Traian: Întâlnirea PS Petru Sescu cu preoţii promoţiei 2006

Joi, 27 aprilie 2023, la invitaţia PS Petru Sescu, preoţii sfinţiţi în anul 2006 pentru Dieceza de Iaşi ne-am întâlnit la Centrul "Gaudium et Spes" din Traian, pentru a experimenta comuniunea sacerdotală, colegială şi euharistică şi pentru a ne împărtăşi impresiile despre slujirea preoţească. Am fost prezenţi 13 preoţi. Pe al 14-lea, prezent în dieceză, dar absent din motive de sănătate, l-am purtat în gând şi l-am susţinut în rugăciune.

Întâlnirea noastră a debutat la ora 10.00 în Aula albastră sau Muzeul Bibliei cu salutul Preasfinţitului Petru şi cu zâmbetele pe care ni le ofeream generos unii altora. Pentru cei care am făcut liceul seminarial la Bacău, cel care stătea înaintea noastră era formatorul şi profesorul de Biblie din anii de liceu, pr. Petrică. Cu o nostalgie discretă şi neafişată, ne-am dat seama că de la terminarea liceului s-au scurs aproape 25 de ani, iar noi toţi ne găsim în prezent în postura în care atunci visam să fim: preoţi ai Domnului şi ai Bisericii.

PS Petru ne-a chemat la Traian nu pentru a ne ţine un discurs formativ sau pentru a susţine o prelegere înaintea noastră, ci pentru a ne asculta. Pentru a fi atent la dorinţele, împlinirile, greutăţile şi provocările pe care le exprimăm din experienţa celor 17 ani de preoţie. Şi chiar ne-a ascultat timp de mai bine de trei ore, până am vorbit cu toţii, fiecare în felul său, inspirat de locul de pastoraţie, de parcursul slujirilor desfăşurate în diferite instituţii sau comunităţi parohiale.

10 dintre colegi sunt parohi, iar împărtăşirea lor a vizat raportul cu vicarii, apoi cu oamenii parohiei. S-a vorbit despre răbdarea care trebuie să existe în relaţia dintre paroh şi vicar, despre reperarea şi fructificarea calităţilor pe care le are fiecare într-un domeniu sau altul (muzică, activitate catehetică, comunicare cu tinerii sau copiii, abilităţi administrative), stabilirea sarcinilor fiecăruia. Dacă fiecare face ce-i revine, viaţa în parohie este garantat armonioasă, a fost gândul pe care l-a exprimat un coleg paroh. Altcineva a spus că preoţii bătrâni sunt de preţuit, că ei pot să ofere sugestii sau sfaturi preţioase, că trebuie luat în considerare aportul lor într-o parohie.

Din partea unui alt coleg s-a subliniat importanţa încrederii pe care noi am primit-o de la început şi în baza căreia am putut să rodim: încredere de la parohii noştri, de la preoţii formatori, de la episcop. Cineva a avut mereu încrederea în noi şi ne-a oferit responsabilităţi de îndeplinit. De aceea, ea este importantă, mai ales atunci când mai apar greşeli, eşecuri, probleme. A nu recurge la penalizări, dar a-l credita pe celălalt mai departe, a conta pe el poate însemna salvarea dinaintea unei prăbuşiri totale.

O altă părere exprima nevoia de a fi mereu susţinuţi de episcopi. Blamul se primeşte din partea unor oameni care nu ne înţeleg, care poate au aversiune faţă de Biserică şi sunt supăraţi, poate incurabil, pe ea. În episcop se caută susţinere, înţelegere şi încurajare.

Un coleg a reliefat cât e de importantă cateheza biblică în parohie, lectura a câte unui pasaj chiar şi cu o mână de oameni, mai ales copii sau tineri. Unii poartă insistent la ei Biblia, iar pe noi, creştinii catolici, ar trebui să ne preocupe cu atât mai mult ca cei din parohie să aibă noţiuni despre cărţile sau conţinuturile generale ale Bibliei. Iar o idee conexă acesteia a fost aceea că trebuie să vedem în ce măsură pot fi aduşi sau readuşi părinţii la credinţă pentru a avea asigurată şi prezenţa copiilor.

Cineva dintre noi evidenţia importanţa de a fi întâi de toate oameni, de a avea o umanitate aleasă, cu toate valorile inerente acestui mare cuvânt.

Privind retrospectiv, am fost de-acord că am putut să învăţăm de la unii parohi ce să facem, iar de la alţii, ce să evităm.

Au fost secvenţe verbale sau expresii faciale care ne-au amintit de seminar, de clipele amuzante de atunci, care nu se şterg niciodată din memorie; de familiaritatea pe care o simţim chiar dacă nu ne vedem des.

A urmat Sfânta Liturghie, unde Isus - Pâinea Vieţii ne-a avut pe toţi înaintea sa, cu toate atuurile şi vulnerabilităţile noastre, dar mai ales cu fermitatea de a sluji în continuare.

PS Petru Sescu a făcut o concluzie la toate "mărturisirile" noastre sincere şi dezinvolte. Ne-a mulţumit pentru ceea ce facem, ne-a asigurat de sprijinul său şi de faptul că nu precupeţeşte niciun efort, din postura Preasfinţiei Sale, de a face ca lucrurile în dieceză să meargă bine spre mulţumirea tuturor.

Părintelui Felician Tiba, gazda noastră, îi transmite un sincer "Mulţumesc" pentru căldura ospitalităţii, pentru prezenţa plăcută şi totodată discretă, dar şi pentru fotografiile făcute.

Îi mulţumim special PS Petru Sescu pentru această iniţiativă a întâlnirii şi pentru toate efectele ei benefice: comuniune, regăsire, încurajare, susţinere etc.

Domnul să primească slujirea noastră, în toate formele ei, acolo unde suntem, cu puterile pe care le avem, cu statornicia pe care ne-o dorim.

Pr. Cristian Diac

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 27 aprilie: Traian: Întâlnirea PS Petru Sescu cu preoţii promoţiei 2006

lecturi: 1.