Călătoria apostolică a Sfântului Părinte Francisc în Portugalia
cu ocazia celei de-a XXXVII-a Zi Mondială a Tineretului
(Lisabona, 2-6 august 2023)
Via Crucis cu tinerii
"Parque Eduardo VII" (Lisabona), vineri, 4 august 2023
Iubiți frați și surori, bună seara!
Astăzi veți merge cu Isus. Isus este Calea și noi vom merge cu el, pentru că el merge. Când era printre noi, Isus a mers, a mers îngrijind bolnavii, asistând săracii, făcând dreptate... a mers predicând, învățându-ne. Isus merge, dar drumul care este mai imprimat în inima noastră este drumul Calvarului, Calea crucii. Și astăzi voi, noi, și eu, cu rugăciunea vom reînnoi Calea crucii. Și îl vom privi pe Isus care trece și vom merge cu el.
Drumul lui Isus este Dumnezeu care iese din el însuși, iese din el însuși pentru a merge printre noi. Ceea ce ascultăm de atâtea ori la Liturghie: "Și Cuvântul s-a făcut trup și a mers printre noi". Vă amintiți? Și Cuvântul s-a făcut trup și a mers printre noi. Și asta o face din iubire. O face din iubire. Și Crucea care însoțește fiecare Zi Mondială a Tineretului este icoana, este figura acestui drum. Crucea este sensul cel mai mare al celei mai mari iubiri, iubirea cu care Isus vrea să îmbrățișeze viața noastră. A noastră? Da, a ta, a ta, a ta, pe cea a fiecăruia dintre noi. Isus merge pentru mine. Trebuie s-o spunem toți. Isus întreprinde acest drum pentru mine, pentru a-și da viața pentru mine. Și nimeni nu are iubire mai multă decât acela care își dă viața pentru prietenii săi, decât acela care își dă viața pentru ceilalți. Să nu uitați asta: nimeni nu are iubire mai multă decât acela care își dă viața, și asta ne-a învățat Isus. Pentru aceasta, când privim Crucifixul, care este atât de dureros, un lucru așa de dur, să vedem frumusețea iubirii care își dă viața pentru fiecare dintre noi.
Spunea o persoană foarte credincioasă o frază care m-a impresionat mult. Spunea așa: "Doamne, datorită agoniei tale inefabile pot să cred în iubire". Doamne, datorită agoniei tale inefabile pot să cred în iubire. Și Isus merge, dar așteaptă ceva, așteaptă compania noastră, așteaptă ca să privim... Nu știu, așteaptă să deschid ferestrele sufletului meu, ale sufletului tău, ale sufletului fiecăruia dintre noi. Cât sunt de urâte sufletele închise, care seamănă înăuntru și zâmbesc înăuntru! Nu are sens. Isus merge și așteaptă cu iubirea sa, așteaptă cu duioșia sa, pentru a ne da mângâiere, pentru a șterge lacrimile noastre.
Acum vă pun o întrebare, însă nu răspundeți cu glas tare: fiecare să răspundă înlăuntrul său. Eu plâng vreodată? Există lucruri în viață care mă fac să plâng? Toți am plâns în viață, și încă plângem. Și acolo este Isus cu noi, el plânge cu noi, pentru că ne însoțește în întunericul care ne duce la plâns.
Să facem un pic de tăcere și fiecare să-i spună lui Isus pentru ce anume plânge în viață; fiecare dintre noi să-și spună asta sieși, acum, în tăcere.
[moment de tăcere]
Isus, cu duioșia sa, șterge lacrimile noastre ascunse. Isus vrea să umple, cu apropierea sa, singurătatea noastră. Cât sunt de triste momentele de singurătate! Și el este acolo, vrea să umple această singurătate. Isus vrea să umple frica noastră, frica ta, frica mea, acele frici obscure vrea să le umple cu mângâierea sa; și așteaptă să ne determine să îmbrățișăm riscul de a iubi. Pentru că, voi o știți, o știți mai bine decât mine: a iubi este riscant. Trebuie să riscăm să iubim. Este un risc, dar merită să riscăm, și el ne însoțește în asta. Mereu ne însoțește, mereu merge, mereu, în timpul vieții, este aproape de noi.
Nu aș vrea să spun multe lucruri în plus. Astăzi vom parcurge drumul cu el, drumul suferinței sale, drumul neliniștilor noastre, drumul singurătăților noastre.
Acum să facem o secundă de tăcere și fiecare dintre noi să se gândească la propria suferință, să se gândească la propria neliniște, să se gândească la propriile mizerii. Nu vă fie frică, gândiți-vă la asta și gândiți-vă și la dorința ca sufletul să zâmbească din nou.
[moment de tăcere]
Și Isus merge cu Crucea, moare pe Cruce, pentru ca sufletul nostru să poată zâmbi. Amin.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătrașcu
lecturi: 1.