală şi internaţională. Avem nevoie să fim vindecaţi de muşcăturile unei culturi care l-a eliminat pe Dumnezeu din propriul orizont şi lasă persoanele singure şi dispersate în faţa misterului şi a realităţii crunte a suferinţei şi a morţii.

Fie ca fiecare dintre noi să poată regăsi adevărata Cruce şi semnificaţia sa cea mai profundă în vârf, în profunzimea propriei conştiinţe creştine.

(După L'Osservatore Romano, 14 septembrie 2023)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 2.