În sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului
Umili şi iluminaţi

de Simone Caleffi

Duminică, Biserica sărbătoreşte Schimbarea la Faţă a Domnului, mister în care divina-umanitate a lui Isus străluceşte în mod clar şi minunat: data de 6 august depinde de faptul că, în conformitate cu o tradiţie, episodul relatat de Evanghelii, este cuprins între primele două "anunţări ale pătimirii", ar fi avut loc cu patruzeci de zile înainte de răstignirea lui Cristos. În Orient se celebrează deja sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci la 14 septembrie, deci prin urmare se stabileşte şi data Schimbării la Faţă. În 1457, Papa Calixt al III-lea a poruncit ca această celebrare să devină generală pentru toată Biserica.

În Evanghelia propusă pentru această zi (Mt 17,1-9), ca şi în a doua duminică din Postul Mare, conform evanghelistului anului, Isus alege să ia cu sine pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan ca să asiste la un eveniment de lumină: Cristos care se schimbă la faţă şi apare în trupul său glorios, într-o haină albă şi strălucitoare. Moise şi Ilie vorbesc cu El. În faţa acestei viziuni, Petru exprimă sentimente profund umane: ar vrea să facă trei corturi pentru a rămâne acolo. A găsit fericirea şi n-ar mai vrea să se mişte de acolo. Însă un glas îl îndeamnă pe el şi pe însoţitori: "Acesta este Fiul meu cel iubit în care este plăcerea mea; ascultaţi de el!" (Mt 17,5). În acest avertisment, Sfântul Augustin citeşte o invitaţie: "Coboară, Petru; doreai să te odihneşti pe munte: coboară; predică Cuvântul lui Dumnezeu". Pentru este şovăitor şi naiv atunci când, la vederea lui Moise, care a trăit cu o mie două sute de ani înaintea lui, şi a lui Ilie, care a venit cu opt secole înainte, propune să construiască trei corturi. Oare credea cu adevărat că vor folosi pentru o şedere a celor două sfinte personaje pe muntele Tabor? Dar, atunci când se prăbuşeşte peste el norul şi aude glasul Tatălui veşnic, este cuprins de spaimă şi cade cu faţa la pământ. La pământ devenim umili, conştientizăm că păcatul ne face distanţi. Dar Dumnezeu arată gloria sa şi măreţia sa nu pentru a doborî la pământ, cât mai degrabă pentru a mângâia. "Ridicaţi-vă şi nu vă temeţi!" (17,7), spune Isus, din moment ce discipolii nu mai îndrăzneau să-şi ridice ochii spre cer.

"Adevărata umilinţă - scrie filozoful francez Fabrice Hadjadj - nu constă în a ne prosterna, constă în a ne lăsa repuşi în picioare de Dumnezeu". Cei trei apostoli trec de la înălţare la prosternare, şi în sfârşit devin umili pentru că se lasă ridicaţi de Dumnezeu. Astfel vor putea relua drumul fără ideile lor greşite despre gloria lui Dumnezeu, pentru că viziunea pe care au avut-o va folosi - va spune după aceea Petru în scrisoarea sa - pentru a găsi curajul şi a depăşi încercările vieţii. Ca prim papă, se adresează tuturor credincioşilor, nu unei Biserici în mod deosebit (corintenilor, galatenilor sau altora), şi afirmă că nu a inventat nimic pentru că el, pe Muntele Tabor, a avut surpriza enormă de a-l vedea pe Isus schimbat la faţă şi a auzit glasul Tatălui care-l glorifica pe Fiul. După mulţi ani de la această experienţă, Petru "agaţă" glasul lui Dumnezeu la celelalte cuvinte din Sfânta Scriptură, punându-le pe acelaşi plan. Cuvântul lui Dumnezeu este întotdeauna al său, care vine de sus sau care este citit în sulurile profetului Isaia, aşadar el poate să fie ascultat ca lumină care străluceşte în locurile întunecate, care sunt întunecimile interioare, gânduri şi impresii greşite care se depozitează în inimă din cele mai diferite motive. Imaginea finală a stelei de dimineaţă este de o copleşitoare inspiraţie poetică. Atunci când zorile înving noaptea, prima stea care apare pe cer este numită astfel: este farul de urmat, este orientarea care deja se ridică în inima celui care veghează în aşteptare. Această expresie se referă la Cuvântul lui Dumnezeu, dar în tradiţie acest titlu este atribuit şi Fecioarei Maria.

După ce a prezentat propria mărturie directă cu privire la Schimbarea la Faţă, Petru invocă autoritatea profeţilor, care nu au vorbit din proprie voinţă, ci pentru că erau "conduşi de Duhul Sfânt" (2Pt 1,21). El nu citează în mod expres pe vreunul dintre profeţi în acest text, ci aminteşte faptul că ei au vorbit despre Isus. Aceeaşi alăturare între mărturia directă a apostolului şi referinţa la autoritatea profetică este prezentă în discursul aceluiaşi Petru la Rusalii (Fap 2,14-36).

Papa Francisc, comentând sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului, la 6 august 2021, a twitt-at: "Suntem chemaţi să trăim experienţa întâlnirii cu Cristos pentru ca, iluminaţi de lumina sa, să o putem duce şi să putem s-o facem să strălucească pretutindeni ca mici candele ale Evangheliei care duc un pic de iubire şi de speranţă".

(După L'Osservatore Romano, 5 august 2023)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
 

lecturi: 2.