© Vatican Media

Papa Francisc: Audienţa generală de miercuri, 29 martie 2023

Cateheze. Pasiunea pentru evanghelizare: zelul apostolic al credinciosului. 9. Martori: Sfântul Paul. 1

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

În drumul de cateheză despre zelul apostolic, începem astăzi să privim la câteva figuri care, în moduri şi timpuri diferite, au dat mărturie exemplară despre ceea ce înseamnă pasiune pentru evanghelie. Şi primul martor este desigur Apostolul Paul. Lui aş vrea să-i dedic două cateheze.

Istoria lui Paul din Tars este emblematică despre această temă. În primul capitol din Scrisoarea către Galateni, precum şi în relatarea din Faptele Apostolilor, putem observa că zelul său pentru evanghelie apare după convertirea sa şi ia locul zelului său precedent pentru iudaism. Era un om zelos pentru legea lui Moise, pentru iudaism, şi după convertire acest zel continuă, dar pentru a-l proclama, pentru a-l predica pe Isus Cristos. Paul era un îndrăgostit de Isus. Saul - primul nume al lui Paul - era deja zelos, dar Cristos converteşte zelul său: de la Lege la evanghelie. Elanul său mai înainte voia să distrugă Biserica, în schimb după aceea o construieşte. Ne putem întreba: ce s-a întâmplat, ce se întâmplă de la distrugere la construire? Ce s-a schimbat în Paul? În ce sens zelul său, elanul său pentru gloria lui Dumnezeu a fost transformat?

Sfântul Toma de Aquino învaţă că pasiunea, din punct de vedere moral, nu este nici bună, nici rea: folosirea sa virtuoasă o face moralmente bună, păcatul o face rea . În cazul lui Paul, ceea ce l-a schimbat nu este o simplă idee sau o convingere: a fost întâlnirea cu Domnul înviat - nu uitaţi asta, ceea ce schimbă o viaţă este întâlnirea cu Domnul - pentru Saul, întâlnirea cu Domnul înviat a transformat toată fiinţa sa. Umanitatea lui Paul, pasiunea sa pentru Dumnezeu şi pentru gloria sa nu este eliminată, ci transformată, "convertită" de Duhul Sfânt. Singurul care poate să schimbe inimile noastre este Duhul Sfânt. Şi tot aşa pentru fiecare aspect al vieţii sale. Exact cum se întâmplă în Euharistie: pâinea şi vinul nu dispar, ci devin Trupul şi Sângele lui Cristos. Zelul lui Paul rămâne, dar devine zelul lui Cristos. se schimbă sensul, dar zelul rămâne acelaşi. Domnul se foloseşte de el cu umanitatea noastră, cu prerogativele noastre şi caracteristicile noastre, dar ceea ce schimbă totul nu este o idee, ci este viaţă adevărată, aşa cum spune însuşi Paul: "Dacă cineva este în Cristos, este o creatură nouă: cele vechi au trecut, iată, au devenit noi" (2Cor 5,17). Întâlnirea cu Isus Cristos te schimbă dinăuntru, te face o altă persoană. Dacă cineva este în Cristos este o creatură nouă, acesta este sensul de a fi o creatură nouă. A deveni creştin nu este un machiaj care îţi schimbă faţa, nu! Dacă tu eşti creştin, îţi schimbă inima, dar dacă tu eşti creştin de apartenenţă, asta nu merge... creştinii de machiaj nu merg. Adevărata schimbare este a inimii. Şi asta i s-a întâmplat lui Paul.

Pasiunea pentru evanghelie nu este o problemă de înţelegere sau de studii, care sunt de folos, dar nu o generează; înseamnă mai degrabă a reparcurge aceeaşi experienţă de "cădere şi înviere" pe care Saul/Paul a trăit-o şi care este la originea transfigurării elanului său apostolic. Tu poţi studia toată teologia pe care o vrei, tu poţi studia Biblia şi toate acelea şi să devii ateu sau monden, nu este o problemă de studii; în istorie au existat atâţia teologi atei! A studia este de folos, dar nu generează viaţa nouă de har. De fapt, aşa cum spune Sfântul Ignaţiu de Loyola: "Nu ştiinţa multă satură şi satisface sufletul, ci simţirea şi gustarea lucrurilor în interior" . Este vorba de lucruri care te schimbă înăuntru, care te fac să afli un alt lucru, să guşti un alt lucru. Fiecare dintre noi să se gândească la asta: "Eu sunt un religios?" - "Bine" - "Eu mă rog?" - "Da" - "Eu încerc să respect poruncile?" - "Da" - "Dar unde este Isus în viaţa ta?" - "Ah, nu, eu fac lucrurile pe care le porunceşte Biserica". Dar unde este Isus? L-ai întâlnit pe Isus, ai vorbit cu Isus? Tu iei Evanghelia sau vorbeşti cu Isus, îţi aminteşti cine este Isus? Şi acesta este un lucru care ne lipseşte de atâtea ori, un creştinism nu spun fără Isus, ci cu un Isus abstract... Când Isus intră în viaţa ta, aşa cum a intrat în viaţa lui Paul, Isus intră şi schimbă totul. De atâtea ori am auzit comentarii despre oameni: "Dar uite pe acela, care era un nenorocit şi acum este un bărbat bun, o femeie bună... Cine l-a schimbat?". Isus, l-a găsit pe Isus. Viaţa ta care este creştină s-a schimbat? "Eh, nu, mai mult sau mai puţin, da...". Dacă nu a intrat Isus în viaţa ta, nu s-a schimbat. Tu poţi să fii creştin numai pe dinafară. Nu, trebuie să intre Isus şi asta te schimbă şi asta i s-a întâmplat lui Paul. Trebuie găsit Isus şi pentru aceasta Paul spune că iubirea lui Cristos ne obligă, ceea ce te duce înainte. Aceeaşi schimbare li s-a întâmplat tuturor sfinţilor, că atunci când l-au găsit pe Isus au mers înainte.

Putem să facem o altă reflecţie despre schimbarea care are loc în Paul, care din persecutor a devenit apostol al lui Cristos. Observăm că în el are loc un soi de paradox: de fapt, atât timp cât el se consideră drept în faţa lui Dumnezeu, atunci se simte autorizat să persecute, să aresteze, chiar să ucidă, ca în cazul lui Ştefan; dar atunci când, iluminat de Domnul Înviat, descoperă că a fost un "defăimător şi un insultător" (cf. 1Tim 1,13) - aşa spune despre el însuşi: "eu am fost un defăimător şi un insultător" -, atunci începe să fie într-adevăr capabil să iubească. Şi acesta este drumul. Dacă unul dintre noi spune: "Ah, mulţumesc, Doamne, pentru că eu sunt o persoană bună, eu fac lucrurile bune, nu fac păcate mari...": acesta nu este un drum bun, acesta este un drum de autosuficienţă, este un drum care nu te justifică, te face un catolic elegant, dar un catolic elegant nu este un catolic sfânt, este elegant. Adevăratul catolic, adevăratul creştin este cel care-l primeşte pe Isus înăuntru, care schimbă inima. Aceasta este întrebarea pe care v-o adresez vouă tuturor astăzi: ce înseamnă Isus pentru mine? L-am lăsat să intre în inimă sau numai îl ţin la îndemână, dar ca să nu vină prea mult înăuntru? M-am lăsat schimbat de el? Sau Isus este numai o idee, o teologie care merge înainte... Şi acesta este zelul, când unul îl găseşte pe Isus simte focul şi asemenea lui Paul trebuie să-l predice pe Isus, trebuie să vorbească despre Isus, trebuie să-i ajute pe oameni, trebuie să facă lucruri bune. Când unul găseşte ideea despre Isus rămâne un ideolog al creştinismului şi asta nu mântuieşte, numai Isus ne mântuieşte, dacă tu l-ai întâlnit şi i-ai deschis uşa inimii tale. Ideea lui Isus nu te mântuieşte! Domnul să ne ajute să-l găsim pe Isus, să-l întâlnim pe Isus, şi ca acest Isus dinăuntru să ne schimbe viaţa şi să ne ajute să-i ajutăm pe ceilalţi.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 223.